Gabriel Zucman, născut în 1986 la Paris, este un economist francez de renume internaţional, specializat în fiscalitate şi inegalitate economică. Este profesor de economie la Paris School of Economics şi École normale supérieure – PSL, Summer Research Professor la University of California, Berkeley şi director fondator al EU Tax Observatory, potrivit biografiei sale online. Zucman[...]

Gabriel Zucman, născut în 1986 la Paris, este un economist francez de renume internaţional, specializat în fiscalitate şi inegalitate economică. Este profesor de economie la Paris School of Economics şi École normale supérieure – PSL, Summer Research Professor la University of California, Berkeley şi director fondator al EU Tax Observatory, potrivit biografiei sale online.

Zucman şi-a început parcursul academic la École normale supérieure de Cachan, obţinând licenţa în 2008 şi finalizând doctoratul în 2013 la Paris School of Economics şi EHESS, sub coordonarea lui Thomas Piketty. Teza sa a analizat migrarea capitalului în contextul introducerii taxei pe avere în Franţa şi a fost recunoscută cu premiul Asociaţiei Franceze de Economie.

După un post-doctorat la UC Berkeley, a predat la London School of Economics şi s-a alăturat facultăţii de la Berkeley în 2015. În 2023, a revenit în Franţa, fiind numit profesor la Paris School of Economics şi École normale supérieure – PSL, şi a fondat PSE Stone Center on Global Wealth Dynamics.

Zucman este autorul a numeroase articole în jurnale de prestigiu precum Quarterly Journal of Economics, American Economic Review şi Review of Economic Studies, precum şi a două cărţi importante: The Hidden Wealth of Nations şi The Triumph of Injustice, scrisă împreună cu Emmanuel Saez. Cercetările sale se concentrează pe acumularea, distribuţia şi fiscalitatea averilor globale.

În The Hidden Wealth of Nations, Zucman dezvoltă metode de măsurare a averilor deţinute în paradisuri fiscale, estimând că aproximativ 8% din averea financiară a gospodăriilor globale se află în astfel de jurisdicţii, cu variaţii majore între ţări – de la câteva procente în Scandinavia până la 50% în Rusia. Scurgerile de date precum Panama Papers arată că aceste averi offshore sunt concentrate şi adesea evadează impozitele în lipsa unui schimb internaţional de informaţii.

O altă linie de cercetare a lui combină teoria şi empiria pentru a cuantifica efectele redistributive ale competiţiei fiscale internaţionale. Studiile indică faptul că 30–40% din profiturile multinaţionalelor sunt mutate în paradisuri fiscale, iar pentru companiile americane, procentul poate ajunge la 50%.

Rezultatele detaliate sunt disponibile pe MissingProfits.world. Cu membrii World Inequality Lab, Zucman a dezvoltat statistici care descompun creşterea macroeconomică pe grupuri sociale în timp real şi a construit serii despre distribuţia averii în SUA, precum şi studii asupra inegalităţii în China, Rusia şi ţările bogate din 1700 până în prezent, datele fiind disponibile pe World Inequality Database şi RealTimeInequality.org.

De asemenea, Zucman analizează efectele economice ale taxării averilor asupra acumulării de capital, mobilităţii internaţionale, inegalităţii şi evaziunii fiscale în Franţa, Danemarca, alte ţări europene şi SUA.

Pe baza acestor studii, el a propus o taxă minimă internaţională coordonată pentru indivizi ultra-avioşi, prezentată într-un raport comandat de G20 în 2024. În The Triumph of Injustice, Zucman şi Saez analizează progresivitatea sistemului fiscal american şi propun o reformă fiscală bazată pe trei piloni: taxă progresivă pe avere, impozitare a multinaţionalelor şi impozit pe venit naţional, cartea fiind premiată cu Hans Matthöfer Prize şi Colbert Prize.

Realizările sale au fost recunoscute internaţional. În 2023 a primit John Bates Clark Medal, în 2024 a fost ales Fellow al Econometric Society, iar în 2021 a fost numit Andrew Carnegie Fellow. De asemenea, a primit Bernacer Prize şi Sloan Research Fellowship în 2019, premiul Best Young French Economist în 2018 şi Excellence Award in Global Economic Affairs de la Kiel Institute în 2017.

În 2025, Zucman a revenit în atenţia publică cu propunerea unei taxe anuale de 2% asupra averilor ce depăşesc 100 de milioane de euro, iniţiativă susţinută de majoritatea francezilor, dar contestată de mari miliardari europeni, printre care Bernard Arnault, CEO-ul LVMH, considerat adesea „regele miliardarilor europeni”.

Pentru guvernele din întreaga lume, recomandările lui Zucman reprezintă un semnal clar: fără o reformă fiscală coerentă, inegalitatea va continua să crească, iar resursele necesare dezvoltării economice vor fi insuficiente. Într-o eră în care averile globale sunt tot mai concentrate, propunerile lui Zucman rezonează puternic atât în mediul academic, cât şi în politica economică.