Cândva, într-o Românie a anilor ‘80, oamenii se trezeau înaintea zorilor pentru a prinde un loc la coadă. Afară fie era frig , fie era tăcere, dar în aer plutea un amestec de resemnare. Era coadă. Se spunea că „au băgat salam (chiar cu soia)”, iar vestea aceasta, banală pentru lumea de azi, răsuna atunci ca o promisiune de abundenţă. “Era bun. Sau poate ne plăcea nouă să credem că e bun”, îşi aminteşte un profesor pensionar. Şi cozi nu doar la salam: la portocoale,...