Pagina unde consumatorii de droguri pot pune întrebari anonime despre substante: „Nu au nevoie de stigmatizare si pedepse. Fiecare e împins de o problema”

ARAS (Asociația Română Anti-SIDA) a dezvoltat un program un cadrul căruia dependenții de droguri și apropiații acestora pot pune, în siguranță, întrebări despre substanțele pe care le consumă. Proiectul NextGen Harm Reduction a fost dezvoltat de ARAS (Asociația Română Anti-SIDA), pe baza experienței, angajamentului și eforturilor de peste 20 de ani în domeniul creșterii accesului consumatorilor de droguri din România la intervenții de reducere a riscurilor bazate pe dovezi științifice, cum ar fi prevenirea HIV, a hepatitelor virale de tip B și C, prevenirea supradozei și tratamentul de substituție cu metadonă, atât în comunitate, cât și pe perioada detenției. Chatul de pe reducereariscurilor.ro este un spațiu sigur, anonim și confidențial, unde consumatorii pot avea conversații cu lucrători sociali fără teama de a fi judecați. Aceștia pot afla informații despre substanțe (efecte și combinații), semnele unei supradoze sau ale unei reacții adverse, cum să consumi în siguranță, ce să faci în situații de urgență sau când ai nevoie de sprijin psihologic și cum să-ți ajuți un prieten care consumă. Ziare.com a luat legătura cu Ada Luca (lucrătoare socială în cadrul proiectului) și cu Monica Dan (psihoterapeută) parte din ARAS încă din 1992, pentru a ne povesti în detaliu cum reușește echipa lor să lupte împotriva dependenței, fără să extindă lupta și împotriva dependenților. Un exemplu de profesionalism și umanitate pentru autoritățile statului Ads apartamente de vanzare bucuresti 2 camere Ada Luca a rezumat plusurile proiectului față de abordarea obișnuită a autorităților. „Abordarea noastră este una centrată pe nevoile celor care apelează la noi. Principiile noastre pun accent pe reducerea riscurilor asociate consumului de droguri și nu fac din abstinență un scop în sine. Consumatorii sunt oameni care au nevoie de ajutor și înțelegere și nu de stigmatizare și pedepse. Aici este marea diferență între abordarea noastră și cea a statului, din păcate. Statul etichetează din start acești oameni ca „infractori”, iar odată cu această etichetă le dispar și drepturile. Imaginea pe care statul o creează pentru acești oameni, în spațiul public, prin legislație exclusiv centrată pe pedepse și nu pe servicii de tratament, le creează in societate imaginea de oameni fără voință, cu probleme de moralitate. De aici și marginalizarea extremă de care suferă mulți dintre ei. Ar fi minunat dacă statul român ar putea învăța din experiența altora. Experiența portugheză a dovedit clar că războiul împotriva drogurilor și toată legislația aferentă sunt o abordare falimentară. In nicio țară nu s-a reușit reducerea fenomenului și a pagubelor colaterale. Educația, acceptarea, informarea, accesul la servicii, respectarea drepturilor omului, acceptarea părerilor specialiștilor în domeniu și, mai ales, acceptarea celor afectați ca parteneri egali de discuție în elaborarea de noi intervenții sau noi modificări legislative — asta este ce credem noi că ar îmbunătăți abordarea statului”, a precizat aceasta. Ads Psihoterapeuta Monica Dan completat-o pe colega ei, aducând în vedere faptul că, din păcate, în țara noastră, multe persoane care se prezintă ca fiind specialiști în domeniu sau chiar îngrijitori de sănătate primară nu sunt suficient de pregătite pentru a trata dependenții. „Noi, la ARAS, eram obișnuiți să lucrăm în special cu persoane care consumă heroină sau alte opiacee, dar am observat că pe piață există o diversitate foarte mare: stimulante sintetice (catinone), substanțe care produc agitație sau chiar halucinații, combinații riscante și substanțe relativ noi despre care nu aveam cunoștințe suficiente. Serviciul ne-a arătat cât de divers este consumul în prezent și ne-a oferit o imagine mai completă asupra riscurilor reale cu care se confruntă oamenii. A devenit foarte clar pentru noi că mulți profesioniști din România, în special din domeniul îngrijirilor de sănătate primară, nu înțeleg foarte bine ce înseamnă dependența de droguri. De pildă, adesea ei nu știu cum să gestioneze diferențele de abordare între pacienții care le spun că sunt fie consumatori activi, fie că sunt în tratament substitutiv cu metadonă. Pacienții în tratament substitutiv ajuns să fie tratați precum consumatorii activi. Ads Este evident și că mulți profesioniști nu cunosc suficient despre dependență și despre conceptul reducerea riscurilor (harm reduction), pe care noi, la ARAS, îl practicăm de peste 26 de ani prin servicii concrete: schimb de seringi, testare pentru hepatite B și C, însoțire și diagnosticare precoce a infecțiilor, precum și tratament substitutiv pentru clienți. Practicăm toate acestea; e un concept atât teoretic, cât și practic, care include o gamă largă de servicii — iar în România aceste servicii sunt încă insuficient dezvoltate. De-a lungul anilor am învățat multe despre reducerea riscurilor prin colaborări cu alte asociații. Ideea proiectului de față este să ne reunim cu organizații din alte țări care lucrează în același domeniu, să împărtășim experiențe și cunoștințe și să creăm materiale educaționale și informative pe care să le oferim altor asociații și profesioniștilor din cele patru țări implicate în proiect”, a explicat aceasta. „Dependența de droguri nu e o problemă a celor săraci sau needucați” Ads Ada Luca a avut un mesaj și pentru persoanele care obișnuiesc să critice foarte aspru dependenții, dar și pentru presă, care răspândește adesea fenomenul. „Aș vrea să se oprească din arătatul cu degetul și să încerce să se pună în locul unuia dintre consumatori. Nimeni nu alege să ajungă dependent de droguri, fiecare e împins de o problemă și nu trebuie să considerăm că toată viața lor e irosită. Sunt oameni cu probleme care au nevoie de ajutorul și înțelegerea noastră, pentru a putea ieși din situația în care se află și a-și recăpăta viața. I se poate întâmpla oricui să ajungă în situația asta sau să aibă pe cineva în familie cu problema asta. În ciuda stereotipurilor de care e plină media românească, dependența de droguri nu e o problemă a celor săraci sau needucați. Avem beneficiari care nu știu să scrie și avem beneficiari cu doctorat. Avem beneficiari care nu au muncit niciodată și avem beneficiari care sunt directori în multinaționale . Presa ar trebui să nu mai alerge exclusiv după senzațional. Ar putea să facă parte din efortul prin care schimbăm mentalitatea comunității în legătură cu ce înseamnă, de fapt, consumul de droguri. Prezentând totul cât mai senzațional și încercând, in mod activ, de multe ori, să prezinte consumatorii ca pe niște criminali lipsiți de orice viitor, violenți și periculoși pentru societate, presa este parțial responsabilă de modificările legislative care nu fac altceva decât să pedepsească și mai mult consumatorii, nu traficanții. Adică exact acele persoane care ar avea nevoie de ajutorul statului și al comunității. Ads Înțelegem că senzaționalul vinde, dar, totuși, undeva ar trebui să existe o limită referitor la cât de mult inflamăm publicul. Exemplu - șoferii și testele de droguri pozitive. Dacă luăm statistic câți oameni sunt omorâți de șoferi băuți constatăm că nu există comparație cu cei care au consumat droguri. Și totuși, fiecare șofer oprit care are un test pozitiv este prezentat ca fiind cel mai mare infractor și pericol public. Dar nu vezi aproape nicăieri nimic spus despre cele aproape 40% din teste cu rezultate fals-pozitive, dar care au dat peste cap viața multora. Nu vezi nici un ziarist care să ridice întrebări legate de ce înseamnă un test pozitiv daca eu am fumat un joint acum 2 săptămâni. Mai sunt afectate abilitățile de a conduce după atâta timp?”, a precizat aceasta. Cele mai frecvente întrebări puse de către beneficiari Ada Luca a povestit care sunt cele mai frecvente întrebări puse de beneficiari, în experiența ei de la ARAS. „Întrebările cele mai frecvente diferă în funcție de locul unde interacționăm. Dacă suntem la centrele de tratament întrebările sunt mai mult centrate pe unde/cum pot accesa tratament pentru hepatita virala C și dacă îi putem ajuta, întrebări despre ce acte au nevoie pentru a depune un dosar de pensie , unde merg să obțină diverse acte și de foarte multe ori întreabă dacă mai există vreun program care sa ii ajute cu plata tratamentului substitutiv cu metadonă. Mai nou, de când cu schimbările legislative prin care au rămas fără asigurare medicală, foarte mulți întreabă cum pot să își obțină asigurare daca nu sunt salariați, cât costă, ce să facă în situația în care le-a fost întrerupt tratamentul pentru HIV, pentru că acum apar ca fiind neasigurați in sistem. Ads Dacă vorbim cu oamenii pe teren, întrebările frecvente sunt puțin altele. Putem fi întrebați „la ce spital pot merge unde să nu fiu dat afară de paznici pentru a primi ajutor (aici vorbim de cangrene, hernii, ulcere varicoase suprainfectate, până la arsuri de la explozia țevilor cu aburi din canale). De asemenea, foarte frecvente sunt întrebările persoanelor fără adăpost despre cum pot obține acte de identitate. Și, de asemenea, întreabă dacă avem medicamente , dacă avem medic care sa îi vadă sau dacă îi putem ajuta cu procurarea unor medicamente care le-au fost prescrise. Acum că vine frigul, adăposturile de noapte și accesul la ele vor deveni un subiect de discuție zilnică cu beneficiarii, ca în fiecare an”, a povestit aceasta. O conversație întipărită în minte, cu o persoană dependentă Lucrătoarea socială ne-a dezvăluit și povestea unei beneficiare ARAS de acum 7 ani (păstrându-i anonimitatea), care se lupta pentru a reuși să scape de dependența de droguri și să evadeze din lumea prostituției. Ads „Îți voi povesti conversația mea cu o beneficiară, consumatoare, care practica prostituția. Am avut o serie de discuții cu ea prin care îmi spunea că vrea să facă altceva, să iasă din lumea prostituției și vrea un job normal, dar nu are suficientă educație pentru asta. A găsit o ocazie pentru un job, dar avea nevoie de o calificare, iar noi am reuși să o ajutăm să obțină calificarea respectivă. Era extrem de fericita că se angajează și va fi văzută de la egal la egal cu celelalte mame de la școala unde mergeau copiii ei. Îi străluceau ochii de fericire și ne arăta ca un copil diploma de calificare obținută. Următoarea săptămână am întalnit-o tot în stradă. De ce? Din cauza amenzilor aplicate de jandarmerie, poliție, poliția locală. Avea aproape 400.000 de lei de plata la ANAF. Iar dacă se angaja, firma era nevoită să îi pună poprire pe salariu și cu 3 copii de întreținut nu avea cum. Diferența dintre fericirea și entuziasmul cu care îmi vorbise cu o săptămână înainte și disperarea și lipsa de speranță că se poate schimba ceva in viața ei mi-au rămas în minte și după 7 ani. Statul, în loc să încurajeze acești oameni, le blochează orice încercare de a se reabilita. In situația ei sunt toate persoanele care au practicat sexul comercial, pentru că nu vor putea vreodată să plătească sute de mii de euro în amenzi statului. Acele amenzi, din start, sunt aplicate fără așteptarea că vor fi plătite, pentru că încă există „normă de amenzi” pe tura la poliției sau jandarmeriei. Dar acele hârtii au impact real și negativ asupra vieții unor oameni care încerca să își depășească condiția”, a povestit aceasta.

Pagina unde consumatorii de droguri pot pune întrebari anonime despre substante: „Nu au nevoie de stigmatizare si pedepse. Fiecare e împins de o problema”

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ