Fotbalul este o investiţie care nu îţi aduce profit imediat, în unele cazuri fiind vorba chiar de pierderi financiare mari. Însă îţi poate aduce vizibilitate şi imaginea unui om implicat în comunitate.

România nu doar că nu mai e o destinaţie ieftină de producţie pentru grupurile internaţionale, acum şi capitalul autohton s-a maturizat suficient cât să caute el să se mute în ţări cu preţuri mai mici.

Spre exemplu, IPEC Alba Iulia, unul dintre cei mai mari producători de farfurii din lume, amână investiţia de circa10 mil. euro într-o fabrică de ceşti din porţelan în România ca urmare a creşterii costurilor. Mai mult, compania ia în calcul chiar să investească într-o ţară din afara Uniunii Europene, unde costurile de producţie sunt mai mici, fapt ce i-ar permite să rămână competitivă. „Am primit invitaţie să pornim o fabrică în Egipt. Am cerut detalii despre preţul la energie. Este mult mai mic decât în Europa, e doar o fracţiune din cât este la noi. Până şi apa în deşert are un preţ mai mic decât ce trebuie să plătim în România“, afirmă Cristian Covaciu, acţionar al IPEC.

Cazul lui nu este singular. În industria textilă sunt mai multe exemple.

„Sunt deja societăţi din Focşani – cel mai mare pol în industria de confecţii din România – care vor să se relocheze în Tunisia sau Maroc. De ce? Din cauza costurilor ridicate cu forţa de muncă – nu e vorba de salariului net, cât de taxele plătite către stat”, confirmă Sorina Luminiţa Plăcintă, fondatoarea Sorste, producător de îmbrăcăminte din Vrancea, fără a oferi nume.

Cine unde se mută şi care sunt motivele?

Citește continuarea pe zfcorporate.ro