De ce vin muncitorii din America Latina sa lucreze în România: „Pot ieşi noaptea pe strada, nu se împuşca nimeni”

Campania „Imigrant în România” s-a încheiat cu un podcast care a adunat, la aceeași masă, două voci esențiale pentru înțelegerea fenomenului: Nicolae Lupu, reprezentant al companiei Lumo HR - una dintre firmele care se ocupă de recrutarea forței de muncă din afara Uniunii Europene, antropologul Nicu Dumitru şi indonezianca Pita Said, care a cucerit TikTokul din România. Împreună, au conturat imaginea reală a unei Românii care încă învață cum să gestioneze propriul val de migrație inversă: nu mai trimitem doar oameni afară, ci primim și noi.Birocrația românească, testul de rezistențăProcesul prin care un muncitor străin ajunge să lucreze legal în România este complicat și greoi.„Procesul de recrutare este unul de durată, care implică mai multe faze şi suntem strâns legaţi de birocraţia din România, care se aplică şi aici şi la ambasadele noastre din ţările lor de origine”, explică Nicolae Lupu.După ce se aleg candidaţii, „trebuie să le emitem un aviz de muncă, de la oficiile de imigrări din ţară. Pe baza avizului de muncă se face viza de muncă, acest proces durează acum între 5 şi 12 luni, depinde de ţara noastră şi de cât de aglomerate sunt ambasadele respective”.Deși lucrurile încep să se miște, timpul rămâne un obstacol serios: „Trebuie să se scurteze cât de mult perioada pentru că o firmă, ca să-şi facă planuri, trebuie să aibă predictibilitate. Ori dacă vin în 12 luni, în 10-12 luni, este deja destul de mult”.Muncitorii care nu „fură” joburi, ci le completează„Ei nu fură locurile de muncă ale românilor, le completează. Şi niciodată soluţia de a recruta personal non-UE nu este prima opţiune a angajatorului. Niciodată”, mai explică Nicolae Lupu.Românii, spune el, pur și simplu nu mai vin la interviuri.„Angajatorii ne sună că vin la interviuri, nu mai răspund la telefon. Sunt munci necalificate pe care românii nu mai sunt dispuşi să le facă” - Nicolae Lupu, specialist în recrutare.De aceea, domeniile unde forța de muncă străină este tot mai căutată rămân aceleași: HoReCa, depozitare, manipulare și construcții.„Acum, preponderent Nepal, Sri Lanka, Vietnam şi au venit primii candidaţi din America Latină: mă refer la Mexic, Columbia, Brazilia, Peru. Şi asta pentru că ambasadele noastre de acolo nu sunt atât de aglomerate şi, astfel, se mai câştigă trei-patru luni în procesul de recrutare”, spune Lupu.Compania sa a început procesul de recrutare în 2019, „înainte de pandemie”. A fost nevoie de doi ani pentru a fixa relații stabile cu agențiile serioase din țările de origine.„A fost dificil să găsim agenţii serioase. A trebuit să ne şi deplasăm acolo, pentru că am avut situaţii în care beneficiarul aştepta şi ei au fugit de pe aeroport. Şi atunci noi am făcut deplasări acolo, i-am cunoscut şi am depăşit problemele astea. Şi au fost situaţii absolut neplăcute”, îşi aminteşte acesta.Există și zone sensibile, recunoaște el: „Au fost probleme cu muncitorii din Bangladesh, că au comunităţi mari în Europa şi România era doar o rampă pentru ei”.Cazarea, marea probă de empatieChiar și atunci când găsești muncitori buni și dispuși să rămână, integrarea lor socială întâmpină obstacole neașteptate.„Într-adevăr, proprietarii români de apartamente nu sunt dispuşi să închirieze. Este o mare problemă când ei aud de cetăţeni non-EU. Nu sunt dispuşi să închirieze, deşi contractele de închiriere se fac cu angajatorul, şi nu cu angajatul direct”, explică specialistul în recrutare.În paralel, „în toate oraşele mari ale ţării s-au făcut şi se fac campusuri speciale pentru muncitori. Multe sunt clădiri noi sau recondiţionate, dar condiţiile nu se compară cu cele de acum cinci - şase ani”.Există deja firme care gestionează mii de locuri de cazare: „Doar o singură firmă ştiu că are 4.000 de locuri de cazare, dispuse în mai multe zone, iar condiţiile sunt impecabile.”România, un loc al siguranţei„Cei din America Latină vin aici, în primul rând, pentru siguranţă. Pentru ei este ceva foarte important că nu se împuşcă nimeni pe stradă, nu se uită peste umăr, pot ieşi la zece noaptea pe stradă”, explică Lupu.Totodată, mulți angajaţi străini au lucrat în Emirate, dar preferă acum Europa, adaugă acesta: „Mulţi au experienţă în Emirate, dar aleg să nu mai meargă acolo, pentru că sunt trataţi foarte prost şi vin în Europa”.Antropolog: „Migrația ne definește. E povestea noastră.”Dacă partea logistică a fenomenului pare greu de stăpânit, explicațiile antropologice ne fac să înţelegem ce se întâmplă, de fapt.„Rasa umană e o rasă eminamente în mişcare. Migraţia ne defineşte, ne arată cine suntem. E povestea noastră. Şi să râzi în faţa unui astfel de fenomen, să îl critici, înseamnă că nu înţelegi cine suntem”, spune Nicu Dumitru.El atrage atenția asupra faptului că trăim într-o lume cu „disparităţi foarte mari în ce priveşte oportunităţile, condiţiile sociale şi economice” și că e firesc „să găsim aceste fluxuri, care sunt ghidate de muncă, de domenii”.România, la primul mare val de imigranţi„În România nu am mai avut valuri aşa mari de migraţie. E prima dată”, observă antropologul.Țara noastră are acum simultan mai multe forme de mobilitate: refugiați din Ucraina, care au fugit din calea războiului de la graniţele ţării, muncitori asiatici și cetățeni moldoveni care se stabilesc în România.„E un fenomen relativ nou”, explică Nicu Dumitru.Dar empatia ar trebui să vină firesc, amintește el, pentru că „noi, românii, am început mai devreme să migrăm” și am trăit pe pielea noastră discriminarea. „Nu am cum să văd cum empatia nu poate să definească relaţia asta, pentru că noi am văzut-o înainte”, adaugă acesta.Între conservatorism și superioritate„Poporul român este un popor mai conservator, să-i spunem aşa. Şi avem istoriile noastre. Noi suntem toleranţi, dar avem şi această sprânceană ridicată şi simţul superiorităţii. Şi cred că aici e, cum să zic, dintr-o inferioritate de asta asumată, pe care am avut-o şi pe care am trăit-o în Europa în ultimii ani” – Nicu Dumitru, antropolog.Acesta mai crede că soluţia stă în construirea unor mecanisme de integrare și recunoaștere a competențelor: „E nevoie şi de nişte campanii antidiscriminare, care să vină în întâmpinarea anumitor tipuri de probleme. Au nevoie de recunoaşterea competenţelor”.„Aici nu e un schimb de iubire, e un schimb economic”, avertizează Nicu Dumitru. „Şi va trebui să ne înţelegem între noi: pentru că suntem oameni, şi ei şi noi”.Iar dacă România nu învață repede cum să-și trateze propriii muncitori străini, riscăm să repetăm greșelile altora: „Eşuarea statului român de a integra romii într-un sistem cred că e motivul pentru care avem imigranţi în plus”.Migrația, spune el, nu mai e doar un subiect de dezbatere teoretică - e o realitate zilnică. Iar „Imigrant în România” rămâne o oglindă onestă a modului în care o societate aflată în tranziție învață, cu pași mici, ce înseamnă cu adevărat conviețuirea.Campanie susținută de Lumo HRLumo HR este o companie românească cu experiență în recrutarea și integrarea forței de muncă non-UE, oferind servicii complete pentru companiile din Romania. Activitatea include atât recrutare directă, prin care muncitorii devin angajații beneficiarului, cât și soluții de muncă temporară (leasing de personal), unde Lumo HR administrează contractele, documentația și toate obligațiile legale. Prin leasing, companiile beneficiază de flexibilitate în gestionarea echipelor, costuri previzibile și siguranță juridică completă.&amp;times

De ce vin muncitorii din America Latina sa lucreze în România: „Pot ieşi noaptea pe strada, nu se împuşca nimeni”

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ