Ce carti li s-ar potrivi si ar putea sa cumpere de la Gaudeamus candidatii la Primaria Bucuresti

La fel ca și candidații la Primăria București și eu sunt un om care se grăbește foarte mult. Tot timpul am graba asta în mine care gonește spre neașteptare și cât mai departe de răbdare. Prin sufletul meu aleargă herghelii de cai care sapă în el brazde adânci de durere, tragând după ele carul minuscul în care se lăfăie mintea mea. Nu spun asta dintr-o falsă modestie, ci pentru că mintea omului are tendința de a se da mare știind și ascunzând foarte bine diferența majoră dintre ea și suflet. Mintea e Pământul, iar în suflet încape Universul, ce să mai. Cu toate astea, deși nu mai locuiesc în Cluj din 2017, timp în care m-am perindat prin tot felul de situații despre care, dacă vreți să știți mai multe, citiți-mi cărțile, mersi, nu mi-am schimbat încă buletinul, dar va trebui anul acesta, căci îmi expiră, uitați-vă și dumneavoastră cum trec anii. Recunosc, cei mai mulți dintre anii aceștia i-am petrecut în București și-mi convenea să am buletin de Cluj, că puteam vota la parlamentare și prezidențiale oriunde voia pelicanul meu. Nu cred că e cazul să precizez că n-am avut niciodată pelican, vorba vine. Știu oameni din Tulcea care n-au avut niciodată pelican, io din Drăgășani cu atât mai puțin. Ca orice persoană cu ADHD, îmi permit acum să sar din una în alta și vă spun că zilele acestea are loc în complexul expozițional Romexpo târgul de carte Gaudeamus de unde dumneavoastră puteți să vă achiziționați cărți și altele sau să consumați produse alimentare dacă vi se face foame la burtică, inspirată fiind, nu-i așa, de foamea de cultură care se resimte prin toți porii târgului, mai ales că se știe că noi, românii sunt fierți pe cultură, având chiar meritul masiv ca 1,5% din populația țării să fie formată de cititori activi, nu mă întreba unde am citit asta, am citit-o eu pe undeva. Adică vreo 300.000 de oameni sunt cei care cumpără și citesc constant. În aceștia nu sunt incluși și elevii și studenții care au abonamente la biblioteci. Dat fiind acest interes masiv al românilor pentru cărți, m-am gândit să fac o asociere între candidații de la Primăria București, Doamne ajută să câștige cel cu cele mai multe voturi, și tot felul de cărți, ce mi-o veni și mie la gură. Acum, nu mă poate condamna nimeni pentru ce-mi vine mie la gură, pentru că și candidații au impulsul acesta de a lăsa vorbele să le părăsească buzele fără a pune prea mare preț pe capacitatea omului de a cerne și discerne. Acum, o carte de la Gaudeamus (sau nu) pentru fiecare candidat Anca Alexandrescu . Până să apară aventura asta cu domnul Călin Georgescu eu nu știm de existența doamnei Alexandrescu. Și cam acum un an am dat pe Realitatea TV și văd o doamnă care zicea ceva de genul: Te scuip între ochi pentru ce ai făcut țării ăsteia! Pe mine, doamnă?, am întrebat-o eu ducându-mi mână la piept ca să mă indic și plecându-mi ușor bărbia a mirare. Nu despre mine era vorba. Și bine, când zic că zicea, diminuez un pic forța vorbelor dumneaei. Tonul dumneaei aducea cu tonul unui câine prin dreptul gardului căruia trecea o rudă îndepărtată de-ale lui. Deci avem două elemente. Doamna Alexandrescu este foarte canină în exprimare și, în plus, există și darul acesta jurnalistic cu care a fost dumneaei înzestrată de Dumnezeu. Astea două, adunate una cu alta, mă duc direct cu gândul la “Interviu cu un vampir” al lui Anne Rice. Pentru cei care nu au înțeles, vampirii sug sângele prin canini și da, gurile rele vor sări acum pe mine și vor spune: Băăăă, vampirul suge, nu scuipă! Nu mă voi deda la răspunsuri care pot crea polemici. Ana Ciceală este preferata tinerilor, din câte am înțeles, în sensul că dumneaei ar fi votată de 40% dintre aceștia. E singura dintre cei cinci candidați la Primăria București pentru care Chat GPT nu a putut să-mi dea niciun exemplu de declarație care ar putea fi catalogată drept controversată. Acesta nu mi se pare un lucru rău. Nu mi se pare un lucru neapărat rău nici obsesia dumneaei în ceea ce privește lupta anticorupție sau dreptatea. Dar nici neapărat bun. Neapărat sunt eu în fața politicii. Și restul cetățenilor. Acum o să vă rog să aruncați cu pietre în mine doar dacă sunt moi, dar viața mi-a arătat că pasiunea astea pentru stilul justițiar, pe care îl împart toți candidații, fiecare în felul lui, este destul de caracteristică adolescenților și, în fine, nu putem judeca acum lipsa de inteligență emoțională a speciei umane. Eu încă îmi aduc aminte că atunci când eram flăcău aveam obsesia asta că dreptatea e ca mine. Poate și dumneavoastră. Cartea potrivită aici mi se pare “Jurnalul adolescentului miop” al domnului Mircea Eliade, iar alegerea asta e una pur subiectivă, pentru că trebuie să fii foarte miop să mai crezi că poți schimba politica pe căi tradiționale. Daniel Băluță . Domnul Băluță a declarat că nu glumește atunci când spune că își respectă contracandidații. Superb, dar din nou intervine școala vieții care, cel puțin mie, mi-a arătat că respectul, atunci când este resimțit, nu mai cere niciun fel de explicație el având capacitatea excepțională de a-și umple recipientul chiar dacă persoana căreia îi este adresat respectul nu dă doi bani pe acesta. Avem exemplu la îndemână Isus cu Pilat din Pont. Un pont legat de respect se găsește în romanul “Pe frontul de vest nimic nou” al domnului Erich Maria Remarque unde una dintre temele principale este respectul între soldați inamici. Cu mențiunea că a-ți respecta rivalii este un mare câștig moral și nu pot decât să ni-l doresc și nouă tuturor, inspirați sau nu de domnul Băluță. Ciprian Ciucu . Dintre declarațiile domnului Ciucu cel mai mult mi-a plăcut cea în care dumnealui susține că România stă foarte bine în ceea ce privește calitatea vieții. Cel mai bine de până acum. Eu, personal, resimt o oarecare invidie față de dumnealui, pentru că eu n-am mai întâlnit și români fericiți în ultima vreme. Iar efectul calității vieții cam acesta ar trebui să fie. Ca să înțeleagă mai ușor cum se resimte calitatea vieții la nivel de om, i-aș recomanda domnului Ciucă romanul “La Medeleni” al domnului Ionel Teodoreanu. E chiar despre calitatea vieții unor oameni din România. O anumită pătură socială din România care, poate, l-ar desluși pe domnul Ciucu să înțeleagă că, în lumea actuală, pentru calitatea vieții e nevoie de bani și nu știu ce procent din populația țării se bucură de îndestulare în perioada asta. Cătălin Drulă . Într-o notă la fel de soft ca hârtia igienică de pe vremea comunismului, aia care mai păstra și câte o așchie din lemnul din care era făcută, domnul Drulă a declarat că a alege între domnul Ciucu și domnul Băluță este similar cu a alege între ciumă și SIDA. N-a specificat care e care, probabil din cauza implicațiilor homofobe sau cine știe. Puricele a fost actorul principal în cazul ciumei care a durat între 1347 și 1351 și care a omorât cel puțin 75 de milioane de oameni la nivel mondial. Puricii mușcau șobolanii infectați și apoi oameni, așa că primul sfat către domnul Drulă ar fi să stea departe de cel pe care îl consideră ciuma, atât de departe încât să nu poată sări puricele. Pentru SIDA ar fi nevoie de un efort mai reciproc și, deci, nu se pune problema deocamdată, că nu intră în atribuțiile politicienilor să se solidarizee. Al doilea sfat ar fi să citească “Masca Morții Roșii” de domnul Edgar Allan Poe ca să înțeleagă că ciuma nu stă la discuții cu contracandidații. Atât pentru astăzi despre candidații la primăria București de la Căminul Cultural al Sectorului 1 și felicitări tuturor celor care își vor petrece o parte din ziua de 21 decembrie ca să voteze în turul 2. Este o perioadă foarte lejeră a anului și ce să și faci altceva cu 4 zile înainte de Crăciun? Doamne ajută și Doamne ferește, primarul ne cucerește. Adișorul Nealegătorul. Sursa foto Gaudeamus: Dreamstime

Ce carti li s-ar potrivi si ar putea sa cumpere de la Gaudeamus candidatii la Primaria Bucuresti

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ