În multe companii, angajatul care lucrează constant peste program, răspunde la e-mailuri la orice oră şi renunţă la concedii este considerat un exemplu de implicare. În spatele acestui comportament, se află adesea un fenomen distinct de simpla muncă intensă: dependenţa de muncă sau workaholism, cum îl numesc americanii. În multe companii, excesul de muncă este[...]

În multe companii, angajatul care lucrează constant peste program, răspunde la e-mailuri la orice oră şi renunţă la concedii este considerat un exemplu de implicare. În spatele acestui comportament, se află adesea un fenomen distinct de simpla muncă intensă: dependenţa de muncă sau workaholism, cum îl numesc americanii.

În multe companii, excesul de muncă este recompensat indirect: angajaţii care rămân conectaţi în afara programului sunt percepuţi ca fiind mai dedicaţi, mai „implicaţi” şi mai eligibili pentru promovare, chiar şi atunci când diferenţele de performanţă sunt minime.

Dependenţa de muncă nu se referă la numărul de ore lucrate, ci la incapacitatea de a te opri, chiar şi atunci când consecinţele devin negative. O analiză publicată în 2023 în Journal of Behavioral Addictions, care a analizat peste 50 de studii din 23 de ţări şi un eşantion cumulat de peste 70.000 de persoane, estimează prevalenţa dependenţei de muncă la aproximativ 14–15% din populaţia activă. Autorii subliniază că fenomenul este semnificativ mai frecvent în rândul managerilor şi al profesioniştilor cu responsabilităţi mari.

Date similare apar şi într-un studiu reprezentativ realizat în Norvegia, publicat în PLOS ONE, care a folosit Bergen Work Addiction Scale, un instrument de măsurare a dependenţei de muncă. Rezultatul: 8,3% dintre angajaţi prezentau criterii clare de dependenţă de muncă, iar scorurile ridicate erau corelate cu niveluri crescute de stres, anxietate şi probleme de somn.

Legătura dintre munca compulsivă şi sănătate este documentată. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus burnoutul în clasificarea ICD-11 ca sindrom ocupaţional, definit prin epuizare, distanţare mentală faţă de muncă şi scăderea eficienţei profesionale. Deşi burnoutul şi dependenţa de muncă nu sunt sinonime, dependenţa de muncă este un factor major de risc pentru epuizare. O lucrare de cercetare publicată în Current Psychology în 2022 arată că dependenţa de muncă este asociată constant cu insomnie, depresie şi simptome cardiovasculare, inclusiv hipertensiune.

Din perspectiva organizaţiilor, problema este una de productivitate pe termen lung. O analiză publicată de Harvard Business Review arată că angajaţii dependenţi de muncă pot livra rezultate rapide, dar sunt mai predispuşi la erori, au dificultăţi de colaborare. În timp, acest tip de comportament duce la fluctuaţie de personal, absenteism şi pierderea capitalului uman, adică la costuri care depăşesc beneficiile orelor suplimentare.