Groenlanda nu este Alaska si nici Venezuela. De ce SUA nu pot repeta vechile formule teritoriale. O fereastra limitata de oportunitate pentru Trump ANALIZA

Creșterea vizibilă a interesului Statelor Unite pentru Groenlanda este greu de explicat exclusiv prin rațiuni strategice, deși acestea există și sunt semnificative. Timp de decenii, interesele americane în regiune au fost gestionate prin mecanisme stabile și bine instituționalizate, într-o manieră care contrastează cu abordarea actuală. Acest lucru sugerează că, dincolo de calculele geopolitice, un rol important îl joacă contextul politic intern din SUA și preferințele personale ale președintelui Donald Trump . Nu este exclus nici ca intensificarea discursului despre Groenlanda să aibă și un rol de diversiune, deturnând atenția internațională de la alte posibile evoluții majore ale politicii externe americane, inclusiv din Orientul Mijlociu, unde mizele ar putea fi considerabil mai mari. În același timp, dacă interesul SUA față de Groenlanda este unul durabil și pragmatic, există căi realiste prin care acesta ar putea fi transpus în practică. Majoritatea presupun însă o schimbare de ton față de Europa și renunțarea la accentele anti-europene din strategia americană actuală, scrie, în Zerkalo Nedeli, analistul Oleksi Izhak, de la Istitutul Național ucrainean pentru Studii Strategice (INSS) O fereastră limitată de oportunitate După succesele recente în America Latină, administrația Trump ar putea considera că există o fereastră de oportunitate pentru o nouă afirmare a influenței americane, de această dată în Arctica. Totuși, această fereastră ar putea fi de scurtă durată. Ads Primul obstacol este politica internă a SUA. Apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului crește sensibilitatea electoratului față de riscurile externe. Inițiativele care pot fi percepute drept aventuri geopolitice tind să devină rapid nepopulare, ceea ce ar putea explica caracterul grăbit al presiunilor actuale asupra Groenlandei. Al doilea obstacol este reacția Europei. Uniunea Europeană și statele membre nu se limitează la declarații politice, ci dispun de instrumente economice, tehnologice și diplomatice capabile să afecteze interesele americane. În plus, Europa poate oferi Groenlandei alternative atractive, iar populația locală — de aproximativ 57.000 de persoane — rămâne actorul decisiv în orice schimbare de statut. Pentru Europa, miza depășește solidaritatea cu Danemarca. Un precedent creat în Groenlanda ar putea avea implicații pentru alte teritorii europene din emisfera vestică, aflate într-o zonă de ambiguitate juridică și politică. Statuturi diferite, sensibilități diferite Ads Groenlanda este un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, stat membru al UE, dar se află în afara cadrului juridic al Uniunii Europene, după referendumul din 1985. Acest statut special explică interesul sporit al Europei, mai ales în contextul altor teritorii europene din regiune, precum Guyana Franceză, unde dreptul UE se aplică integral, inclusiv asupra bazei spațiale de la Kourou. Există și alte teritorii europene în emisfera vestică — în Caraibe sau Atlantic — cu statute intermediare. Tocmai această diversitate face ca orice modificare a statutului Groenlandei să fie privită ca un precedent cu implicații mai largi. Ce opțiuni are Washingtonul SUA au deja un precedent pentru cumpărarea de teritorii din Danemarca: în 1916, a fost semnat un tratat privind cedarea Indiilor de Vest daneze, iar în 1917, suveranitatea asupra acestora a trecut în mâinile SUA în schimbul a 25 de milioane de dolari în aur. Astăzi, acestea sunt Insulele Virgine Americane, care nu sunt un stat, ci un teritoriu neîncorporat al SUA. În 1946, guvernul SUA a făcut o ofertă separată Danemarcei de a cumpăra Groenlanda pentru 100 de milioane de dolari în aur, dar Danemarca a refuzat. Ads Louisiana a fost cumpărată de Statele Unite de la Franța în 1803 pentru 15 milioane de dolari, fiind o vastă suprafață de pământ aflată inițial sub control federal direct. Statul Louisiana a apărut ulterior din acest teritoriu, iar în secolul al XIX-lea au apărut și statele Missouri, Iowa, Nebraska și Kansas. Alaska a fost cumpărată de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari; timp de mai bine de opt decenii, a fost mai întâi sub administrație militară și apoi civilă și a devenit al 49-lea stat al Statelor Unite abia în 1959. Unele teritorii au fost cedate Statelor Unite ca urmare a războiului și a tratatelor de concesiune. După războiul hispano-american din 1898, Statele Unite au primit Puerto Rico și Guam în temeiul Tratatului de la Paris - și acestea, la fel ca Insulele Virgine Americane, nu au devenit state, ci au rămas teritorii. Texas a fost o republică independentă și s-a alăturat Statelor Unite în 1845 ca stat, în timp ce Hawaii a fost anexat în 1898, a devenit teritoriu în 1900 și a stat abia în 1959. Ads Statele Unite au o lungă istorie de administrare a teritoriilor printr-o expansiune intensivă, în mare parte pașnică. Prin urmare, instrumentele care ar putea fi teoretic luate în considerare pentru extinderea controlului american asupra Groenlandei sunt destul de largi. Cel mai puțin utilizat este ocupația militară. Statele Unite au avut o astfel de experiență - după al Doilea Război Mondial în Germania, Japonia și Republica Coreea - dar rezultatul a fost o „relansare” a statelor-națiune ca aliați ai SUA, nu o expansiune teritorială. Transformarea Groenlandei într-un stat american ar necesita acordul Danemarcei, voința clar exprimată a populației locale și aprobarea Congresului SUA — un proces extrem de complex și de durată. Nici varianta unui teritoriu neîncorporat, după modelul Puerto Rico, nu pare realistă, în lipsa sprijinului local și danez. Un scenariu mai plauzibil ar fi cel al unei asocieri speciale cu SUA, similară relațiilor pe care Washingtonul le are cu anumite state din Pacific. Chiar și această variantă ar presupune recunoaștere internațională și un proces îndelungat, dificil de realizat fără sprijin european. Ads O altă opțiune ar fi un acord pe termen lung pentru utilizarea teritoriului, fără schimbarea suveranității, comparabil cu situația bazei Guantanamo . Deși fezabilă tehnic, o asemenea soluție ar fi greu de prezentat ca un succes politic major. Ce este cel mai probabil să se întâmple În lipsa unei soluții rapide și spectaculoase, opțiunile reale pentru Washington se reduc la scenarii lente, negociate sau la compromisuri rapide, dar lipsite de impact simbolic. În toate cazurile, voința populației Groenlandei este esențială și nu poate fi ignorată. Atât SUA, cât și Europa încearcă să influențeze opinia publică locală. Rezultatul acestei competiții ar putea fi nu apropierea Groenlandei de Statele Unite, ci o eventuală dorință de reintegrare economică în spațiul european, susține Oleksi Izhak. Cel mai probabil, dacă va exista o schimbare, aceasta va lua forma unui aranjament negociat, care să consolideze influența americană în materie de securitate, fără anexare formală și cu legitimitate internațională. Un asemenea acord ar avea însă un cost politic ridicat și ar presupune o recalibrare a relației dintre SUA și Europa. Condiția cheie ar fi respingerea tendinței active antieuropene din politica americană, consemnată, în special, în cea mai recentă versiune a Strategiei de Securitate Națională a SUA. În cele din urmă, orice rezultat pe care Donald Trump l-ar putea prezenta drept o „victorie” în dosarul Groenlandei ar depinde mai puțin de presiune și mai mult de capacitatea Washingtonului de a coopera cu aliații săi europeni.

Groenlanda nu este Alaska si nici Venezuela. De ce SUA nu pot repeta vechile formule teritoriale. O fereastra limitata de oportunitate pentru Trump ANALIZA

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ