Ce avem dupa (doar) un an cu Trump 2.0. Noua dezordine mondiala si obsesii prezidentiale

Au trecut doar 365 de zile de când Donald Trump a preluat cel de-al doilea mandat la Casa Albă și vedem deja cum doctrina „America First” prinde contur și se dezvoltă în jurul unui careu format din patru cuvinte cheie: petrol, pământ, lăcomie și război. „ Trăim într-o lume nebună ”, a spus senin chiar Donald Trump, zilele trecute, într-o scenă petrecută la Casa Albă și desprinsă parcă dintr-un film horror suprarealist: președintele Statelor Unite, practic cel mai puternic om al planetei, a pus o sticlă de lapte pe masă și a început să vorbească reporterilor adunați în Biroul Oval. „Vă mai aduceți aminte vremurile de odinioară, când eram și noi copii?”, i-a întrebat Trump pe jurnaliștii care așteptau de la el reacții legate de Iran și Groenlanda. „Toată lumea bea după toată lumea atunci. Astăzi nu prea mai facem asta. Dar dacă ați vrea, dacă aveți încredere în persoana după care beți, este chiar aici, e pentru voi, OK? E semi-proaspăt, are 5-6 zile”. Mii de oameni mor zilnic în războiul din Ucraina, mii de protestatari au fost masacrați de forțele de ordine din Iran, guvernul SUA acționează ca un cartel care caută să-și extindă influența în teritorii precum Venezuela, America Latină și, de ce nu, Groenlanda, NATO e în pragul imploziei, iar Trump stă cu o sticlă de lapte „semi-proaspăt” pe birou și invită lumea să bea după el. Iată cea mai bună descriere a haoticului an 2025 și a primei luni din 2026, zestrea pe care Trump ne-a lăsat-o după doar un an de mandat nou. Donald Trump a revenit la Casa Albă pe 20 ianuarie 2025 complet schimbat, comparativ cu cel din primul mandat (2017-2021). De un an, lumea e într-o criză permanent întreținută de toanele și ritmul epuizant în care președintele SUA agită neîncetat apele internaționale. Începem cu sfârșitul: Groenlanda, cel mai nou scandal provocat de Trump și care riscă să destabilizeze NATO. Dacă în primul mandat, declarațiile sale despre anexarea acestei insule și transformarea ei în teritoriu american provocau doar râsete amestecate cu oarecare îngrijorare, acum declarațiile sunt dublate de decizii ale administrației americane. Casa Albă a anunțat cât se poate de clar că Statele Unite sunt dispuse să cumpere Groenlanda și, în caz de refuz, să o anexeze. Nu mai vorbim de glumițe sau apropouri: în Congresul SUA s-a depus deja un proiect de lege în acest sens, iar Trump a plusat cu o nouă găselniță imobiliară: închirierea insulei pe o perioadă de 99 de ani. Groenlanda este privită de Trump ca o imensă afacere imobiliară. Președintele american pare să trateze chestiunea mai degrabă din perspectivă de „real estate” și mai puțin (spre deloc) politică. Nu contează că statul în cauză este un teritoriu autonom din cadrul Regatului Danemarcei (deci, teritoriu NATO). Nu pare să conteze pentru administrația SUA nici criza politică și riscul de implozie a Alianței Nord-Atlantice ce ar decurge din „atacarea” de către un stat NATO al unui teritoriu NATO. Momentan, în privința Groenlandei, europenii par deciși să opună rezistență Americii lui Trump. Președintele Germaniei, Walter Steinmeier , a afirmat, în acest context, că „lumea devine un cuib de tâlhari, care înșfacă ce vor”. Nici nu e de mirare că Putin jubilează și comandă, de pe margine, floricele, pentru a urmări acest grotesc spectacol în care NATO luptă contra NATO. Am zis Putin? Să nu uităm de rușinoasa întâlnire din Alaska dintre liderul rus și bodyguardul său american, Donald Trump , care l-a primit cu covor roșu și l-a invitat la o șuetă în mașina prezidențială, unul din simbolurile puterii americane. Și, de asemenea, să nu uităm alt moment rușinos, consumat la Casa Albă, când președintele ucrainean, Volodimir Zelenski a fost umilit în direct de Trump și JD Vance într-o ireală scenă de bullying prezidențial. Donald Trump nu s-a sfiit să-l umilească pe liderul unei țări care rezistă cu greu, de 4 ani, atacurilor hoardelor lui Putin. Atitudinea lui Trump și a administrației SUA față de războiul din Ucraina a fost și ea una rudimentară: discutăm doar cu „cei puternici” (adică doar cu Putin, conform logicii lui Trump), îi excludem pe ucraineni și pe europeni, pe care îi informăm abia la final ce am decis. Demn de menționat este aici infamul plan de pace în 28 de puncte „negociat” de americani și ruși și care arăta, mai degrabă, cu o capitulare necondiționată a Ucrainei. „Ajutorul e pe drum!” a devenit o altă expresie-batjocură rostită de Trump nu în cazul războiului din Ucraina, ci adresată protestatari din Iran, acolo unde regimul a masacrat deja câteva mii de demonstranți care scandează pentru răsturnarea regimului teocratic. Pentru protestatarii din Iran nu a mai venit, însă, niciun ajutor american, iar amplele demonstrații împotriva ayatollahului și a dictaturii nu fac, din păcate, decât să ducă la creșterea numărului celor asasinați de forțele de ordine. SUA, sub cel de-al doilea mandat al lui Trump, au reușit propria lor variantă de „operațiune militară specială”, prin răpirea unui președinte și aducerea acestuia pe teritoriu american: vorbim despre arestarea lui Maduro în cadrul unui raid militar în Venezuela, la începutul lui 2026. Regimul dictatorial de la Caracas nu a fost însă înlăturat, a fost păstrat și transformat într-o armată de marionete aflate sub comanda Washingtonului. Chiar Trump a recunoscut: are nevoie de petrolul venezuelean . Laureata premiului Nobel pentru Pace, opozanta venezueleană Maria Corina Machado, nu a reușit să-l impresioneze pe Trump, chiar dacă i-a făcut acestuia cadou medalia Premiului Nobel, gest care a provocat, în lanț, un nou scandal ale cărui rădăcini adânci sunt legate de o mai veche obsesie a președintelui SUA. Dorința de a lua Nobelul pentru pace. E adevărat, nu i-a ieșit cu al 9-lea conflict vizat, cel din Ucraina, despre care promitea încă din primele zile de mandat că îl va încheia „în câteva zile”, cu siguranța cu care, în urmă cu patru ani, „prietenul” său Putin susținea că va ocupa aceeași țară. „Dragă Jonas, având în vedere că ţara ta a decis să nu îmi acorde Premiului Nobel pentru Pace pentru că am oprit opt războaie şi mai multe, nu mai simt obligaţia de a mă gândi doar la pace, deşi întotdeauna va fi predominantă, ci acum pot să mă gândesc la ceea ce este bine şi potrivit pentru Statele Unite”, se arată într-un mesaj transmis de Trump premierului norvegian Jonas Gahr. Trump a asociat ameninţarea expansionistă a Statelor Unite asupra Groenlandei cu faptul că nu a obţinut această distincţie. „Danemarca nu este capabilă să protejeze acel teritoriu în faţa Rusiei sau a Chinei şi, în plus, de ce ar avea un presupus «drept de proprietate»? Nu există documente scrise, doar faptul că o navă a ajuns acolo acum sute de ani, dar şi noi am trimis nave”, a adăugat președintele. În paralel cu Groenlanda, Iran, Ucraina și Venezuela, Donald Trump a anunțat că vrea să trimită armata americană și în Mexic, sub pretextul de a lupta împotriva cartelurilor de droguri. Același Trump provoca șoc și groază încă din primele sale zile la Casa Albă, atunci când dădea de înțeles că și-ar dori Canada pe post de „al 51-lea stat al SUA”. Recent, Donald Trump a revenit la această retorică și a vorbit despre „vulnerabilitatea” Canadei, un alt vast teritoriu al Nordului aflat, la fel ca Groenlanda, sub amenințarea Rusiei și Chinei. Nu contează că și Canada e stat NATO. Trump acționează ca un bully care cere „taxă de protecție”. Unde se află România în tot acest vârtej mondial? Aparent, fix în centrul cruciadei pornite de MAGA în Europa. În februarie 2025, la doar o lună după instalarea administrației Trump la Casa Albă, vicepreședintele american JD Vance a avut un „foarte ciudat discurs de 20 de minute”, după cum l-au descris cei de la BBC , în care a arătat cu degetul România, pe post de exemplu „Așa nu” în materie de democrație. A dat exemplul anulării alegerilor prezidențiale drept pretext pentru a-și susține criticile virulente la adresa democrațiilor europene. O altă lovitură a venit în mai 2025 și a fost recepționată în plin de români, odată cu anunțul Washingtonului de a exclude România din programul Visa Waiver , unde țara noastră abia fusese acceptată în ianuarie 2025, pe finalul mandatului fostului președinte Biden. Un alt semnal prost dat de administrația SUA a venit în octombrie 2025: decizia de retragere, fie ea și parțială, a unor trupe americane staționate în țara noastră . Este vorba doar de câteva sute de militari, dar semnalul dat nu e unul încurajator. În vara anului trecut, Donald Trump șoca lumea, în general, și Europa, în particular, prin impunerea unei creșteri a tarifelor vamale. Tarifele variau între 11% și 41%. Țările Uniunii Europene au fost atunci supuse unei suprataxe de 15%. Acum, războiul tarifelor cu UE intră în faza a doua, ca urmare a crizei din Groenlanda. Mai exact, președintele SUA a anunțat recent că va impune, de la 1 februarie 2026, taxe de 10% pe produsele importate din Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Olanda, Norvegia și SUA. Tarifele urmează a fi crescute la 25% dacă nu se ajunge la „o înțelegere” cu aceste țări. De ce aceste țări și despre ce „înțelegere” e vorba? „Înțelegerea” vizează chiar Groenlanda, iar statele vizate de tarifele lui Trump au decis că vor să trimită trupe în Groenlanda în cadrul unor exerciții militare, sub patronajul Danemarcei, pentru a descuraja administrația americană de a încerca o acțiune militară în regiune. Trump a spus că în primul său an de mandat va „descătușa economia” Americii. N-a (prea) făcut-o. Conform unei analize economice și financiare, realizate de New York Times și bazată chiar pe datele statistice publice, Trump a îndeplinit doar parțial câteva obiective minime. A promis prețuri mai mici la mâncare. Nu s-a întâmplat. A promis prețuri mai mici la benzină, de sub 2 dolari galonul (aproximativ 50 de cenți litrul). „A înregistrat ceva progrese”, conform analizei NYT. Dar prețul mediu a rămas undeva la 2,7 dolari Prețuri mai mic la energie? Nu încă. Locuri noi de muncă. Not. Redresarea industriei auto. Nici gând. Reducerea datoriei publice prin impunerea de tarife. Aici avem un „Work in progress”. „Trezoreria SUA a colectat venituri record de 264 de milioane de dolari provenite din tarife, în 2025, de peste trei ori mai mult, comparativ cu 2024. În noiembrie (2025) Comisia de Buget a Congresului a estimat că aceste tarife vor aduce venituri totale de 2,5 trilioane de dolari până în 2035”, conform New York Times. Înainte de a face America Mare Din Nou, Trump a făcut ICE (Poliția anti-imigrație a SUA) Mare de Tot. Semnul a fost clar, încă din prima zi de mandat, când Trump a semnat un număr uriaș de decrete prezidențiale, în jur de 200. Președintele SUA declara atunci că va acționa cu „o viteză și putere istorică încă din primele ore”. Aici, cel puțin, s-a ținut de cuvânt. Iar „ofensiva” sa purtată prin decretele prezidențiale a țintit direct imigrația așa zisă ilegală. Raziile și abuzurile ICE au devenit manifestarea noilor batalioane de asalt ale MAGA. Trump a scos SUA din mai multe organizații internaționale, precum Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, acordul climatic de la Paris, ca să numim doar câteva din cele peste 60 de astfel de organizații. Sub semnătura sa, SUA au tăiat ajutoarele financiare pentru instituții democratice sau organizații umanitare din Africa. Peste 20.000 de angajați în instituțiile federale au fost dați afară ca urmare a acțiunilor așa-numitului Departament de Eficiență Guvernamentală, condus de miliardarul Elon Musk. Concedierile nu au adus însă 2 miliarde de dolari economii la buget, așa cum se anticipase. Sub patronajul lui Trump, SUA au pus capăt promovării politicilor DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune) în cadrul instituțiile publice. Președintele a încercat să folosească armata pe post de poliție personală pentru înăbușirea protestelor (în Portland, anul trecut și Minnesota, luna trecută, proteste provocate de abuzurile și crimele agenților ICE). Să nu uităm de dărâmarea cu buldozerele a Aripii de Est a Casei Albe pentru construcția unei „săli de bal” și transformarea Departamentului Apărării în Departament pentru Război. De la răpirea unui președinte, deportări în masă, demolarea Casei Albe, războiul pe tarife cu Europa, Trump și-a petrecut primul an la Casa Albă cu accelerația apăsată până la podea. Fiecare zi de mandat a fost un prilej de presiune suplimentară și de căutare a unui nou punct nevralgic pe harta lumii, pentru a pune și mai multă presiune. A testat și forțat limite non-stop, fără oprire. Președintele cochetează inclusiv cu ideea unui „al treilea mandat” la Casa Albă, în ciuda interdicției impuse de Constituția americană. Ideea sună de-a dreptul aiuritoare, dar să nu uităm un detaliu: cât de multe lucruri a reușit Trump să facă în doar un an, darămite în trei. Ce am învățat după primul an cu un Trump radical schimbat față de Trumpul din primul mandat (2017-2021), complet angajat în obsesia „Americii first”, chiar dacă asta ar însemna să arunce lumea în haos și destabilizare? Am învățat că nu toate amenințările pot fi puse în aplicare, nici măcar de cei mai puternici oameni ai planetei. Am învățat că încă putem rezista. Dar și o lecție amară: uneori, e suficient ca amenințările să fie rostite cu subiect și predicat pentru a-și atinge scopul și a semăna frică și nesiguranță.

Ce avem dupa (doar) un an cu Trump 2.0. Noua dezordine mondiala si obsesii prezidentiale

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ