Criza de imagine a Administratiei Prezidentiale. Momentele care au format perceptia negativa în rândul populatiei: „De râsul curcilor”

Încrederea românilor în instituția prezidențială a scăzut drastic, la 28%, potrivit unui sondaj realizat de INSCOP, în ianuarie 2026. Sub mandatul lui Nicușor Dan, Administrația Prezidențială a cunoscut un declin de 8% față de iulie 2025, din perspectiva menționată. Despre imaginea negativă a Președinției în rândul populației, Ziare.com a discutat cu Radu Enache - specialist în comunicare politică, fost expert în cadrul Departamentului de Comunicare al Administrației Prezidențiale în mandatul președintelui Emil Constantinescu . Radu Enache, analist politic / FOTO: Strategikon (YouTube) „Scăderea încrederii în Nicușor Dan e un fenomen ce trebuie interpretat pe mai multe planuri” Sentimente.ro-de 24 de ani, locul pentru relatii serioase! Cunoaste oameni singuri&gt;&gt; Ziare.com (Andi Miron): Cum explicați declinul abrupt al încrederii cetățenilor români în Administrația Prezidențială? Care au fost momentele sau episoadele care au produs această scădere? Radu Enache: Este vorba despre scăderea încrederii în președintele Nicușor Dan. Până la urmă, Administrația Prezidențială este, să spunem, un soi de fundiță la gâtul președintelui. Scăderea încrederii în Nicușor Dan e un fenomen foarte previzibil, încă de la început. El trebuie interpretat pe mai multe planuri. Ads Nicușor Dan a fost pus președinte prea devreme, cu cel puțin patru ani. Fără să fie o chestie de conspirație, există un soi de presiune externă care se manifestă pe foarte multe paliere și face ca din 1996, niciun președinte în România să nu câștige alegerile fără să aibă un soi de aprobare din partea unor centre de putere externă. Din 1996-2000, până ca România să adere la NATO și la Uniunea Europeană, era nu neapărat normal - dar era explicabil, din moment ce țara, clasa politică erau în căutare de o acomodare cu niște organisme internaționale care puteau fi suspicioase față de evoluțiile politice din România post-Ceaușescu. Dar în ultimii aproape 20 de ani, de la cel de-al doilea mandat al lui Băsescu, constatăm că această presiune a centrelor externe de putere s-a manifestat nu doar ca o avizare a unor candidați care intră într-o cursă, ci și ca o manipulare evidentă a alegătorilor. Și în 2009, când a fost reales Traian Băsescu, exista o mare nemulțumire vizavi de acesta din partea populației - a fost și suspendat, iar Klaus Iohannis a câștigat alegerile printr-un soi de artificiu, în primă instanță. Ne aducem aminte de ciudățeniile care s-au întâmplat la prima alegere, la primul mandat, iar pentru cel de-al doilea a evitat dezbaterile cu un contracandidat cotat din start mai slab, Viorica Dăncilă. Ads „Un 'păcat originar', înainte de toate” Anularea turului I al alegerilor din decembrie a creat un soi de vid de candidați. Alegerile din iarna lui 2024 au arătat că există un bazin de prezidențiabili foarte sărac. Niciunul dintre candidații de atunci nu a fost seducător, în afară de Călin Georgescu, asupra căruia s-au revărsat în câteva zile, până pe 6 decembrie, un torent de acuzații, de suspiciuni. Nu știm încă dacă ele sunt justificate sau nu. Cert este că Georgescu a fost scos din cursă nu în mod democratic, ci în urma intervenției unor instituții ale statului, iar instituțiile statului nu sunt transparente nici astăzi, ceea ce pe oamenii de bună-credință din țara asta îi face să bănuiască un amestec din exterior. Pe de o parte, neîncrederea în Administrația Prezidențială, cum ați întrebat dvs., și implicit în Nicușor Dan, își are originea în această neîncredere de ‘păcat originar’ al alegerilor din iarna anului 2024. Atunci, corpul electoral a sesizat că e ceva în neregulă cu alegerea președintelui. Anularea nejustificată a alegerilor până în mai 2025, cu eliminarea din cursă a lui Călin Georgescu, din nou - la care adăugăm și cazul Dianei Șoșoacă, plus scoaterea bruscă în față a lui Nicușor Dan au alimentat această neîncredere. Inclusiv nemulțumirile Elenei Lasconi, frământările din USR - partidul care l-a susținut pe Nicușor Dan - un partid de 10%, care a avut meciuri interne foarte puternice între diverse facțiuni - duce la suspiciuni mai mult decât rezonabile. Deci e vorba despre un ‘păcat originar’, mai întâi de toate. Ads După cum vă spuneam, părerea mea este că inițial nu era intenția nimănui ca Nicușor Dan să candideze pentru președinția României în acest mandat, dar din cauza lipsei de prezidențiabili a fost trecut pe repede-înainte. Atunci, apare următoarea problemă: de ce bazinul de prezidențiabili e atât de sărac?! Dacă ne aducem aminte, cei care sunt puțin mai în vârstă, de anii ‘90-2000, fiecare partid dintre cele mari avea două-trei personalități, cel puțin, care aveau o statură de prezidențiabili, oameni care se remarcaseră în viața publică, puteau fi controversați sau nu, aveau un profil bine definit. Apoi, în 15 ani, bazinul de prezidențiabili s-a topit. „Lipsa de lideri prezidențiabili e o consecință a deprofesionalizării partidelor. Partidele nu mai sunt constituite din oameni politici, ci din găști, inclusiv de interlopi, de indivizi care caută sinecuri” Privind retrospectiv, inclusiv Klaus Iohannis pare să fi fost împins pentru poziția de președinte nu atât pentru niște calități intrinseci, ori pentru o viziune pozitivă, clară asupra României. Ne aducem aminte că foarte mulți și-au pus speranțe în Klaus Iohannis la început, dar nu a făcut nimic - inclusiv celebrul său program, ‘România Educată’, a devenit o ironie. Propulsarea lui Klaus Iohannis a făcut ca oferta politică să se vestejească. Iertată-mi fie metafora, e ca și cum peste un câmp verde a venit un val de frig excesiv, care efectiv a sufocat orice creștea pe acel câmp. Nu pot da o explicație în acest sens, decât că partidele, prin ele însele, au abandonat rolul de mișcări active pentru susținerea unei anumite politici și s-au rezumat la a se roti la guvernare și a-și aranja diverse personale. Lipsa de lideri prezidențiabili e o consecință a deprofesionalizării partidelor. Ads Partidele nu mai sunt constituite din oameni politici, ci din găști, inclusiv de interlopi, de indivizi care caută sinecuri, care vânează posturi pe diversele niveluri ale administrației centrale și locale. Pe aceste partide nu le interesează cine e președinte, ci chiar dimpotrivă, își doresc un președinte cât mai slab, ca să-și vadă de lucru. „Imaginea candidatului Nicușor Dan a fost construită pe două atribute pozitive, dar slabe” În ceea ce privește persoana lui Nicușor Dan, din aprilie - înainte de alegerile din 2025 este evidentă o foarte proastă creare de imagine, o foarte proastă consiliere, susținere de echipa președintelui, care l-a propulsat la Cotroceni și/sau a fost aleasă de către Nicușor Dan. Mai întâi, imaginea candidatului Nicușor Dan a fost construită pe două atribute pozitive, dar slabe: ‘omul onest’ și ‘olimpicul la matematică’. În ceea ce privește ‘olimpicul la matematică’, nu putem decât să-l felicităm pentru asta. Dar a fost în adolescența sa, în liceu. De atunci până la vârsta adultă nu a mai performat în domeniul respectiv. El s-a desprins de matematică, de institutul unde lucra, pentru a deveni activist civic, ceea ce nu are absolut nicio legătură cu competența, mai ales pentru că în activitatea civică nu a făcut decât să conteste, nu să construiască. El a angajat nenumărate procese în justiție împotriva diverselor administrații din București. Dan a devenit un procesoman. Foarte curios este că el a câștigat Primăria Capitalei tocmai din postura de contestatar, în condițiile în care PSD nu a susținut-o suficient de energic și de asumat pe Gabriela Firea , primar în exercițiu la acea vreme. Mandatul lui Nicușor Dan la primărie a fost lipsit de rezultate și de comunicare. Cât timp a fost Traian Băsescu - nu pot spune dacă avea majoritate în Consiliu, dar avea un corp foarte solid de susținători, ceea ce Nicușor Dan nu a avut. Nu putem spune dacă în primii doi-trei ani putea face ceva. Dar Băsescu ieșea foarte des în public: ‘aici sunt banii dumneavoastră!’, ‘iarna nu-i ca vara’... Avea o prezență care însuflețea, fie în mod pozitiv sau negativ. Nicușor Dan nu s-a văzut. În afara nenumăratelor procese pe care le intenta împotriva Primăriei, ceea ce e absurd. Ads Dincolo de eticheta de ‘olimpic la matematică’ în tinerețe, o etichetă fără relevanță pentru un om politic, a mai existat și cea de ‘onest’, care repet, e foarte slabă. Sigur, un politician trebuie să fie onest, dar primele cinci atribute, potrivit sondajelor, sunt ‘energic’, ‘anti-corupție’, ‘cu viziune’. Sigur, sunt unii care spun ‘cinstit’, dar ‘cinstit’ e mai puternic decât ‘onest’, care e un fel de ‘bălăceală’. În Biblie se pune ‘să nu fi călduț!’. ‘Cald’, ‘rece’, dar nu ‘călduț’. Iar ‘onest’ înseamnă ‘călduț’. Aceste elemente au fost cele pe care s-a construit imaginea candidatului. „Toți cei patru președinți anteriori aveau ținută prezidențială” Plecând de la aceste elemente slabe, candidatul nu putea să fie decât privit cu o anumită curiozitate de cetățeni. Nesfârșita serie de inadecvări pe care a avut-o Nicușor Dan în situații publice… Nesfârșită: de la lipsa unui discurs coerent, de la lipsa unei încrederi în sine, de la voce și ținută, de la limbajul nonverbal până la chestiunile recente de la Iași și Focșani, când a mers pe lângă covorul roșu (n.r. - a fost huiduit), lucrurile acestea au fost mană cerească pentru jurnaliști, care le-au vânat. E ca un soldat care nu a făcut instrucția de front: nu știe care e stânga, care e dreapta, care sunt mișcările. Chestiunile de adecvare la protocol necesită un antrenament foarte serios, de câteva luni. Au trecut câteva luni, dar iată că aceste inadecvări nu au fost corectate. Ads Apoi, președintele Dan nu are o prezență marcantă în întâlniri internaționale, în fotografii oficiale ș.a.m.d. Toți cei patru președinți anteriori: Ion Iliescu , Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis aveau o ținută prezidențială. Puteai fi sau nu cu ideile și politicile persoanelor respective, dar nu poți să nu constați că oamenii erau potriviți pentru locul în care erau. În România, noi suntem o țară care e foarte atentă la detalii și la suprafață, la chestiuni superficiale, facem bășcălie de orice. Încep să cred că Nicușor Dan intenționat a fost pus, ca să decredibilizeze instituția de Președinte al României. La urma urmei, președintele e un simbol . Și nu doar noi, cei din România ne uităm la președinte. Și cei din afară se uită la el. Când pe internet vezi tot felul de secvențe cu diverși oficiali în diverse ipostaze penibile, așa se întâmplă și invers. A fost o permanentă inadecvare pentru Nicușor Dan la partea reprezentativă a funcției: felul în care apare în public, o inadecvare necombătută prin discurs, viziune politică, curaj, astfel încât Nicușor Dan, astăzi, în România, este, cum se zice - ‘de râsul curcilor’. Ads „Această evoluție nu face decât să decredibilizeze România, în ansamblu” Ziare.com: Cum vă așteptați să evolueze aceste date până la finalul de mandat al lui Nicușor Dan? Radu Enache: Cum va evolua, nu e foarte greu de ghicit. Dacă se dorește și sunt bani, se poate angaja o firmă - iar în ziua de azi, firmele competente sunt din străinătate, pe niște milioane de euro. Într-un an pot face și aplica un program pe mai multe planuri de redresare a imaginii lui Nicușor Dan: 1. Să-l învețe să vorbească, să se plimbe, să dea din mâini, să poarte un costum, să știe unde e dreapta și stânga. 2. Să facă un plan de comunicare: unde să se ducă, când să se ducă, când să vorbească și când să tacă. Sigur, o angajare a unei asemenea firme consultanță poate avea rezultate spectaculoase chiar în șase luni de zile. Da der acea firmă de consultanță nu poate da politica președintelui. Sigur, ea îl învață, îl ‘piaptănă’, îl îngrijește, îl spală, calcă și-l prezintă ca un produs de suprafață. Problema este că Nicușor Dan nu are sau nu vedem încă să aibă o politică de fond consistentă , care să merite așa ceva. Părerea mea este că lucrurile vor trena, la un moment dat România, din obișnuință, nici nu va mai face bășcălie de președinte, se va uita cum te uiți când plouă afară, un lucru banal. Însă, această evoluție nu face decât să decredibilizeze România, în ansamblu. Nu doar pe cetățeanul Nicușor Dan, care e vremelnic. „Oricâte fasoane ar face PSD , deocamdată partidele de la guvernare sunt strâns unite pentru că-și apără un status quo al intereselor mărunte” Ziare.com: PNL și USR susțin categoric menținerea în funcție a lui Nicușor Dan. PSD, în schimb, pozează în partidul nemulțumit, însă e la putere. PSD folosește argumente ale opoziției, dar cum vedeți poziționarea reală a partidului față de Nicușor Dan? Radu Enache: Toate partidele din arcul guvernamental îl susțin pe Nicușor Dan, fără nicio discuție. De ce? Pentru că o eventuală suspendare și demitere a lui Nicușor Dan nu face decât să deschidă calea unui candidat propus de AUR . În momentul de față, la AUR, par să fie cel puțin trei prezidențiabili credibili. Dimpotrivă, toate partidele din arcul guvernamental duc lipsă de prezidențiabili și mai ales suportă povara politicii de austeritate, a tăierilor și a scandalurilor asociate cu guvernarea. Sunt scandaluri uriașe. Oricâte fasoane ar face PSD, deocamdată partidele de la guvernare sunt strâns unite pentru că-și apără un status quo al intereselor mărunte . Nimeni din partidele din arcul guvernamental nu își dorește în mod real o schimbare, alegeri anticipate, demiterea președintelui, ‘Doamne ferește, o criză politică!’ - altfel spus. Asta pentru că nu au ceva mai bun de oferit, decât ceea ce e în momentul de față. Nu cred în criticile PSD-ului. Dacă ar vrea, PSD ar ieși de la guvernare, ar încerca să declanșeze alegeri anticipate, ori ar guverna cu AUR, nu știu. În politică sunt diverse variante posibile. Dar pe PSD nu-i interesează. Este evident că în România se simte de 15-20 de ani o nevoie de amendare a Constituției, de regândire a arhitecturii instituționale a țării, e ciudat sistemul nostru în care e semi-prezidențial - are prea multă putere pentru o singură persoană și prea puțină pentru a fi autoritar - au spus-o și alții, mai deștepți decât mine, de-a lungul timpului. Sunt probleme pe care nimeni din clasa politică actuală nu dorește și nici nu poate, probabil, să le descâlcească și să le rezolve. E o perspectivă foarte sumbră. Din păcate, poporul român pare să aștepte o minune, ca în 1988-1989. În țările din jur, oamenii se asociau, contestau puterea comunistă, toți fierbeau, dar la noi era liniște. Sigur, se poate spune că la noi era un sistem mai represiv. Dar, dar problema era că la noi nu existau astfel de mișcări. Când a venit așa-zisa Revoluție - care e și ea un mister, în continuare - din Partidul Comunist Român nu a mai rămas nimic. În toate celelalte țări, fostele partide comuniste au supraviețuit, s-au reformat, și-au schimbat numele, dar au continuat să existe și să facă politică. Acum, toată lumea stă și așteaptă o revoluție de tipul celei din 1989. Nu știm ce va fi. Dar lucrurile sunt foarte sumbre.

Criza de imagine a Administratiei Prezidentiale. Momentele care au format perceptia negativa în rândul populatiei: „De râsul curcilor”

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ