Valentin Naumescu, consilier prezidenţial: NATO, Uniunea Europeana şi parteneriatul cu SUA ramân în continuare pilonii politicii externe şi de securitate ai României
Autor: Cristina BelluRomânia îşi va menţine direcţia strategică ancorată în relaţia transatlantică şi în integrarea europeană şi în anii următori, chiar dacă scena internaţională traversează una dintre cele mai complicate perioade de reaşezare din ultimele decenii. Pe fondul erodării mecanismelor multilaterale, al competiţiei tot mai vizibile dintre marile puteri şi al riscului revenirii la politici de forţă[...]
România îşi va menţine direcţia strategică ancorată în relaţia transatlantică şi în integrarea europeană şi în anii următori, chiar dacă scena internaţională traversează una dintre cele mai complicate perioade de reaşezare din ultimele decenii. Pe fondul erodării mecanismelor multilaterale, al competiţiei tot mai vizibile dintre marile puteri şi al riscului revenirii la politici de forţă şi sfere de influenţă, statul pariază pe continuitate şi pe alianţe solide, considerând că securitatea şi dezvoltarea economică a României rămân strâns legate de NATO, Uniunea Europeană şi parteneriatul strategic cu Statele Unite, potrivit lui Valentin Naumescu, consilier prezidenţial pentru afaceri europene.
El a fost unul dintre speakerii conferinţei CFA Forecast Dinner 2026 – 20th Anniversary Edition organizată luni de Asociaţia CFA România.
„În acest cadru dinamic de tranziţie, România are nevoie de două dimensiuni: pe de o parte, să îşi asigure securitatea, iar acest lucru, pentru noi, nu poate fi conceput în afara relaţiilor transatlantice; pe de altă parte, avem nevoie, tot strategic, de dimensiunea de dezvoltare economică normativă pe care ne-o furnizează Uniunea Europeană. Oricâte speculaţii ar exista sau oricât ar forţa unii ideea unei aşa-zise alegeri între Statele Unite şi Uniunea Europeană, aceasta nu se va produce în politica externă şi de securitate a României. Nu vom face o asemenea alegere şi vom păstra în continuare cei trei piloni ai politicii externe şi de securitate: apartenenţa la NATO, apartenenţa la Uniunea Europeană şi parteneriatul strategic bilateral cu Statele Unite.”, a spus Valentin Naumescu.
Potrivit consilierului prezidenţial, sistemul relaţiilor internaţionale traversează o perioadă de tranziţie, în care vechile structuri instituţionale coexistă cu tendinţe noi, iar rezultatul final este încă incert.
“Sistemul relaţiilor internaţionale a intrat într-un proces de schimbare, de tranziţie de la un tip de ordine la alta. Ceea ce nu ştim este cât de lungă va fi această tranziţie şi nici nu ştim cu precizie spre ce ne îndreptăm. Ceea ce ştim cu certitudine este că vechea ordine, ca să o numim aşa, încă nu a dispărut, iar noua ordine încă nu a apărut. Deci suntem într-un interstiţiu în care se întrepătrund elemente vechi, care fac continuitatea cu prezentul, dar şi elemente noi”.
Valentin Naumescu a subliniat că, pe termen mediu – respectiv în următorii 5-10 ani –, nu anticipează o ruptură a lumii transatlantice, chiar dacă sunt inevitabile reajustări de roluri şi responsabilităţi între Europa şi Statele Unite.
„Nu cred că se va produce un sfârşit al lumii transatlantice în următorii cinci-zece ani, deşi multă lume priveşte într-acolo. La o analiză atentă, nu există interes nici într-o parte, nici în alta ca o asemenea ruptură definitivă să se producă. În interiorul ordinii transatlantice vor avea loc însă reajustări, iar acest lucru este dincolo de orice dubiu”.
Ce a mai declaratValentin Naumescu în cadrul conferinţei CFA România:
►Nu credem într-o ruptură a relaţiei transatlantice, dar acest lucru este valabil şi pentru că, cel puţin deocamdată – vorbim de câţiva ani buni de acum înainte –, Europa nu are pregătită o soluţie de securitate funcţională. Există iniţiative importante: se vorbeşte de SAFE (Security Action for Europe), iniţiativă a Uniunii Europene, avem pentru prima dată un comisar pentru apărare la nivelul Comisiei Europene şi o agendă clară, o foaie de parcurs care vizează pregătirea apărării până în 2030. Dar nu suntem încă în punctul în care europenii să fie capabili să preia, pe deplin, sarcina garanţiilor de securitate europene.
►Toată lumea spune că ne îndreptăm spre o lume multipolară, pe fondul erodării hegemonismului american. Nu spun acest lucru în sens peiorativ. Inclusiv Statele Unite recunosc că nu mai sunt interesate, în acest moment, să joace rolul de poliţist global, că nu mai au acelaşi nivel de ambiţie de a gestiona toate problemele lumii şi că se repliază pe propriile interese de apărare, pe sfera vestică şi pe pivotarea către Indo-Pacific. În aceste condiţii, trebuie să fim foarte atenţi ce înseamnă, de fapt, acest multipolarism.