1 martie în Bucuresti, ziua în care am fost luata drept o mica infractoare. Am daruit martisoare barbatilor, iar aici nu se face asa ceva

Haideți să vă povestesc cum am venit eu, mândră foc, din Suceava , unde pe 1 martie e perfect normal să dăruiești mărțișoare bărbaților. Fără dezbateri filozofice despre tradiții, simboluri și masculinitate fragilă. Acolo așa am crescut. Dacă ții la cineva, îi prinzi un șnur alb-roșu în piept și gata, ai rezolvat începutul de primăvară. Numai că, mutată la „oraș”, am descoperit pe propria-mi piele că obiceiurile nu sunt universal valabile. M-am prezentat senină, cu mărțișoarele pregătite, și am început să le ofer domnilor din jurul meu, convinsă că fac un gest frumos. Privirile lor, însă, oscilau între confuzie și panică, de parcă le-aș fi cerut și mâna. De ce să nu dăruiești mărțișoare bărbaților din București Apogeul momentului penibil a fost când i-am dus un mărțișor unui medic, frumos așezat într-un plic, ca să nu-l pierd prin geantă. Omul s-a blocat instantaneu, s-a înroșit și mi-a împins plicul înapoi cu o politețe rigidă, explicându-mi că nu poate accepta „așa ceva”. În secunda aia mi-am dat seama că el credea că în plic sunt bani. Mită. Eu, cu mărțișorul meu inocent, devenisem suspectă de corupție sezonieră. Am plecat de acolo roșie la față ca șnurul tradițional, întrebându-mă dacă n-ar fi fost mai simplu să las revoluția culturală pentru altă primăvară. Sau pentru alt secol. Ar fi trebuit să mă întorc la RMN, dar n-am mai avut curaj să dau ochii cu dumnealui. Sursa foto: B365 Pe de altă parte, orgoliul o fi el cum o fi, dar când vine luna martie se cam duce. Orgoliul, zic. Martie e luna aia în care toți bărbații se plâng că au femei în viața lor. De fapt, ce tocmai am scris e doar pe jumătate adevărat, că martie nu este singura lună în care bărbații se plâng de femeile din viața lor. Practic, din ianuarie și până în decembrie, și apoi de la capăt, prezența unei femei în viața unui bărbat pare un adevărat chin. Și nu ne referim la părțile care le plac, adică intimitatea și cratița. Ci la faptul că orice mică cheltuială pe care, din drag, dragoste sau măcar bun simț, ar trebui să o facă pentru femeile din viața lor. Iar asta îi transformă pe masculii alfa în adevărați cățeluși abandonați prin diverse adăposturi, victimele unui faliment previzibil din momentul în care au pus ochii pe o femeie. Valentine’s, Dragobete și sezonul de mărțișoare, adevăratul triunghi al Bermudelor Știți cu siguranță de cea mai mare temere a unui alfa, „triunghiul morții”. Adicătelea 14 februarie, Valentine’s Day (cu varianta dacică a lui Dragobete ), 1 martie și 8 martie. Perioada în care bărbatul român ar fi capabil să plece chiar și la război, doar să nu scoată 100–200 de lei din buzunar măcar pentru un buchet de flori și eventual încă pe atât pentru o prăjitură, ca să se simtă și femeia din viața ta fericită, apreciată, iubită. Măcar de formă. Culmea, pentru unele femei nici măcar nu este nevoie de o „investiție” financiară pentru a-i arăta, măcar la astfel de momente că știi că există cu adevărat în viața ta, că o iubești, că o apreciezi. Că, în felul tău, îi mulțumești pentru tot ceea ce a adus, poate, bun în viața ta. E suficient să o asculți un pic mai mult. Să îi dăruiești o îmbrățișare, un sărut. Să o faci să se simtă dorită. Să nu se mai simtă doar o mașină de gătit și de spălat. Ambulantă. Eventual, să o lași să se răsfețe în felul ei, cum simte ea. Aceste lucruri nu cer bani, cer doar să fii cu adevărat bărbat și să nu consideri femeia de lângă tine un bun câștigat definitiv și fără personalitate, care e „a ta” și ca atare trebuie să accepte orice. Oricând. Oricum. De mărțișor, vă rog eu frumos de tot să nu mai fiți „alfa” Dragi bărbați, știu că vă este greu. Printre atâtea cheltuieli cu berile, partidele de pescuit, meciurile de folbal (sic!), pariurile și ce o mai, aproape că nu mai vedeți luminița de la capătul tunelului când se apropie niște zile care, dacă este să fim corecți, tot pentru voi au apărut. Ca să vă mai aduceți aminte că existăm și noi pe lângă voi. Dar, zău, nu este nimic masculin la un bărbat care se plânge ca un copil căreia i s-au furat banii de înghețată pentru faptul că, măcar de câteva ori pe an, vi se amintește să vă arătați iubirea și prin gesturi. Financiare sau nu. Și, nu uitați, dacă voi nu sunteți în stare, alții abia așteaptă. Iar apoi o să începeți să vă întrebați de ce vă părăsesc iubitele, soțiile, amantele, și, precum vulpea care nu ajunge la struguri, o să vorbiți despre ele că sunt așa și pe dincolo. Și nu e frumos. Hai, primăvară frumoasă și măcar nu uitați să le luați mamelor voastre un mărțișor. Până la urmă, ele sunt cele care v-au dat viață, v-au crescut și vor trebui să vă crească până la 50 de ani. Minimum.

1 martie în Bucuresti, ziua în care am fost luata drept o mica infractoare. Am daruit martisoare barbatilor, iar aici nu se face asa ceva

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ