Fratia trandafirilor. Lasconi alle imitazioni della speranza, voi che non intrate

Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilorFrăția trandafirilor. Lasconi alle imitazioni della speranza, voi che non intrate 21/10/2024 | ✎ Liliana Widocks A fost odată un tip pe care-l chema Aristotel. Pe vremea lui nu prea erau cărți de citit, mai mult hârțogăraie. De scris se scria, în general filosofie, adică vorbitul cu prietenii, chiar și cu cei imaginari, și se mai scriau și piese de teatru. Prin teatru se făcea sau se completa educația maselor. Arta era un fel de magazie în care trona harababura. Aristotel și-a suflecat mânecile și s-a apucat să facă ordine și să dea viitorului o noțiune de disciplină. După ce a pus cât de cât exhibițiile umane pe căprării, a concluzionat că arta nu e altceva decât o imitație a realității. Dumnezeu a creat originalul, arta, ca să nu fim răi, nu plagiază, ci copie în sensul că se inspiră. Problemele au apărut în momentul în care artistul a crezut că ce a creat el e mai prețios decât originalul. Originalul a stat un pic pe gânduri, după care i-a pus cugetătorului un bolovan în brațe, i-a legat gravitația de picioare și i-a adus în cale un deal, sugerându-i să urce, iar, dacă nu și-a dat sufletul pe mâna altuia, să se așeze în eternitate. Iar artiștii chiar au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de un picior, până tot unul de-al lor, pe numele său H.G. Wells, s-a apucat să imagineze muzee și biblioteci lăsate în paragină, adică le-a tras confraților preșul eternității de sub picioare. Milton, poetul englez care nu s-a putut împăca cu ideea că arhanghelul său a pierdut paradisul, nu a recunoscut în ruptul capului că dădea apă la moară unei imitații. Marele arhitect a declarat pietrele de temelie ca fiind intenții bune. Până în vârful piramidei, însă, s-au schimbat păreri. Eternitatea a rămas la locul ei, pe umerii originalului.De ce v-am spus această poveste? Nu ca să vă adorm, ci ca să vă trezesc. Mass-media occidentală e plină de scenarii apocaliptice și de glume proaste. Câțiva pensionari ghiftuiți le râd în nas celor care au muncit și s-au supus legii. Noua ordine mondială presupune politica adevărului. Imitația pe care ați văzut-o derulându-se, vuvuzind la Davos, confirmă spaima mizerabililor care au furat, care s-au înavuțit, care au manipulat și au mințit ca să păstreze puterea. Multe adevăruri au ieșit la lumină. Unele machiate de ei, altele asupra cărora nu au avut niciun control. Politica nu trebuie să se mai bazeze pe minciună și pe ascunderea adevărului, după cum s-a făcut. Politica nu trebuie să se mai facă prin ghiftuirea unora, pe suferința altora.Două, le spun incidente, deși au fost accidente, m-au amuzat în ultimii ani. Unul din profesorii mei de la facultate ne-a spus nouă, studenților de la Universitate, că facem parte din elită. Am râs atunci și râd și acum. Școala din ultimii ani a destituit orice formă de elitism artistic și științific. Încercând să-și bată joc de Creația lui Dumnezeu, omul care și-a dat sufletul pe mâna altuia și-a bătut joc de propria creație. Omul nu doar că s-a murdărit, dar a fost fericit să se murdărească. Al doilea accident m-a întrebat de ce fac atâta caz de Adevăr. În tinerețe cu toții mai mințim, pentru că ni s-a spus că face parte din diplomație și din a ne păsa de ceilalți și de noi înșine. Eronat. Bătrânețea e vârsta la care treziții vorbesc pe șleau. În eternitate nu ai unde să te ascunzi. E bine să învățăm mai târziu decât niciodată.Când Shakespeare a spus că lumea e o scenă, iar noi niște bieți actori, nu s-a referit la existența unor șmenari păpușari, ci la faptul că numai regizorul are drept de semnătură. Unii imitatori, însă, au crezut că au fost invitați să facă roluri de compoziție.Pe cheile Dâmboviței și-a făcut de cap, de mai bine de trei decenii, frăția trandafirilor. Li s-au dat spini și altora, doar că generozitatea aservită doar propriilor persoane a adus frăția la ultima petală. Și bate vântul. Politicienii și jurnaliștii au pavat, fără să țină cont de intenții, drumul lui Marceluș. Toate glumițele, criticile, grozăviile ultimelor săptămâni i-au dat redbull, dar nu aripi. Delicată e însă snoava: mama Roșiei-ca-Trandafirul a făcut oglindă oglinzii. Imitație, plastic, curelușa lui Marceluș. Globaliștii i-au adormit pe mulți cu damf de războaie, cu vaccinuri contrafăcute, cu medicații pentru comision, pentru că nici ei nu știu ce să facă. Nu au traducător.Dacă v-ați trezit, ați observat că în funcțiile de putere, în toată lumea, au fost aduse, în special în Occident, dintre femei numai tolomace și scorpii. Lui Mihăiță, cel ce a pierdut paradisul înainte de a-l înțelege, nu-i plac femeile. Și atunci pictează, ca să nu bată șaua. Frăția trandafirilor a rămas cu fața la apus, nemaiavând ochi pentru realitatea scoasă la lumină. Tămbălăul și bălălăul dâmbovițean au menirea de a acoperi jelania din Republica Moldova. Moldoveanul, însă, e amator de tort Medovik și nu de gogoși new-yorkeze.Topul săptămânii în materie de prostie omenească:După ce s-au apărat cu borcane de castraveți murați, ucrainenii care au muls vestul de rable (rublele le-ar fi prins bine) în loc să-și vadă de agricultură, și-au băut cacaua și acum au început să vadă imigranți nord-coreeni interesați de recoltarea cerealelor rothschildiene.Evreii, care ca și frații lor teroriști, tot arabi, și-au pus pe Tik-Tok filmulețe cu dovezi ale plăcerii de a ucide, au lăsat să se înțeleagă că le vine Mesia. Mesia lor a venit acum mai bine de două mii de ani, n-au vrut să-l recunoască, l-au schingiuit și l-ar fi dat la câini dacă romanii, deși mai bețivi și mai curvari, nu l-ar fi închis între pietre. Bibi Netanyahu e tot o imitație, dar poporul evreu nu prea are un istoric pozitiv în a recunoaște originalul.Franța și Germania au votat pentru șorțul Victoriței. În gând au zis Basile, dar le-a scăpat pe conferința de presă Volo. Important e că și-au făcut semnul crucii. Baudelaire, Voltaire, Nietzsche și Wagner și-au pierdut patria și nu mai fac politică. Pentru că la cifre nu s-au priceput niciodată.Jurnaliștii cred că nu-i vede nimeni. De pe Marte zâmbește, însă, Lunetistul.… ”cearcăn, cearcăn, piaptănă” …

Fratia trandafirilor. Lasconi alle imitazioni della speranza, voi che non intrate

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ