Votul, între drept, responsabilitate şi obligaţie

6.9Cvineri, 25 octombrie, 2024 Introduceți textul aici...6.9CCăutați EDITORIAL Votul, între drept, responsabilitate şi obligaţie Votul, între drept, responsabilitate şi obligaţie De Radu Herjeu octombrie 25, 2024 0 21Radu Herjeu, jurnalist, expert in comunicare si autor, invitat permanent al emisiunii In spatele stirilor, in fiecare Miercuri de la ora 21.00Acum mulți ani (vreo 12), trecea prin Senat în mod tacit poate una dintre cele mai importante legi postrevoluționare, cea care îi obligă pe români să meargă la vot. Ea a fost tratată de media cu indiferență și, evident, a trecut în tăcere prin faţa oamenilor. Nici până azi n-a ajuns la Camera Deputaților, pentru că, din populism, aleșii au decis s-o îngroape. Dacă nu s-a simţit din primele rânduri, voi începe prin a spune că sunt un vechi adept al acestei măsuri, cu un singur amendament, de care voi vorbi la sfârşit.Evident, vor fi mulţi care se vor revolta, în numele unei libertăţi fals încălcate. Vor spune că dreptul la vot nu se poate transforma într-o obligaţie, aşa cum statul acasă în ziua alegerilor nu ar trebui să devină o infracţiune. Libertatea de opinie nu poate fi restricţionată, obligându-te să ai o opinie, vor afirma ei. Ușor ciudat, dacă iei în considerare faptul că ei vorbesc întotdeauna despre această libertate atunci când au senzația că cineva nu le permite să aibă o opinie, sau le-o ignoră complet.Cu toate astea, pentru că vrei o un spital mai dotat sau o şcoală mai performantă, o stradă mai curată sau un parc mai îngrijit, o autostradă mai lungă sau un tren mai rapid, plăteşti taxe. Desigur, n-o faci de bună voie şi, sunt convins, dacă s-ar lăsa la latitudinea fiecăruia dacă să verse sau nu ceva în vistieria statului, am merge pe drumuri desfundate, în căruţe şi ne-am trata în cort, la vraci. Da, ştiu, multora li se întâmplă şi acum asta, chiar dacă îşi achită impozitele. Mai mult, trebuie să ne deplasăm singuri la administraţiile financiare, într-un anumit interval temporal. Sau să ne specializăm în folosirea platformelor online. Dacă nu, ne paşte o amendă. Am auzit multe discuţii şi nemulţumiri despre cuantumul taxelor şi impozitelor (apropo, ştiţi că acestea sunt numite de toţi datorii către stat ?) sau despre cozile de la ghişee, dar prea puţine despre „încălcarea dreptului” de a nu le plăti. Asta pentru că, de bine de rău, suntem mai toţi conştienţi că o societate complexă, care are mult mai multe spaţii comune decât cele personale, nu poate funcţiona altfel.Ei bine, mutatis mutandis, acelaşi lucru e valabil şi atunci când creştem miza. Sau mai ales atunci. Dacă vreau o societate mai bună, sau mai bine condusă, trebuie să votez. Dacă vreau ca banii pe care îi dau prin taxe să nu fie furaţi sau risipiţi, trebuie să mă pronunţ în privinţa celui care îi gestionează. Actul în sine nu-mi garantează reuşita, dar nici însămânţările de toamnă nu-mi asigură automat o recoltă bogată.Nu vrei să plăteşti taxe, eşti amendat. Nu vrei să votezi, nicio problemă, plăteşte. Contribuie măcar financiar la susţinerea unui sistem democratic care respiră prin alegeri, destul de costisitoare. Şi, mai ales, renunţă la dreptul (?) de a fi sprijinit de societate, atunci când ai nevoie (de indemnizaţii, ajutoare, facilităţi). Nu mi se pare firesc ca, dacă tu nu poţi face nimic pentru comunitate, ea să facă ceva pentru tine. Dacă pe tine nu te interesează soarta cetăţii (decât din gură, în faţa televizorului sau în el), de ce i-ar păsa acesteia de tine?Desigur, veţi spune că, pentru asta, nu e nevoie de impuneri şi restricţii, de amenzi şi pedepse, ci de educaţie, de spirit civic, de responsabilitate. Da, dar acestea necesită timp. În plus, la cum merg lucrurile în ţară, în curând nici n-o să prea mai aibă cine să le insufle. Ne place, nu ne place, românul nu face ceva decât împins de la spate, de frică sau pentru interes propriu (nu toți, majoritatea lor). Deoarece ei nu-şi văd interesul în a vota, trebuie determinaţi să se comporte ca membri ai comunităţii. Nu vor, suportă consecinţele, dar nu laolaltă cu ceilalţi, văduviţi, poate de o conducere mai bună, din cauza lenei, dezinteresului, indolenţei absenţilor.Să nu avem senzaţia că este o invenţie de-a parlamentarilor noştri. În acest moment, în lume există 23 de state care au legi asemănătoare. Printre ele Australia, Grecia, Belgia, Argentina sau Brazilia. Care nu sunt chiar nişte dictaturi! De altfel, în Atena antică, democraţia cerea tuturor cetăţenilor să participe la luarea deciziilor. Cei care refuzau, erau supuşi oprobiului public. Erau mânaţi de sclavi, din agora în pnyx (locul de desfăşurare a adunărilor obşteşti), cu ajutorul unei frânghii vopsite în roşu. Cei care aveau vopsea pe haine erau amendaţi.Acestea fiind spuse, rămâne să lămuresc amendamentul de care vorbeam mai sus, care ar face legea mai echilibrată şi mai uşor de asimilat. Pe buletinul de vot să existe un dreptunghi în care să scrie: „Niciunul dintre candidaţi/partide”. Şi dacă numărul celor care aleg să pună ştampila aici este mai mare decât cei care au ales o persoană/formațiune politică, să fie repetate alegerile în circumscripţia respectivă, dar, obligatoriu, cu alţi candidaţi. Sunt convins că un astfel de sistem ar schimba rapid faţa politicii româneşti şi, în scurt timp, şi pe cea a ţării.Articolul Precedent 25 octombrie – Ziua Armatei României Radu Herjeu http://canal33.ro Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.

Votul, între drept, responsabilitate şi obligaţie

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ