Oana Marinescu, consultant comunicare strategica: Cum a ajuns Calin Georgescu favoritul pentru Cotroceni – furia, algoritmii şi contextul

Câştigarea turului I al alegerilor prezidenţiale de către Călin Georgescu a provocat un mare şoc şi o mare uimire. Multă lume nu a auzit niciodată de el şi se întreabă de unde a apărut. Poate o să-i mai surprind pe cei care trăiesc cu această uimire spunându-le: omul nu e un nou-venit, iar valul care i-a adus peste două milioane de voturi are rădăcini adânci în societate.

Câştigarea turului I al alegerilor prezidenţiale de către Călin Georgescu a provocat un mare şoc şi o mare uimire. Multă lume nu a auzit niciodată de el şi se întreabă de unde a apărut. Poate o să-i mai surprind pe cei care trăiesc cu această uimire spunându-le: omul nu e un nou-venit, iar valul care i-a adus peste două milioane de voturi are rădăcini adânci în societate.

Într-un mod care poate părea contradictoriu, Călin Georgescu a fost multă vreme candidatul etern pentru funcţia de prim-ministru care combină competenţa de tip tehnocrat şi apolitic cu un discurs naţionalist, legionar, antisemit, anti-UE, anti-NATO şi pro-Rusia. Deşi numele lui apărea ciclic în diverse momente de agitaţie politică, fiind promovat de susţinătorii lui din diverse medii, nu a reuşit mult timp să iasă din zona marginală. Primul pas în prim-plan l-a făcut după ce AUR a intrat pe scena mare a politicii, prin intrarea în Parlament, în 2020. S-a asociat cu AUR şi o vreme a fost propunerea partidului pentru premier. Până s-a certat cu George Simion şi a fost expulzat. Formulase poziţii prea dure chiar şi pentru AUR-ul neîmblânzit de la acel moment. Însă, dat afară din AUR, Călin Georgescu nu a dispărut, ci a rămas ancorat în conturile de pe reţelele sociale, de unde a continuat să-şi promoveze discursul şi să-şi crească audienţa.

O altă uimire este: cum de a ajuns într-un timp atât de scurt (respectiv 2-3 săptămâni) de la 1-2 procente în sondaje, la peste 2,1 milioane de voturi? Aici sunt mai multe explicaţii, iar unele dintre ele nu sunt noi, din contră. Fără să am pretenţia că dau un răspuns exhaustiv, cred că explicaţia constă într-un cocktail toxic format din:

► Furie, frustrare, revoltă împotriva sistemului reprezentat de PSD-PNL-UDMR, precum şi de preşedintele Klaus Iohannis, care în ultimii ani şi cu precădere în 2024 au arătat cu aroganţă că vor să acapareze ţara în interes propriu, fără să rezolve nimic din problemele reale cu care se confruntă românii. Iar problemele s-au înmulţit în ultimii ani, pe fondul dificultăţilor economice, din sistemul sanitar şi educaţional, precum şi pe fondul corupţiei. Pentru românii din diaspora şi pentru mulţi dintre votanţii lui Călin Georgescu, statul nu prezintă încredere, nu acţionează în interes public, ci este o structură care serveşte partidele şi oamenii în funcţii, pe persoană fizică. Ei s-au săturat de aroganţă şi abuzuri. Vor oameni noi, l-au găsit pe Călin Georgescu pe internet şi l-au votat.

► O nevoie identitară a oamenilor contaminată de creşterea discursului mistic, ortodoxist, naţionalist şi ultraconservator, care a inclus, normalizat şi validat elemente antisemite, xenofobe, homofobe şi misogine. Acest discurs este mainstream deja. Autorităţile nu au sancţionat nici măcar derapajele antisemite şi legionare, deşi există lege în acest sens. Călin Georgescu l-a dus la extrem, ceea ce i-a facilitat diferenţierea faţă de ceilalţi candidaţi, conectarea la un public în care această nevoie e puternică şi care are valori similare, precum şi poziţionarea antisistem.

► Gândirea conspirativă, în creştere în ultimii ani, cu ajutorul din exterior – promovarea narativelor Rusiei – şi din interior – absenţa comunicării corecte, transparente şi empatice în criza COVID şi cu privire la poziţionarea României în problema războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Călin Georgescu neagă existenţa COVID şi spune că trebuie să facem pace în Ucraina şi să ne aliem cu Rusia. Puşi să aleagă „pacea” sau „războiul” la nivel discursiv, oamenii bombardaţi cu propagandă rusească şi lipsiţi de înţelegerea a ce se întâmplă în Ucraina şi a riscurilor pentru România, dacă se face o pace rusească, tocmai pentru că autorităţile române au avut zero comunicare strategică pe acest subiect, i-au dat votul lui Călin Georgescu. Nu mai spun de trauma lăsata de felul în care autorităţile române au gestionat şi comunicat criza COVID, care a alimentat teoriile conspiraţioniste.

► Algoritmii platformelor sociale, care pot fi manipulaţi şi care favorizează în general discursul de ură, de furie, dezinformarea, teoriile conspiraţiei. În cazul lui Călin Georgescu, o investigaţie jurnalistică a publicaţiilor Info Sud-Est şi g4media.ro a arătat cum s-a viralizat în ultimele trei săptămâni de campanie datorită unei strategii pe TikTok. O parte dintre conturile implicate în strategie par să fie reale, altele – boţi. În plus, nu ştim cine a finanţat campania şi cât a costat, pentru că nu a depus documentele la Autoritatea Electorală Permanentă, încălcând legea. Întrebat pe acest subiect, Călin Georgescu a spus că nu l-a costat nimic campania şi l-a invocat pe Dumnezeu, care îl ajută. Nu e o surpriză. În general, se prezintă ca omul lui Dumnezeu.

► Influenţa rusă – e practică a Kremlinului să perturbe procesele democratice din statele europene şi să influenţeze alegerile. Pentru Rusia este foarte important ca România să schimbe orientarea pro-Ucraina şi să-i fisureze loialitatea euro-atlantică. Aşadar, este de presupus că, după ieşirea favoritei sale, Diana Şoşoacă, Kremlinul s-a orientat spre următorul candidat care îi poate promova agenda şi interesele. Noi nu discutăm de influenţa rusească, iar autorităţile române nu au nicio formă de comunicare strategică pentru a contracara acest risc.

► Lipsa gândirii critice şi a unei educaţii pentru democraţie liberală, care să permită oamenilor să analizeze şi să filtreze discursurile toxice, nedemocratice conspirative.

► Un fond iliberal, extremist, ultraconservator care a existat întotdeauna în societatea românească, dar, după dispariţia PRM, nu a mai fost catalizat până la apariţia AUR. În ultimii ani, din acest fond a crescut curentul antieuropean, care acum se prezintă pompos „suveranist”, omiţând că în afara comunităţii euro-atlantice există doar orbita Rusiei şi a Chinei. Pe această orbită nu există suveranitate naţională.

► Absenţa unor dezbateri reale despre ceea ce macină sistemul democratic din România şi subminează încrederea în drepturi şi libertăţi. Oamenii sunt gata să urască categorii din societate, pentru că acestea sunt transformate în ţinte sau ţapi ispăşitori.

► Jocurile politicienilor români, care au cochetat în fel şi chip cu extrema de-a lungul timpului, în timp ce spuneau că vor să o ţină la distanţă de putere. Includ aici decizia neconstituţională a Curţii Constituţionale de a o scoate pe Diana Şoşoacă din cursa prezidenţială, pentru a favoriza intrarea lui George Simion în turul II cu Marcel Ciolacu; reorientările de voturi ale alegătorilor proprii către George Simion şi Călin Georgescu; percepţia publicului că a avut loc un blat între George Simion şi PSD; preluarea unor teme de pe agenda extremistă pe agenda mainstream a partidelor guvernamentale.

► Diverşi intelectuali, persoane publice şi jurnalişti care l-au sprijinit de-a lungul timpului pe Călin Georgescu, dându-i credibilitate şi audienţă.
Este posibil ca aceste explicaţii să fie completate în zilele următoare, odată ce sociologii vor completa profilul alegătorilor lui Călin Georgescu, iar presa independentă şi (ideal) autorităţile vor elucida sursele de finanţare ale candidatului şi cine îi face campania.

Însă foarte multe dintre aceste probleme nu vor fi corectate până la turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, iar Elena Lasconi intră cu numeroase handicapuri în finală. Dacă cel al lipsei de competenţă păleşte în faţa lipsei de legătură cu realitatea pe care o demonstrează discursul lui Călin Georgescu, faptul că e femeie într-o societate de un misoginism endemic poate să îi vulnerabilizeze poziţia.