Frica românilor de razboi, exploatata de extremistul Calin Georgescu. Candidatii favoriti la prezidentiale au avut zero „viziune strategica”

Ascensiunea candidatului extremist Călin Georgescu a fost provocată, pe lângă Tik Tok și organizații religioase, de frica românilor de război. Turul 2 alegerilor prezidențiale (8 decembrie) va avea loc în cel mai grav context de securitate globală din întreaga istorie modernă a României. De data aceasta, Răul cel Mare a ales deja pentru noi: vom vota un președinte cu un conflict – cel mai important de la Al Doilea Război Mondial – aflat în plină desfășurare la granițele României. După apariția lui Călin Georgescu în peisaj, ne-am întrebat cum au fost reflectate principalele teme de securitate în această campanie electorală și cum s-au poziționat principalii candidați față de aceste subiecte, din moment ce rezultatul a fost cel pe care îl constatăm toți: peste 2 milioane de români au spus, deocamdată, „da”, extremismului. În primul rând, Constituția României stabilește, negru pe alb, două „atribuții” mari și late în cazul președintelui: politica externă (pentru detalii, vezi articolul 91 ) și apărarea țării ( articolul 92 ). Ceva mai subtil, legea supremă prevede, la articolul 94 („Alte atribuții”), că șeful statului „numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege”. Prin acest „Ausweis”, președintelui român i se oferă cheița de aur cu ajutorul căreia se deschide Cutia Pandorei: controlul asupra șefilor serviciilor secrete, șefului armatei, plus posibilitatea de a alege, direct cu mâna sa, trei din cei :nouă judecători ai Curții Constituționale a României (CCR). De asemenea, șeful statului numește șeful Statului Major al Apărării (practic, șeful armatei), la propunerea ministrului Apărării ( conform legii MapN ). Președintele beneficiază astfel de veritabile pârghii de putere în stat, după cum aflăm chiar din dezvăluirile documentarului Recorder „Deceniul Iohannis” (apropo de cum ajung să fie votați în Parlament premierii nominalizați și, mai ales, „doriți” de președinte). În esență, președintele este cel care „dă tonul” în problemele delicate de politică externă și apărare. Iar unul dintre cele mai importante roluri ale sale este legat de apărarea națională.: el este comandantul suprem al forțelor armate și cel care, în caz de necesitate, poate declara mobilizarea armatei, sau poate institui starea de urgență ori de asediu. Actualul context global și european, dominat de războiului ucrainean de la granița României va fi un examen greu pentru viitorul președinte. În schimb, trebuie semnalat că niciunul din principalii cinci candidați la Cotroceni nu a enunțat în campanie, oral sau în scris, vreun proiect solid legat de reforma serviciilor secrete din România (demilitarizarea acestora, scoaterea lor din zona gri a influențelor/imixtiunilor din zona politicului sau a justiției). Nu regăsim nicio frază concretă, care să tradeze măcar o intenție serioasă, scrisă negru pe alb, ascunsă prin mormanele de maculatură adunate sub denumirea generică de „program” sau „platformă” politică. Platformele electorale ne-au arătat că mentalitatea de candidat la președinția României a rămas în continuare blocată la nivelul anilor ‘90: președintele este văzut ca un jupân care „dă” salarii și pensii săracilor, „face” spitale și „construiește” autostrăzi și blocuri. Marcel Ciolacu și-a lansat în urmă cu o lună programul său politic intitulat „Proiectul de țară” . „Am pregătit acest plan pentru România, un set de priorități naționale cu cinci obiective fundamentale: creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, reindustrializarea țării, finalizarea autostrăzilor, șanse egale la educație și sănătate și, nu în ultimul rând, respect pentru românii din diaspora”, a afirmat candidatul PSD la președinție, înainte să obțină cel mai mic scor din istoria PSD la alegerile prezidențiale. Ați ghicit deja: niciuna din „prioritățile naționale” ale lui Ciolacu nu avea vreo treabă cu șeful statului. „Avem nevoie de echilibru și responsabilitate ca să putem merge înainte pe calea spre o Românie sigură și dezvoltată”, am aflat din mesajul de deschidere al lui Ciolacu din programul electoral care numără 50 de pagini. Dintre toate aceste pagini, două sunt dedicate politicii externe și alte două apărării. În politica externă, Ciolacu anunța triumfalist „schimbarea de paradigmă”. Rumegușul diplomatic a fost rapid împrăștiat în expresii și cuvinte precum „predictibilitate, eficiență și curaj”, sau „perspectivă de consens național”, „garanții de securitate”, „valori euroatlantice”. Nimic concret . În privința apărării, Ciolacu a fost ceva mai direct și a folosit cuvinte mai simple: „Obiectivul meu principal în calitate de Președinte va fi să țin România cât mai departe de război”. Un obiectiv măreț, dar care depinde 100% de obiectivele NATO, SUA și ale lui Putin în Ucraina. Apropo de Ucraina, Ciolacu a declarat public sprijinul acordat Kievului în războiul cu Rusia. De asemenea, a susținut acordarea de 2,5% din PIB pentru înzestrarea Armatei Române. În schimb, când a venit vorba despre creșterea PIB pentru apărare la 3%, același Ciolacu spunea că „încă nu e o necesitate.” Restul de 46 de pagini ale programului au arătat ca o horă cu mici, bere, moloz , mașini tamponate, studenți, pensionari, militari în termen, femei cu copii în brațe: au fost îngrămădite acolo toate temele sociale posibile. Nimic nu a rămas nebifat: venituri, nivel de trai, protejarea tinerilor de consumul de droguri, construcția de școli și spitale, „reducerea sărăciei”, creșterea nivelului de trai pentru pensionari, siguranță în trafic. Un foarte inutil program de președinte, un excelent material bun de a fi reciclat în viitoarea ofertă electorală a PSD de la parlamentare. Expresiile „pensii” ori „pensionari” au apărut de 11 ori în programul lui Ciolacu, „securitate” de 12 ori, „armată” sau „armate” de 10 ori, „NATO” de 5 ori. „Siguranța națională este pilonul principal al viziunii mele pentru România”, am aflat de la candidatul PNL, Nicolae Ciucă , fost militar de carieră. Printre prioritățile sale, la capitolul „politică externă și de apărare” , au existat „trei piloni” care susțineau întregul „eșafodaj de securitate” al țării noastre. Cei trei piloni: UE, NATO și SUA. În următorul capitol, România revenea la statutul de „pilon de stabilitate” (evident, la Marea Neagră, dar și în Balcanii de Vest și Europa Centrală și de Est.) Am regăsit în rest aceleași înalte idealuri, aceleași expresii standard, aceeași structură ridicol-demnă (oare cei care redactează programele astea se plagiază între ei?): „dinamica dezvoltării naționale”, „promovarea intereselor României”, „preocupare crescută”, „regiunea extinsă a Mării Negre”, „creșterea capabilităților” etc. Pe scurt: Ciucă susținea 2.5% din PIB pentru Apărare, sprijinirea Ucrainei în războiul cu Rusia. În plus, a susținut promovarea unei strategii pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice și asigurarea independenței energetice . La fel ca și Ciolacu, Ciucă a pomenit despre proiectele reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă sau extragerea gazelor din Marea Neagră – proiecte care au legătură cu Executivul, nicidecum cu atribuțiile directe ale președintelui. În rest, programul lui Ciucă a fost redactat pe același model, al textului gata scris care poate fi reciclat în campania electorală de la alegerile parlamentare a PNL: același amalgam în care se vorbește despre sprijinul pentru mediul de afaceri, satul românesc, familie și comunitate („Cred în formula tradițională a familiei”, aflăm direct de la candidatul PNL). Cuvântul „Rusia” a apărut de două ori în capitolul lui Ciucă despre politica externă și de apărare, „NATO” de 3 ori, „apăra/apărare” de 11 ori, „securitate” de 8 ori, „capabilitate”, o dată. Apoi a apărut maneaua lui Dani Mocanu despre generalul Ciucă. Apoi generalul a luat sub 9% și a plecat . La prima vedere, angajamentul independentului Mircea Geoană părea cel mai comprehensiv program electoral. La o privire mai atentă, începeau însă să te doară ochii: totul a arătat ca un comentariu scris de un elev tocilar care varsă acolo, în neștire, șuvoaie de informații, doar ca să arate „că știe.” Un labirint plin de șabloane, ca și cum toate discursurile electorale din întreaga istorie a omenirii au fost sudate și lipite cap la cap pentru a ajunge la ceea ce citim acum pe site-ul de campanie al lui Mircea Geoană . Programul politic a sunat ca un monolog rostit la un interviu de angajare de către cineva sigur că va fi angajat: „Voi fi președintele tuturor românilor, voi reprezenta România cu demnitate, fermitate și ambiție”. Expresii precum „Așa cum am făcut-o la NATO” sau „În concordanță cu NATO”, „pe modelul NATO”, „Am coordonat la NATO”, „precum NATO” sau, pur și simplu, „NATO” au apărut de 12 ori în programul electoral al lui Geoană. De altfel, repetarea șablonului „Am fost la NATO” a fost folosită de Geoană și în cadrul dezbaterii electorale de la Digi 24 . În privința serviciilor de informații, Geoană a afirmat că „creșterea și diversificarea riscurilor la adresa securității naționale fac rolul serviciilor noastre de informații mai important decât oricând”. Altfel spus, cresc riscurile, cresc și serviciile. Nimic despre reformare substanțială în domeniu, doar expresii de genul „Umbra fostei Securități asupra prestigiului serviciilor de informații trebuie să înceteze” sau „să sprijinim continuarea proceselor de modernizare și profesionalizare interne, a asigurării unui control civil eficient”. Nimic despre demilitarizarea acestora. Mircea Geoană consideră, de asemenea, că Armata Română trebuie să fie dotată „la standarde NATO”. În același timp, candidatul independent a promis în campanie promovarea unei „noi definiții a securității naționale”, care să că includă „securitatea energetică, a infrastructurilor, agroalimentară și a protecției împotriva schimbărilor climatice”, fără a detalia prea mult asupra acestui proiect. De asemenea, Geoană s-a declarat în favoarea sprijinirii Ucrainei în conflictul cu Rusia. Cuvântul „România” a apărut în angajamentul lui Geoană de 105 ori, „Securitate”, de 30 de ori, „Ucraina”, de 7 ori, „Armată”/„Armatei” de 9 ori, NATO de 12 ori. Dezbaterea electorală a candidaților la președinție de la Digi 24 a arătat că Elena Lasconi are vizibile carențe legate de politica externă, chiar dacă, ulterior, fostul președinte Traian Băsescu a arătat că, în realitate, nici Mircea Geoană nu cunoștea răspunsul la o întrebare adresată lui Lasconi chiar pe tema NATO. Sunt bifate apoi rapid alte expresii care în mintea strategilor politici români ori a celor care scriu astfel de discursuri, par a fi bife obligatorii pentru a trece clasa politică în România: „Cred că este timpul unei diplomații proactive”, sau „O țară care poate negocia cu succes în favoarea cetățenilor săi”. Printre obiectivele de politică externă anunțate de Lasconi spicuim: „consolidarea rolului României în UE” (fără a explica ce înseamnă asta), a parteneriatului strategic cu SUA, „sprijin concret pentru Republica Moldova (Care? Ce? Cum? Când? Nu se specifică), „întărirea poziției de avanpost al democrației occidentale în această parte a Europei”, „ofensivă diplomatică pentru admiterea urgentă în Spațiul Schengen” și sprijinul acordat Ucrainei. Lasconi numește direct „Dușmanii Libertății” state precum Rusia, China și Iranul. În plus, promite că va considera războiul cu drogurile drept „problemă de securitate națională”, în sensul că va „ridica tema luptei cu drogurile pe agenda CSAT la prima ședință pe care o voi prezida”. Aceste idei de politică externă și lupta cu drogurile reprezintă două din cele 11 puncte ale platformei electorale. Restul de nouă se referă la teme care nu fac parte din atribuțiile președintelui (tăierea taxelor, reforme în educație, sănătate etc.). În programul Lasconi, cuvântul „NATO” apare de 3 ori, „armată” de zero ori, „bunici” de 4 ori, „bani” de 8 ori și „credință” o dată. Dacă deschideai de curiozitate „Planul Simion” dădeai de...blocuri. „George Simion președinte” te-a întrebat în campanie „ Vrei o locuință la 35.000 de euro? ”. Dacă dădeai click mai departe , intrai în Inception: blocuri construite pe verticală, rostogolite peste alte blocuri făcute sendviș pe orizontală, ca într-un vis urât pe cale să se năruie. George Simion, candidatul AUR la președinție, are deja interzis în Republica Moldova și Ucraina pe motiv de legături cu agenți secreți ai Rusiei, informație susținută recent inclusiv de șeful comisiei SRI din Parlament . Simion a anunțat în ultimele săptămâni senin că va tăia ajutorul Ucrainei dacă ajunge președinte. O știre preluată cu promptitudine de agenția rusă Tass . Din „Planul pentru România” al lui Simion am aflat că până și un suveranist poate cădea în patima președintelui-faraon, obsedat să rezolve tot și toate, de la pensii și taxe la prețurile la energie ori „degradarea din sectorul construcțiilor” (wink-wink). Manualul lui Simion a fost, în același timp, un „crash-course” de introducere în tainele scrierii suveraniste. Câteva idei: A scris fraze simple. A folosit „biserică”, în aceeași frază în care a scris „rădăcini”. A închis o demonstrație cu „țară prosperă și suverană”. Obligatoriu a folosit expresia „Noi, românii” în introducere, în punctul culminant și în încheiere. Întotdeauna a folosit mai multe semne de punctuație decât contracandidații săi. Simion iubește semnul de exclamație! În rest, viziunea de politică externă a lui Simion a fost centrată în jurul frazei „Românii demni în Europa și în lume” (scris cu majuscule). Adică, ok, avem europarlamentari AUR la Bruxelles, dar UE e mneah, pâinea are gust mai bun aici, cunoaștem retorica. În același timp, candidatul AUR s-a declarat pro-NATO, all-in: „Opțiunea euro-atlantică este pentru noi una strategică și irevocabilă”, a transmis Simion. La un moment dat, entuziasmul pro-NATO s-a manifestat atât de puternic, încât discursul său s-a topit în amalgamul de clișeee strategice întâlnite deja la Ciolacu &amp; co: „Ne angajăm să facem din reziliența strategică a României o prioritate maximă. Opțiunea euro-atlantică este pentru noi una strategică și irevocabilă, întrucât ea răspunde interesului național”. Simion a mai vorbit despre unirea cu Republica Moldova („obiectiv fundamental al guvernării AUR”) cu detașarea unui client care cere într-un restaurant o porție de cartofi: s-a vorbit astfel de un „raport” magic, bazat pe „regula 6 la 1” - de prezentare a tuturor instituțiilor statului „reunificat” și care să reflecte „raportul celor două populații”. În traducere: se dă o instituție și la fiecare 6 funcționari „români”, atașezi „un moldovean”. La șase patriarhi – pac! - un patriarh moldovean. La șase securiști români – pac! - un securist moldovean. Unire? A sunat mai degrabă a anexare forțată, urmată de ample programe de deportări pentru „completarea algoritmului în teritoriu”. You have been assimilated. Resistance is futile.” *Acest articol face parte din proiectul Platforma 2024, implementat de Asociația Tech and Tonic in parteneriat cu PressOne și finanțat prin proiectul PROTEUS al Fundației Transatlantice, cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt însă numai ale autorilor și nu reflectă în mod necesar cele ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European pentru Inovare și ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA), nici ale TF/GMF. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.