Ce înseamna distributismul, ideologia lui Calin Georgescu. „Un candidat care propune sa le fie iarasi luate oamenilor proprietatile”. Legaturi cu omul lui Putin din Ucraina

Într-un climat încă incert în ceea ce privește viitorul campaniei electorale și al alegerilor pentru turul II al prezidențialelor, rămân încă multe necunoscute cu privire la Programul „Hrană-Apă-Energie” propus de candidatul independent Călin Georgescu. Unul din punctele programului atacă un concept recunoscut ca fiind parte din doctrina marxistă, și anume „suveranism-distributivismul” pe care îl propune Georgescu. Ziare.com, în dialog cu Christian Năsulea, profesor de economie mondială în cadrul Universității din București, a analizat fragmentele din programul lui Călin Georgescu , punctând problemele grave de apartenență ale textului și inițiativelor vagi ale candidatului la „manualul de propagandă al Kremlinului”. Totodată, economistul a îndemnat românii să privească cu atenție istoria recentă a Ucrainei și modul în care, în 2014, președintele Viktor Ianukovici , care câștigase alegerile cu 4 ani în urmă cu o platformă suveranistă, superficial pro-europeană și finanțată de Rusia, a cedat Crimeea forțelor invadatoare fără rezistență armată. Ce înseamnă suveranism-distributism, în viziunea candidatului independent Călin Georgescu O primă mențiune făcută de profesorul de la UBB legată de distributism este legată de pericolul confiscărilor frauduloase de proprietăți legitime: „Ca să se dea, trebuie să se ia întâi. Înseamnă că această idee de proprietate privată, care stă la baza dezvoltării oricărei societăți, este tratată altfel de către Călin Georgescu. Are o cu totul altă viziune asupra proprietății private, față de viziunea convențională, mainstream, pe care o folosim noi toți ceilalți în momentul în care încercăm să construim niște sisteme socioeconomice funcționale.” Ads Economistul amintește că am mai avut exemple de sisteme sociopolitice care au pornit de la ideea de confiscare a proprietății private a unora în așa fel încât această proprietate privată să fie dată altora. „Vorbim în general ori de sisteme comuniste – cu rezultatele care sper să fie cunoscute de toată lumea. Avem așteptări mari de la concetățenii noștri pentru că, pentru noi, nu este un exemplu îndepărtat care ține de altă țară sau de alți oameni. Este un exemplu care ține de un trecut foarte recent și foarte dureros al poporului nostru. Intorsaturi, surprize neasteptate apar mereu, inclusiv in dragoste! Singur(a) si vrei sa afli ce urmeaza? Mă surprinde să aud că cineva ar vota înțelegând despre ce e vorba: un candidat care propune să le fie iarăși luate oamenilor proprietățile. Acum bineînțeles, treaba asta putea suna bine și în 1946 pentru unii care chiar au sprijinit venirea Partidului Soarelui, Partidului Comunist, la putere, crezând că ei vor fi dintre cei care or să primească pământ, nu cei cărora li se va lua. Realitatea istoriei ne-a arătat de fapt că lucrurile nu au stat chiar așa, că vasta majoritatea oamenilor au avut de suferit.” Ads „Distributismul presupune răspândirea bunăstării pe scară largă prin încurajarea, susținerea și generalizarea proprietății productive mici și mijlocii și a formelor asociative.” Extras, Programul „Hrană-Apă-Energie” Christian Năsulea a subliniat, în legătură cu ideea promovată de Georgescu asocierea mijloacelor de producție nu doar că este permis deja astăzi, dar este și încurajat de programele Uniunii Europene. „E o chestiune pe care nu trebuie să vină Călin Georgescu să ne-o dea. O avem deja și nu este mai răspândită decât este în prezent pentru că apar niște constrângeri de natură economică legate de economii de scară, de modul în care pot să fie organizate niște activități de producție, care fac ca aceste tipuri de asocieri de unități productive de dimensiune mică sau medie să se preteze doar pentru anumite tipuri de activități. Pentru altele să fie nevoie de unități de producție mai mari, ca să folosesc o terminologie consecventă cu programul domnului Georgescu.” „Realizarea sa practică se face printr-un set de politici publice și măsuri legislative coerent articulate și destinate creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, întreprinderi cu lucrători proprietari, producție în parteneriat, cadastru pus la punct.” Ads Extras, Programul „Hrană-Apă-Energie” Lăsând la o parte utilizarea unui vocabular care ține de martirism și de comunism, profesorul de economie mondială a punctat din nou că nu e nimic care să împiedice în acest moment ca aceste bănci sau acest gen de asocieri să fie făcute. Legislația de la noi nu previne, nu interzice oamenilor să înființeze cooperative de credit, bănci populare sau alte forme de asociere de acest gen. „Problema aici ține mai degrabă de ceea ce este funcțional în economie, ceea ce poate să fie făcut, de absența unui capital care se poată să fie investit în genul ăsta de instituții, lucru care ridică iarăși întrebarea: „Dacă într-adevăr Călin Georgescu înțelege care sunt problemele care țin departe de piață existența mai multor formațiuni de acest gen, ce intenționează să facă pentru a rezolva aceste probleme care apar natural într-o economie de piață? Intenționează să confiște din capitalul unor oameni care au avut capacitatea să pună niște bani deoparte ca să-i dea unor oameni care nu au fost în stare să facă lucrul ăsta pe cont propriu în administrare? Pentru că aici ajungem la niște chestiuni care țin tocmai de dezvoltarea durabilă de care se presupune că s-a ocupat atâția ani domnul Georgescu, unde însăși ideea transferurilor prin fonduri europene este criticată de unii tocmai din cauza aceluiași considerent, din cauza faptului că ia, prin taxe și impozite, de la antreprenori capabili, productivi resurse, în așa fel încât să dea aceste resurse unor persoane care nu au avut capacitatea să inoveze, să dezvolte, să investească și să fie antreprenori, creând ceea ce se numește această clasa a antreprenorilor de stat, care fac afaceri, fac afaceri doar pe banii altora.” Ads Problema este foarte spinoasă de fapt, spune Năsulea, și pentru modelul nostru economic actual, și a cărei gravitate va fi și mai mare în momentul în care vine cineva la conducere care are acest tip de ineficiență economică ca nucleu al politicii sale de stat. „O mare contradicție, din punctul meu de vedere, ține tocmai de faptul că pare să aibă o atitudine anti-UE, anti-fonduri europene, dar în același timp genul de modele pe care le propovăduiește sunt aceleași de fapt, dar fără să mai ai ajutorul altor țări care contribuie cu fonduri la modelul de dezvoltare pe care-l folosește România. Deci, practic, nu vrem să schimbăm nimic de fapt, doar nu vrem să mai luăm bani de la alți parteneri europeni care sunt dispuși să ne ajute în momentul ăsta. Vrem să folosim un model care este imperfect, care nu are neapărat cele mai bune rezultate și să-l facem din sărăcia noastră. Cumva, cam asta pare să fie ideea pe care merge Călin Georgescu. Principala problemă este izolaționismul, inerent în tot programul. Principala chestiune pe care o identificăm noi, economiștii, în ceea ce pare să dorească domnul Georgescu este o izolare de instituțiile internaționale, o izolare de viața internațională și de sistemul economic internațional care funcționează, indiferent că și-ar dori Călin Georgescu să fie altfel. Și peste asta se adaugă și această aparentă dorință de a ne realinia cu o zonă autocratică, dictatorială de la est, care, din punct de vedere economic cel puțin, nu dă rezultate la fel de bune ca sistemul imperfect, așa cum este el, cu care suntem aliniați în acest moment care vine de la Vest.” Ads Sacrificăm un model economic care, departe de perfecțiune, ne-a adus niște beneficii clare, care nu pot fi contestate decât de niște oameni care nu știu să citească un grafic, ca să-l schimbăm cu un model de dezvoltare care subperformează, mai punctează Năsulea. „În momentul în care ne uităm la rezultatele pe care l-a avut acest model de dezvoltare pentru cetățenii țărilor care au încercat să aplice așa ceva, vedem niște rezultate care sunt pur și simplu mai slabe.” Christian Năsulea a amintit de problemele reale pe care le avea sistemul închis al industriei de import-export în România comunistă, cu țările vecine din sfera URSS-ului. Acesta a explicat că era vorba despre un model falimentar care producea mărfuri pe care nu le voia nimeni, pe care țările care se aflau în același model de subdezvoltare, le schimbau unele cu altele în așa fel încât să poată să publice indicatori macroeconomici mai buni, să arate că „fac ceva.” „Foarte puține dintre produsele noastre erau competitive pe o piață concurențială, așa cum s-a și văzut, după ’90, când fabricile și uzinele din România au dat faliment și pentru că au existat niște indivizi tot din nomenclatura comunistă care au avut grijă ca unele dintre ele să dea faliment ca să le poată cumpăra mai ieftin, însă în marea lor majoritate fabricile noastre au dat faliment pentru că erau neperformante. Asta este o chestiune care cumva pare să fie ignorată de nostalgici.” Ads „Proprietatea productivă larg răspândită asigură un mecanism economic sănătos: lucrătorii sunt stăpâni pe pământ, pe utilaje și pe propriile aptitudini și astfel dețin controlul asupra propriului destin. Dezvoltarea proprietății productive mici și mijlocii (nu a proprietăţii speculative!) încurajează și consolidează sentimentul de comuniune, de egalitate și de libertate, pentru că îi oferă cetățeanului șansa de a deveni proprietar-producător, adică o persoană cu adevărat demnă și liberă, a cărei bunăstare depinde doar de sine însuși și de cooperarea cu semenii.” Extras, Programul „Hrană-Apă-Energie” „Aici este fix o filă din Karl Marx, copiat, plagiat din Karl Marx. Apoi, proprietate speculativă presupun că înseamnă genul de proprietate care este făcută de niște investitori care au bani, în așa fel încât să poată să genereze un profit, nu din utilizarea proprietății respective, ci din revânzarea ei ulterior. Acesta este modul în care, în general, marxiștii folosesc ideea aceasta de speculă, sau proprietate speculativă în momentul în care se adresează audienței lor. În teorie, sună foarte frumos. Și eu mi-aș dori să fie mai mulți mici producători care să facă producție bio, să putem să cumpărăm direct de la fermier niște produse super sănătoase, în așa fel încât familiile unor români să trăiască bine, pentru că vând niște produse de care alți români au nevoie, eventual direct către aceștia, în așa fel încât să nu existe intermediari, să nu existe niciun fel de speculă. Ads Trebuie să ne întrebăm de ce nu avem lucrul ăsta deja, care sunt căile prin care putem să facem să se întâmple un lucru care în principiu sună atât de frumos. Pentru că, în general, în momentul în care vedem o chestiune care sună atât de bine, dar care nu există sau care se manifestă prea puțin în practică, înseamnă că există niște constrângeri, niște limitări ale realității care fac ca lucrul ăsta să nu se poată întâmpla. Probabil, acei mici fermieri sunt prea departe de potențiala lor clientelă. Și atunci este nevoie, de fapt, de intermediari. Probabil nu este eficient. Familiile acelea nu pot trăi din producția pe care o pot face lucrând doar pe cont propriu. Și este nevoie, așa cum ziceam și mai devreme, de niște unități de producție care să fie un pic mai mari ca dimensiune în așa fel încât oamenii ăia să poată să trăiască niște vieți cât mai bune, să aibă nu doar din ce să-și hrănească familiile, să aibă și din ce să prospere, să-și permită să-și trimită copiii la școli, și în afară eventual, să își permită să trăiască niște vieți cât mai bune. În momentul în care mi se prezintă un vis frumos, niște lucruri care sună atât de bine, pe care nimeni altcineva n-a reușit să le facă, și nici nu îi se spune cum va fi posibil așa ceva, ceva ce nimeni n-a mai reușit să realizeze, eu nu pot să dau crezare unor astfel de promisiuni.” Profesorul de economie mondială a punctat că oricum politicienii exagerează de cele mai multe ori cu promisiunile pe care le fac, doar că în general politicienii care mai au și un pic de experiență în spate, un istoric de performanțe anterioare cu care să compare promisiunile, limitează nivelul la care își exagerează promisiunile. „Călin Georgescu care n-are nimic în spate care să îmi arate de ce e în stare sau cum gândește lucrurile, cum intenționează să facă lucrurile, are și mai puține lucruri de oferit ca garanții pentru faptul că ar putea se implementeze un model absolut utopic care nu a mai putut fi implementat de nimeni altcineva cu mai multă experiență și probabil cu mai multe resurse decât va avea la dispoziție după alegerile parlamentare și prezidențiale în cazul în care va deveni președinte. „Ne propune niște lucruri care sunt aproape nelimitate, ne promite un viitor luminos nelimitat fără să ne spună cum ar putea să fie făcut lucrul ăsta, în condițiile în care nici nu ne răspunde la întrebări, nu răspunde la întrebările presei. În puținele ocazii în care au fost live-uri pe YouTube sau alte tipuri de întâlniri între candidat și cetățeni, de fapt nu a răspuns întrebărilor publicului, ci unor întrebări pre-aranjate. Ori în situația asta, când nu putem să înțelegem care este planul acestuia, vine cu o ideologie care este din principiu păguboasă și disfuncțională. Din păcate românii au avut deja trista oportunitate să vadă ce aduce distributismul și izolarea tării, deci venim cu o bază care nu are șanse să producă genul de prosperitate pe care îl promite. În bunul stil marxist, ne spune că toate lucrurile acestea vor fi făcute pentru că va avea niște miniștri incoruptibili. Mai puțin în situația în care Călin Georgescu este de fapt Iisus Hristos, îmi permit să mă îndoiesc că va avea de unde să găsească niște incoruptibili care să fie miniștri într-o situație în care a promis atât de mult și are atât de puține șanse să livreze măcar ceva din programul de campanie”, a punctat economistul. Paralele cu alte situații similare din istoria recentă a Europei de Est: campania electorală și mandatul lui Viktor Ianukovici în Ucraina Profesorul de economie mondială a declarat că modul în care se prezintă atât George Simion (AUR), cât și independentul Călin Georgescu în campania electorală, negând legăturile demonstrate cu Rusia , declarându-se tardiv pro-europeni, după o campanie vehementă și complexă de natură suveranistă și izolaționistă, critică vădit la adresa Bruxelles-ului, aduce aminte de campania electorală și de alegerile prezidențiale din Ucraina din 2010, când Viktor Ianukovici era socotit în primă fază un candidat pro-european „sprijinit de Moscova cu miliarde de euro care, în momentul în care s-a văzut instalat în funcție, și-a schimbat retorica cu 180 de grade. S-a aliniat și s-a apropiat de Moscova, iar în momentul în care Rusia a invadat Crimeea în 2014, nu a dat ordinul armatei să apere teritoriu național. Mie mi se pare că despre asta vorbim de fapt”, a punctat profesorul. „Dacă știm un pic de istorie și nu e nevoie să ne uităm foarte departe în urmă, pentru că e vorba de același dictator al Federației Ruse care pare să facă fix același lucru cu noi pe care l-a făcut ucrainenilor. Afirmațiile lor nu ar trebui să fie crezute pentru că avem o experiență atât de recentă dintr-un stat care acum este sub atac, în război, unde au murit cel puțin zeci de mii, dacă nu sute de mii de oameni din populația acelei țări, printre care niște mii dacă nu zeci de mii de copii. Mi se pare că, dacă poporul român, se lasă fraierit efectiv de o astfel de campanie de război un hibrid dusă de Rusia împotriva țării noastre, ne vom merita din nou soarta. Iarăși vom face niște alegeri greșite care vor duce în viitor, și nu într-un viitor foarte îndepărtat, la moartea copiilor noștri. Despre asta este vorba de fapt.” În campania sa pentru alegerile prezidențiale din 2010, Viktor Ianukovici a încercat să-și refacă imaginea după înfrângerea din 2004 și să se prezinte ca un lider pro-ucrainean, suveranist și apărător al democrației. El a adoptat o strategie de campanie mai moderată, evitând retorica pro-rusă explicită și concentrându-se pe probleme economice și sociale care afectau direct cetățenii ucraineni. Ianukovici a promis stabilitate politică și economică, subliniind necesitatea de a proteja suveranitatea Ucrainei și de a promova interesele naționale pe scena internațională. În discursurile sale, Ianukovici a accentuat importanța democrației și a statului de drept, angajându-se să respecte valorile democratice și să asigure o guvernare transparentă și responsabilă. El a încercat să atragă electoratul din diverse regiuni ale Ucrainei, prezentându-se ca un unificator capabil să depășească diviziunile regionale și să consolideze identitatea națională ucraineană. Amintim aici, Andreas Umland, profesor asociat la Departamentul de Științe Politice a Academiei Kyiv-Mohyla (NaUKMA) din 2010 și analist la Centrul de Studii din Europa de Est din Stockholm (SCEEUS) al Institutului Suedez de Relații Internaționale (UI) din 2021, care a realizat pentru Contributors , în martie 2024, o analiză a firului evenimentelor în ceea ce privește războiul ruso-ucrainean, început încă din februarie 2014. Analiza lui Umland arată că „Revoluția Demnității din 2013-2014 nu a fost un pogrom antirusesc, ci un protest popular împotriva guvernării tot mai autoritare a președintelui Viktor Ianukovici. Revolta a fost declanșată, printre altele, de reprimarea opoziției politice, de presiunile asupra mediului de afaceri, de centralizarea puterii, de corupția omniprezentă și de înstrăinarea guvernului ucrainean de atunci de UE. Acesta explică cum, în timp ce câștiga votul popular în Ucraina cu un discurs pro-ucrainean, suveranist, implicarea sa în Acordul de la Harkov a compromis, patru ani mai târziu, orice capacitate de prevenire din partea Ucrainei a ocupării peninsulei din Marea Neagră. „Avem în prezent aceeași abordare de război hibrid. Vom vedea în Parlament mulți reprezentanți AUR, care vor da și miniștri din acest partid, asta în condițiile în care Călin Georgescu este clar un lider ne-aliniat cu interesele României. Însă nici George Simion nu este aliniat cu interesele țării și vom ajunge să îl considerăm răul mai mic și nu ar trebui să fim surprinși în momentul în care, unul dintre aceștia, pus la butoane, va lua decizii în momente critice care să fie pur și simplu plata pentru sprijinul financiar pe care l-au primit de la forțe externe și să-și deservească cetățenii. Președintele Ucrainei, în 2014, nu a dat ordin armatei să își apere țara. Se spune chiar că le-ar fi spus să nu răspundă armat, să nu-și facă treaba, în momentul în care au apărut forțele rusești în Crimeea. Acesta este jocul de fapt”, a insistat Christian Năsulea, în dialog cu Ziare.com. Inspirațiile directe ale lui Călin Georgescu: discursul marxist al lui Ovidiu Hurduzeu Una din disputele dinte AUR și Călin Georgescu încă de dinaintea campaniei electorale este autorul Programului Hrană-Apă-Energie, despre care George Simion a declarat că ar fi fost întocmit de Ovidiu Hurduzeu, membru AUR. De altfel, programul lui Călin Georgescu se găsește și pe site-ul membrului AUR , acesta publicând în mai multe volume apologii savante ale „marxismului modern” și critici ale postmodernismului vestic. Cităm un paragraf din volumul „Sclavii fericiți” , publicat în 2005, de către Editura Timpul, la Iași. (n.r. în Vestul capitalist) Individul şi comunităţile umane sînt incapabile să-şi modifice soarta, să opereze transformări majore pe plan social, întrucît totul este determinat inainte,„înscris” inexorabil în ființa fiecăruia. Omul îşi pierde calitatea sa de „agent al istoriei”, devenind o simplă frunză bătută de vînt. În acest sens, mi se pare elocventă recontextualizarea de către postmoderni a marxismului și freudismului. (…) În timp ce românii îndurau jugul comunist, Occidentul atrecut de la individualismul competitiv, cultivat de capitalismul tradițional, la individualismul „precauţionist” al tehno-globalismului. Individualismul competitive şi cultura „eroică” şi-au dat obştescul sfîrşit prin anii ’60. Pe ruinele vechii paradigme, s-a înfiripat un nou model de identitate individuală. Este vorba de subiectul solipsist, repliat asupra lui însuşi, preocupat doar de universul limitat şi limitativ al propriei persoane. Un individ „diminuat” ce se percepe în chip de victimă, supravieţuitor şi persoană vulnerabilă.” Christian Năsulea explică faptul că discursul lui Hurduzeu reprezintă o altă pagină luată din cartea de propaganda a Kremlinului. „Este exact modul în care liderii și-au consolidat puterea în Rusia, cu această idee a Occidentului decadent și a Rusiei virtuoase cu valori tradiționale pe care, apropo, oamenii ăștia nici măcar nu le respectă. În momentul în care îi iei la bani mărunți, viețile lor personale sunt, de cele mai multe ori, foarte departe de valorile tradiționale pe care militează și pe care le expun ca pe o medalie de onoare”, punctează profesorul de economie mondială. „Despre motivele pentru care marxismul continuă să fie popular în ciuda sutelor de milioane care au murit pe altarul încercării ideologii, noi, în mediul academic, discutăm fără sfârșit”, a completat acesta. „Este imposibil de înțeles cum pot oamenii să se lase seduși de niște povești, de niște cuvinte care sună pompos, în condițiile în care există atâtea fapte care contrazic povestea frumoasă. Avem nenumărate exemple, modele, intelectuali care au explicat în moduri în care ar trebui să fie destul de accesibile aproape pentru oricine de ce nu funcționează, nu a funcționat și nu va funcționa, și cu toate acestea avem oameni care continuă să urmeze aceste idei. Trebuie să avem înțelepciunea de a înțelege că suntem în fața unor actori statali care, în urmărirea unor interese de politică externă, se folosesc de genul acesta de atac hibrid, în așa fel încât să submineze o democrație care începea și ea să fie funcțională. Ajunsesem la punctul unde eram atât de siguri pe democrația românească încât nu am interzis TikTok, am zis noi că nu e nevoie, că ar trebui să fie liber acest canal de comunicare, că lumea ar avea capacitatea să aleagă cu propria minte și că nu ar fi nevoie să ne dădăcim cetățenii sau să ne păzim de amenințări externe. Iată că acest lucru în momentul acesta este pus în discuție”, a încheiat economistul.