Coruptia cultelor religioase si votul mesianic în primul tur al alegerilor prezidentiale

Votul românilor la prezidențiale este un vot care se bazează istoric pe o concepție mesianică despre politică, în general, și despre președinte și instituția prezidențială, în particular.Aceasta nu este neapărat o moștenire aregimului totalitar al cărui punct apoteotic a fost încarnat de Ceaușescu,rămas și azi în conștiința unei bune părți a populației, numite nostalgice, dreptMesia poporului român. Ea ține în principal de cultura română, profund ancoratăîn religiozitate, care alimentează imaginarul social și reprezentărilecolective cu valori, principii, repere în care salvarea vine de la persoane nude la instituții. După 1989, când România ia calea democrației și a proiectelorde integrare în structurile supranaționale occidentale, președinții aleși de laIliescu, trecând prin Constantinescu, Băsescu și apoi Iohannis, sunt văzuți căsalvatori în raport cu probleme epocii în care au loc alegerile.Studiile aratăcă țările în care religia joacă un rol central în viața oamenilor își derivămajoritatea valorilor morale și etice din religie. Este și cazul României, țarăreligioasă, cu dominantă creștin-ortodoxă de 85,3% (cf. datelor recensământuluidin 2022) și o instituție religioasă majoritară, BOR-ul, care se află încă pelocul doi după Armată la indicatorul încredere a populației în instituții.Religia, dar și spiritualitățile populare și cele foarte moderne, inclusiv celederivate din curentele de dezvoltare personală, foarte prizate de mediileneoprotestante prin pastori care s-au convertit în coach, irigă societatearomânească post-decembristă, oferind multora, de la cetățeanul obișnuit,funcționarul public, politicieni până la înalții reprezentanți instituționali,limbajul etic. Acest limbaj etic religios este și mai evident în momentele dereformă instituțională, cum a fost, de exemplu, cazul dezbaterii în jurul temei«familiei tradiționale» și a «pactului civil». Multedintre reformele instituționale în legătură cu drepturi civile, seculare, aueșuat în România din cauza acestui substrat religios adânc ce se traduceprintr-o puternică relație instituțională între Biserica (a se citi CULTE) șiStat, o relație bazată pe fuziune de interese și nu pe separarea puterilor.În acest context, multe sunt scenariile care încearcă să explice votul dinprimul tur la prezidențialele din România, dar foarte puține explică realmentemotivarea și orientarea religioasă a acestuia. Desigur, este facil să vorbeștidespre delirul mistic al candidatului Călin Georgescu, despre amestecul greu depenetrat și de deconstruit al elementelor de limbaj prin care acestainterpretează realitatea și lumea pentru electorat, despre maltratarea religiei,a credinței, a creștinismului, a ortodoxiei etc.Comentatorii, experții,sociologii, politologii, psihologii, lansatorii de alertă, influencerii(sic!) și alte publicuri sunt chemate pe platourile de televiziune sau înpresa mainstream ca să decripteze electoratului ce s-a întâmplat, să îl ghidezepe acesta în înțelegerea realității de partea binelui, în alegerea opțiuniibune. În general, ei aleg o poziționare în reacție, uneori doar propagandisticăși, deci, fundamental maniheistă, puțin pedagogică ca și în cazul celei aobiectului criticat, fie ridiculizând discursul candidatului câștigător înprimul tur, fie raționalizând o realitate care nu relevă numai de rațional ciși de alte resorturi – iraționale, afective.Acest vot, după 35 de ani de la Revoluție,rămâne unul profund mesianic prin raportare la religiozitatea crescută aRomâniei, care reprezintă referențialul politic, economic, social, culturaletc. al românilor și care se declină concret în mai multe axe. Aici vom rezumadoar câteva dintre acestea, rezultate dintr-o cercetare de teren despre relațiareligie-politică (comunități religioase fizice diasporice șigrupuri/comunității religioase online mixte – diaspora și România, studiate perețele sociale Facebook și TikTok) derulată pe parcursul anului 2024 în cadrul IARSIC , la Universitatea Paul Valéry. Raportul complet va fi disponibil în 2025.Prima axa documentată, la care amfăcut referire în mai multe rânduri în perspectiva alegerilor și care reprezintă unul dintre impasurile democrației în România, este raportuldintre cultelereligioase și politică, care nu respectă de facto principiul de jure alseparației puterilor în Stat. O problema din offline care a fostregăsită în online, amendată de votul popular prin clasamentul prosuveranistal primului tur. BOR și celelalte culte religioase au devenit bisericipolitice, ținând în mâna destinele oamenilor nu în materie de credință, decauze religioase, ci politice, pierzând astfel, în ochiicredincioșilor-cetățeni din caracterul sacru. Am arătat deseori în ce fel implicareapolitică a instituțiilor religioase a erodat încredereaoamenilor în acestea.A două axă, foarteputernică, efect într-o anumită măsură a nerespectării principiului separăriiputerilor în Stat, este corupția din politică și instituțiile religioase dinRomânia . Studii recente arată că majoritatea țărilor corupte au un nivel dereligiozitate ridicat și frontiere între Stat și Biserica cvasi-inexistente defacto. În plus, instituțiile religioase susținute de Stat sunt mai puținsusceptibile să denunțe și să se delimiteze de abuzurile comise de politicieni.Corupția bisericilor, a instituțiilorStatului și a clasei politice este percepută că fiind instituționalizată și dela sine înțeles în România. Ea se declină sub diverse forme:economică-financiară, morală (pedofilia, abuzulsexual, traficulde droguri etc.), educațională (cazul politicienilor și liderilor religioșiplagiatori fiind cel mai frecvent). În acest cadru, reacția electoratului carea votat prosuveranist a fost să amendeze nu religia și credința ca atare, carerămân repere de neclintit pentru români, ci modul corupt de utilizare areligiei, moralei, eticii și tradiției de către organizațiile religioase și depoliticul mainstream, partidele care au avut puterea de-a lungul timpului. Efectele corupției asupra angajamentului civic al electoratului s-autransformat într-un pericol pentru democrație, votul fiind unul mesianicpunitiv. Spuneam careligia oferă politicului un limbaj etic și, adesea, o adevărată „listă” dereguli de viață, dintre care unele pot fi relevante pentru combatereacorupției. Însă, imaginea publică a instituțiilor religioase din România s-adecredibilizat, fiind în principal un subiect de scandaluri în legătură curelațiile clientelare practicate.Efectelecorupției, ne conduc la a treia axă, criza autorității religioase șileadershipul religios contestat. Dezvoltarea utilizării rețelelorsociale și a tehnologiilor la îndemna oamenilor au condus la apariția unei„uberizări” a autorității religioase. Această înseamnă că autoritateainstituțiilor în general și a celor religioase inclusiv a liderilorloreste confruntată cu un refuz al acceptării sistemuluiinstituțional. Autoritatea religioasă «oficială» ca și cea politicăeste pulverizată și contestată de un model de autoritate digitală care nu semai bazează pe rețelele instituțiilor tradiționale controlate. Este cazulmodului în care a fost profilat candidatul Călin Georgescu. Autoritateareligioasă instituțională a bisericilor este contestată, căci percepută ca fiindcoruptă în special în domeniul îndrumării și educației morale. Dacă înainte derețelele sociale, instituția religioasă tradițională creștină era recunoscută cafurnizor de moralitate, acum apar noi figuri de autoritate, restructurând autoritatea morală șiepistemologică, precum și expertiza în problemele instituțiilor religioase.Tensiunile emergente zguduie ierarhiile tradiționale, pe măsură ce internetulși media digitale devin furnizorii preferați de cunoaștere religioasă și demoralitate. Autoritatea este direct proporțională cu notorietatea online ainfluencerilor, preoților și pastorilor din sistem, dar care îl critică frecventși deschis. Aceste transformări de autoritate produse de social mediacorespund, mai general, transformărilor generate de criza instituțiilorsocietăților noastre (partide politice, instituții și sisteme publice etc.),așa cum au fost descrise de sociologi. Electoratul lui Călin Georgescu și al suveraniștilors-a hrănit cu toate conținuturile anti-sistemcare sunt astăzidepozitare ale discursului religios, ale credinței, ale dogmei, ale autoritățiiad-hoc. Legitimitatea, autoritatea și credibilitatea se câștigă pe Internet șinu mai aparține instituțiilor.În fine, o ultima axă este cea a nivelului de educație și de culturăpolitică. Deși tendința comentatorilor este să susțină că electoratulcare a votat prosuveranist (Călin Geogescu, George Simion, Cristian Terhesetc.) este needucat sau puțin educat, este o eroare. Acest public esteneomogen, chiar dacă tendința este de a regăsi o dominantă de electori cu unnivel de studii de la mediu în jos. Ceea ce lipsește acestui electoral estecultura politică, o problema reală a întregii societăți românești în fapt. Eaeste conjugată adesea cu nivelul scăzut de cultură și educație politică, civicăși democratică a liderilor religioși și politici din mainstream. În acestcontext, electoratul nu dispune cel mai adesea de instrumentele unei gândiricritice si categoriale. Aici observăm, în mare măsură, efectul politicilorpublice eșuate în materie de educație.CandidatulCălin Georgescu umple, în acest context, un orizont de așteptări atât al celormai puțin «intelectuali» dintre votanți, oameni simpli care îlașteaptă pe Mesia al României, cât și a celor mai „intelectuali” care îlfolosesc ca pe un bici, o otravă, o armă prin care pedepsesc impotențademocratică a unei clase politice care nu a reformat țara și a facilitatmigrația masivă a românilor în căutare nu numai de o viață economică mai bună,dar și mai puțin coruptă.În concluzie,cf studiului nostru, Călin Georgescu apare ca opțiune de vot reală încomunități religioase începând cu finalul lunii august, începutul luniiseptembrie. Majoritatea discursurilor publice ale candidatului Călin Georgescu,indiferent de formă și de canalul de prezentare, sunt acceptate, pe fondulcelor spuse mai sus, ca reacție la probleme de politică externă, de economie,sociale, instituționale, diplomatice, etc. și pentru ca sunt criptate în cheiereligioasă, în limbaj spiritual-religios, răspunzând astfel așteptărilormesianice ale românilor. De altfel, confesiunile religioase fiind foarte adânccontaminate de programele de dezvoltarea personală (mai ales cele neoprotestante),discursul new age, spiritualist al lui Calin Georgescu a prins pe un terenpregătit și în acest sens. În plus, să nu neglijăm faptul că populismulreligios și populismul politic au aceleași ingrediente: centralitatea uneifiguri carismatice, conducerea carismatică, retorica vocii poporului, discursulsalvatorului și ancorarea în antisistem. Evident, de ținut seama și despațiul dezinstituționalizat de manifestare pe care îl oferă rețelele socialecare nu creează probleme publice online, ci le preiau pe cele offline, lemultiplică și le fac disponibile prin gatekeeperi mai mult sau mai puținlegitimi, care ajung să concretizeze în comportamente electorale decisiveatitudinile electoratului silențios, din ce în ce mai important. În sfârșit, laaceasta analiză trebuie inclus și rolul potențialelor intervenții invizibile încampanie ale diverselor instituții care nu își respectă perimetrul de acțiuneprecum serviciile de informații, sau diverși agenți de influență interni sauexterni ai diplomației soft.BackgroundMihaela-Alexandra Tudor este profesor univ. dr., specialist în media, politică și religie la Universitatea Paul Valéry Montpellier 3, Franța.Este co-fondator și director al Masterului în Comunicare Publică și Politică și director adjunct al centrului de cercetare CORHIS 7400 la aceeași universitate.De asemenea, are o activitate publicistică și de consultanță în media, furnizor de expertiză pentru Deutsche Welle France, Agence France Presse, Le Nouveau Montpellier, Regards protestants, France 24, Le Canard Enchainé, 20minutes, TVRi, Hotnews &amp; Contributors, etc.