România, în „ceata mentala”. Interviu cu Mihail Neamtu, viitor deputat AUR: „Georgescu are un discurs incantatoriu, poetic, teologic”

PressOne a vorbit cu Mihail Neamțu, o eternă tânără speranță a conservatorismului român de factură trumpiană. Intrat în politică în 2012 în postura de fondator al unui partid al tinerilor cu studii în străinătate (Noua Republică), Neamțu a reușit să rămână pe scena politică mare mai bine de 10 ani trecând din partid în partid (PNL, PMP și mai nou AUR) și fiind extrem de activ în absolut toate rețelele majore de social media. Omul are publicul lui fidelizat pe care-l hrănește constant cu panseuri filosofice și religioase, precum și cu atacuri la baionetă duse pe fronturile războaielor culturale (în special pe teme de gender și identitate sexuală). Nu e prima oară când îl intervievez pe Neamțu. În 2021, l-am întrebat despre flirtul cu ideologia legionară, cum răspunde la acuzațiile că este o persoană gay reprimată și homofobă și dacă intră în AUR (zicea atunci că nu). În 2022, l-am întrebat cum se pupă cele trei mariaje ale sale cu „familia tradițională”, dacă s-a vaccinat împotriva COVID-ului și dacă interzicerea studiilor de gen în universitățile române ar constitui un exemplu de „cancel culture”. De-a lungul ultimului deceniu, a încercat să devină parlamentar sau primar, dar nu i-a mers. În bula mea de pe Facebook, e constant catalogat, la modul sarcastic, drept „ucigătorul de partide” — cum intră Neamțu într-un partid, cum acel partid începe să-și piardă orice relevanță politică. De data asta, însă, este aproape sigur că „Mike”, cum îl alintă Facebook-ul, va intra în Parlament, fiind primul pe lista AUR la Camera Deputaților pentru județul Bihor. AUR s-a clasat pe locul al doilea la alegerile parlamentare de duminică, cu peste 18 % din voturi, înainte de redistribuire. În 2020, AUR a obținut puțin peste 9%. După primul tur de prezidențiale, Neamțu s-a înregistrat vorbind la telefon cu Gigi Becali despre victoria de etapă a lui Călin Georgescu. Ziua alegerilor a fost „o zi mare pentru România”, spune Neamțu, țara alegând un om care „are o încredințare de Sus în tot ce face”. L-am întrebat de ce-l admiră pe Georgescu, dacă vrea să devină ministrul Culturii, dacă vrea să interzică avortul și dacă s-a umilit în fața lui George Simion pentru a fi primit în AUR. PressOne: Care vor fi prioritățile dumneavoastră legislative? Mihail Neamțu: Voi promova alături de colegii mei din partid reforma teritorial-administrativă pe care au făcut-o polonezii. Ei au 16 voievodate iar noi avem 42 de județe. Nu se poate așa. Trebuie o comasare a comunelor. Trebuie să avem maxim o primărie la 5.000 de locuitori și, bineînțeles, să discutăm foarte serios despre cum comasăm anumite județe. Al doilea lucru: reforma statului. Asta înseamnă anularea funcțiilor celor 200 de secretari de stat pe care-i avem astăzi — reducerea lor la 50. Numărul de ministere trebuie să fie și el redus, de la 24 la 12. Ar trebui să avem, de asemenea, ceea ce au deja americanii, acel departament DOGE , adică departamentul de eficientizare a cheltuielilor statului. În calitate de deputat de Bihor, vreau să fac la Oradea, unde au fost foarte mulți oameni minunați și patrioți adevărați închiși de către comuniști, un muzeu al dictaturii comuniste. În mod particular, aș vrea să menționez aici numele lui Arsenie Boca, care a fost închis în penitenciarul din Oradea, numele doamnei Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu, numele lui Nicolae Bordașiu, numele unor foarte mari eroi care au luptat pentru libertate. Nu avem, din păcate, în România, un muzeu al dictaturii comuniste așa cum au israelienii un muzeu al Holocaustului. Acestea sunt proiectele mele personale. PressOne: Veți sprijini proiecte legislative pe teme anti-LGBTQ? Veți sprijini legi așa-zise „ anti-propagandă LGBTQ ” pe modelul celora din Ungaria, Rusia sau Florida? Mihail Neamțu: E interesantă această succesiune de țări pe care ați invocat-o. Eu consider că orice sexualizare a minții copiilor este periculoasă și cred că părinții care plătesc taxe și impozite au dreptul moral și constituțional de a decide ei care este orientarea în viață a odraslelor. Consider că statul nu trebuie să aibă drept de monopol asupra educației. Cred că trebuie să avem în planul educației un suport oferit tradiției de tip homeschooling , care e foarte răspândit în America. Cred că educația sexuală poate fi integrată la ora de biologie, cum s-a și întâmplat cu generația mea. Cred că pornografia afectează foarte mult tinerii astăzi. Bineînțeles, cred că activismul LGBTQ nu are ce să caute în școlile publice din România. Consider că sexualitatea poate fi asumată după 18 ani, așa cum dorește fiecare, dar în niciun caz nu putem promova acest stil de viață în școlile din România. PressOne: Deci, pe modelul maghiar, ați sprijini o legislație care scoate explicit în afara legii materiale educaționale care fac referire la homosexualitate — de exemplu, povești în care sunt personaje ne- heterosexuale? Mihail Neamțu: Dacă dumneavoastră vorbiți acum despre conținutul precis al acestor materiale, aș vrea să știu la ce anume faceți aluzie. Pentru că poate să fie invocată prietenia între doi bărbați, între Ahile și Patrocle, între Ionatan și David. Și această prietenie, ca experiență inițiatică, merită celebrată. Prietenia este o virtute și poate fi tratată aristotelic sau poate fi tratată romantic. Dacă vorbim despre conținut sexual — prin care înțeleg conținut pornografic sau conținut imagistic prin care organele sexuale sau genitale sunt arătate unor copii de șase ani, cum s-a întâmplat să văd în Luxemburg, la o școală a unui prieten de-al meu — sunt total împotrivă. Nu cred că acest tip de abordare ajută. PressOne: Când am vorbit ultima oară , mi-ați spus așa: „Nu am puterea să zic cuiva, ‘Îți este interzis să faci avortul’. Nu am această putere, fiindcă știu că nu poți să iei libertatea asta nimănui.” În calitate de parlamentar, ați sprijini legislație care limitează dreptul la avort? Mihail Neamțu: Eu am spus că susțin o cultură pro-viață. Eu consider că o persoană care vrea să facă avort va face avort. Noi nu avem o legislație în minte care să interzică avortul. Avem, în schimb o legislație care să încurajeze mamele însărcinate să ia o hotărâre care favorizează copilul. Noi credem că fătul — sau copilul care se naște din clipa în care el este un embrion, de fapt — trebuie să fie protejat. Noi credem că viața are o demnitate intrinsecă. PressOne: Deci dacă un coleg de-al dumneavoastră din Parlament ar iniția o legislație care ar interzice avortul, nu ați semna-o? Mihail Neamțu: Ce înseamnă să interzică avortul? PressOne: Ei, știți ce înseamnă, ca în anumite state din America… Mihail Neamțu: Nu sunt expert în materie de legislație pro-vita. Dar știu un singur lucru, că noi nu putem interzice avortul, întrucât, repet, oricine dorește astăzi să facă avort nu îl va face poate în România, dar îl va face într-o țară vecină. Problema pe care eu o pun este alta: Cum facem să încurajăm nașterea de copii într-o țară în care natalitatea se prăbușește? Pe mine mă interesează nu să interzic, ci să încurajez o filozofie pro-viață. PressOne: Ați candidat la Bihor. De ce acolo? Mihail Neamțu: Pentru că mi s-a făcut această propunere și de către colegul meu și președintele partidului, George Simion, și de către filiala locală. Eu am făcut în Bihor zeci de activități culturale. Aveam Clubul Marile Cărți de care mă ocupam, aveam lansări de carte pe care le-am făcut aici încă din 2012/2013. Și, având un bazin electoral conservator — Oradea este un bazin în care avem și creștini ortodocși și creștini evanghelici — decizia aceasta pe care a luat-o George Simion de a mă trimite aici a fost una înțeleaptă. PressOne: Într-un material publicitar recent spuneați așa: „Dacă o să fiu ministrul Culturii, vă dau în scris că voi face un concurs, prin care cei mai talentați cineaști din România să producă un film despre viața lui Brâncoveanu, viața lui Ștefan…” Dacă AUR ajunge în vreo formulă la putere, v-ar interesa funcția de ministru al Culturii? Mihail Neamțu: Aș accepta această funcție dacă aș avea sprijin din partea primului ministru pentru proiecte mari, cum ar fi muzeul dictaturii comuniste și această producție cinematografică, care ar trebui să reia niște teme majore. Eu consider că am traversat noi, ca români, în ultimii 35 de ani, o perioadă în care ne-am negat rădăcinile și am ajuns la amnezie istorică. Din punct de vedere istoric, consider că e trist că a trebuit să vină Netflix să ne reamintească de luminile și umbrele din viața lui Vlad Țepeș. Cred că România trebuie să facă mai mult pentru a-și prezenta eroii, geniile și sfinții. PressOne: Ultima dată când am discutat, mi-ați spus: „Nu mă interesează o apropiere de AUR”. Acum sunteți în AUR. Ce s-a schimbat? Mihail Neamțu: În 2020, am fost, ca mulți dintre cititorii dumneavoastră, supus acelei propagande și acelui bombardament informațional care sugera că AUR avea o posibilă relație cu propaganda de la Kremlin. În acele împrejurări mi-am luat libertatea de a cântări un an, doi sau chiar trei oportunitatea acestei opțiuni favorabile unei agende patriotice, unei agende conservatoare. Și nu vă ascund faptul că intelectuali care mi-au fost cândva prieteni au influențat decizia mea atunci. Eram într-un cerc de prieteni care considerau că alăturarea de AUR reprezintă o mare eroare sub raport politic și moral. Între timp s-a întâmplat ceva: pandemia. Pe mine pandemia m-a afectat personal. Eu nu sunt o persoană angajată de către stat. Eu sunt un antreprenor care trăiește din ceea ce produce. Iar eu, producând cărți și conferințe, am fost direct lovit în buzunarul propriu de decizia guvernului de a închide atunci toate instituțiile culturale. Eu am avut foarte mult de suferit sub raport financiar și am acumulat o frustrare când am văzut că trebuia să fiu vaccinat ca să călătoresc, adică să îmbrățișez o terapie medicală în care nu credeam. Faptul că atunci, în 2021, AUR s-a poziționat favorabil antreprenorilor ca mine, care erau loviți de măsurile luate de guvern, faptul că AUR a interzis obligativitatea certificatului verde și faptul că AUR a respins vaccinul obligatoriu pentru copii și pentru adulți — lucrul acesta m-a apropiat foarte mult de AUR. Între timp, relația mea cu George Simion s-a normalizat, s-a cimentat. Mi-am exprimat atunci regretul față de declarațiile mele intempestive făcute într-un context de mare presiune și mediatică și medicală. Ne-am cunoscut mai bine, am adus foarte mult, cred eu, în AUR, în materie de contribuție intelectuală, sugestii de comunicare, marketing politic. Am făcut lobby ca alți oameni valoroși să intre în AUR. Prin urmare, relația mea cu AUR s-a transformat într-o formă de parteneriat și într-o prietenie, chiar, intelectuală și umană. PressOne: În acel video pe care l-ați făcut cu George Simion, ați spus că atunci când l-ați criticat dur (numindu-l la moment dat o „nulitate”) a-ți făcut-o pentru că erați afectat de „ceața mentală, bulversarea emoțională, plămânii afectați și ficat supraîncărcat de antibiotice”. Acel video al dumneavoastră a fost perceput de mulți ca o umilire, o cerere de iertare de la domnul Simion ca să vă pună pe liste. Așa a fost? Mihail Neamțu: V-aș reaminti faptul că în politică, de-a lungul timpului, oamenii care contează au făcut evaluări greșite din punct de vedere strict tactic sau personal. Adică, JD Vance a avut cuvinte foarte aspre la adresa lui Donald Trump, nu odată, ci de mai multe ori. De asemenea, domnul Traian Băsescu a avut cuvinte necruțătoare la adresa USR și la adresa neomarxiștilor din Uniunea Salvați România, pentru ca astăzi să fie principalul susținător al USR și al candidatei Elena Lasconi. Eu mi-am luat trei ani și jumătate să evaluez dacă vreau sau nu să intru în AUR. Am fost invitat în mai multe rânduri și am primit oferta de atunci a domnului George Simion de a fi pe listele la europarlamentare pe un loc greu eligibil, locul 10. Mi se pare că de atunci până astăzi am făcut foarte multe lucruri pentru AUR încât să fiu considerat o voce a AUR, nicidecum un lacheu al unui președinte care, de altfel, nu are nevoie de așa ceva. Domnul Simion mi-a dat atunci un interviu, am făcut un podcast. Vă reamintesc că am făcut podcasturi cu toți oamenii relevanți din România. Am făcut podcasturi cu Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei, și nu a fost un gest de umilință. Acel interviu nu are niciun moment, cred eu, de umilință. Are doar o notă de amiciție care se transmite cu, mă rog, obișnuitele zâmbete de care suntem cu toții capabili. PressOne: V-ați așteptat ca domnul Georgescu să câștige turul 1 al alegerilor? Mihail Neamțu: Nicidecum. PressOne: Deci ați fost luat prin surprindere ca mulți dintre noi. De ce? Ce ne-a scăpat? Ce n-am văzut din timp? Cum i-a luat domnul Georgescu fața domnului Simion? Mihail Neamțu: La începutul anului discutam cu un consultant politic, Alin Seserman, care mi-a spus că anul acesta va fi anul independenților. Și a avut dreptate. Alt aspect pe care eu l-am depistat pe parcursul acestui an este forța de penetrare a rețelelor sociale, mai ales forța de penetrare TikTok în rândul tinerei generații. Cred că domnul Georgescu a câștigat din mai multe motive. Unu: Nu a fost afiliat cu partidele-sistem PSD și PNL. Doi: El are un discurs incantatoriu, poetic, teologic. Unii ar spune chiar mistic. Are un discurs pe alocuri neopășunist, un discurs cu adevărat diferit față de discursul axat pe politici publice al celorlalți combatanți. Și faptul că el vorbește despre suflet, despre rădăcini, despre patrie, despre memorie, despre istorie, despre Dumnezeu, despre canoanele Scripturilor și așa mai departe, lucrul ăsta îl deosebește. Aș sublinia faptul că el este o voce a păcii. Anxietatea pe care românii o trăiesc când văd rachete testate de către Moscova și amenințări nucleare de o parte și de cealaltă — poate și alte informații cum că tinerii români de 18, 20, 25, 30 de ani ar putea fi recrutați pentru a fi trimiși în războiul din Donbas — toate aceste informații cred că au creat o stare de panică. Și mesajul foarte decis pro-pace și pro-împăcare între Occident și Rusia pe care domnul Georgescu l-a transmis l-a diferențiat. Cred că e un element care nouă ne-a scăpat. În sfârșit, este elementul numit spirala tăcerii. S-a creat în ultimii șapte-opt ani un sentiment, cel puțin în mediul conservator pe care îl frecventez, că dacă ești foarte deschis cu mărturisirea ta de credință sau cu mărturisirile tale de ordin sentimental-patriotic, dacă ai un moment de efuziune sau de lacrimă când îl citezi pe Eminescu în fața celorlalți, ești foarte ușor luat în derâdere. Jena și marginalizarea pe care le resimte un susținător al Referendumului pentru Familie, demonizarea sistematică a celor care au refuzat să-și spună, n-am să zic botnița, ci masca pe față în perioada pandemiei, tot ceea ce s-a întâmplat în momentul în care unii dintre noi l-au susținut pe Donald Trump, această acuzație permanentă că am fi vocile fascismului și ale propagandei rusești —toate aceste lucruri au creat un disconfort afectiv milioanelor de români și au produs o reacție de protest. Românii și-au luat revanșa la urne. În sfârșit, ultimul lucru pe care vreau să-l spun este slaba pregătire a celorlalți candidați. Aceasta l-a propulsat pe domnul Georgescu, care a știut să facă un lucru foarte interesant. El a rămas în sfera aceasta a mitului. El nu și-a actualizat sau nu și-a manifestat în carne și oase prezența printre oameni. Adică aura aceasta de om înțelept, care știe să înoate la minus 3 grade în apele unui lac de munte, care știe să călărească și să practice judo, care este maratonist de profesie și care, în același timp, este un bun cunoscător al unor dosare pe care le-a instrumentat la ONU sau la Clubul de la Roma, această aură de specialist totuși niciodată pătat de afiliere politică partizană, l-a ajutat pe domnul Georgescu să se propulseze ca singura și unica soluție rămasă la dispoziția poporului român. Rămâne de văzut dacă domnul Georgescu va câștiga. Eu cred că poate să câștige. Motivele pentru care îl susțin pe domnul Georgescu nu țin de o identificare totală cu opiniile sale private despre nanocipuri sau despre aselenizare. Consider că acele opinii nu au o relevanță sau o portanță politică. Ele sunt pur și simplu opinii filozofice despre un subiect oarecare și ele sunt doar excentricități marginale în raport cu ceea ce înseamnă obiectivele naționale pentru următorii 20, 30 de ani. Dar îl susțin pe domnul Georgescu pentru că nu se rușinează de identitatea creștină a poporului român. Îl susțin pentru că domnia sa vine dintr-o familie bună. Îl susțin pentru că este un tată a trei copii și un soț admirabil. Îl susțin inclusiv pentru faptul că este un om totdeauna elegant, bine îmbrăcat și, aș spune, cordial în toate interacțiunile pe care le-a avut cu ceilalți. PressOne: Gabriel Liiceanu a scris de curând așa despre Călin Georgescu: „Ajungerea în funcția de președinte al României a unui piroman politic care îi laudă pe Antonescu și pe Zelea Codreanu, care se face că nu mai distinge între Est și Vest, care consideră apartenența României la NATO și UE ca eșecuri istorice și care la întrebarea ‘cum se definește politic’ răspunde ‘iubitor și salvator de țară’ – ar reprezenta, alături de instaurarea comunismului în România după război, cea mai mare și, pe termen lung, cea mai cumplită tragedie din istoria acestei țări.” Ce părere aveți de această caracterizare? Mihail Neamțu: Gabriel Liiceanu bate câmpii și nu e prima oară când o face. În materie de discernământ politic, intelectualii noștri publici au arătat tot ce puteau să arate. Au stat în spatele lui Traian Băsescu, deși ar fi putut afla înaintea noastră, a muritorilor de rând, că domnul Traian Băsescu a fost colaborator al Securității. N-au avut nicio problemă să îl viziteze, să-l laude, să îl proclame drept o epifanie a democrației liberale în condițiile în care tot Traian Băsescu a permis structurilor de putere, mai ales structurilor informative militarizate ale statului roman, să facă un protocol cu Ministerul Public și să pună presiune pe procurori ca să transmită către judecători niște acuzații grave la adresa foarte multor antreprenori români care au fost falimentați ca urmare a acestei poliții politice. Deci discernământul intelectualilor români este extrem de carent. Îmi amintesc un alt intelectual, care acum o laudă pe doamna Lasconi, că o lăuda pe o altă Elenă, anume pe Elena Udrea, și spunea despre ea că este frumoasă, că e deșteaptă și că el, personal, face eforturi monumentale să reziste farmecelor sale. Doamna Elena Udrea, între timp, s-a dovedit a fi o femeie profund coruptă. De altfel, același lucru putem să spunem despre întregul regim Băsescu, care a fost susținut necondiționat în anii aceia. O să spuneți „Da, domnule Neamțu, dar și dumneavoastră ați făcut același lucru” — cu mențiunea că niciodată nu am fost beneficiarul unei funcții publice în respectiva perioadă și cu mențiunea că foarte devreme m-am distanțat de aceste derapaje. Deci nu consider că domnul Liiceanu are dreptate, pentru că, dacă ar fi fost onest, domnia sa, în calitate de director și patron al Editurii Humanitas, ar fi recunoscut că în anii ‘90, domnia sa a tipărit sute de mii de exemplare din cărți care erau scrise de foști membri ai Mișcării Legionare. Nu de simpatizanți, ci chiar de membri — mă refer la Mircea Eliade, mă refer la Constantin Noica, mă refer la Emil Cioran. Această întreagă generație de intelectuali pe care Humanitas i-a promovat i-au adus domnului Liiceanu milioane de euro în cont. Această situație în care s-a aflat Editura Humanitas de mulți ani îl pune pe domnul Liiceanu în fața unui paradox: Sunt oameni de talia intelectualului Constantin Noica capabili să se reinventeze după un moment de rătăcire în tinerețe? Se pare că da. În cazul lui Constantin Noica a fost posibilă reinventarea și recalibrarea discursului său, de altfel profund patriotic. Nu înțeleg de ce indignarea aceasta a intelectualilor de la fostul Grup de Dialog Social nu este asumată într-o dimensiune autocritică, până la capăt. Într-un fel sau altul, ei, apologeții elitismului cultural, ar trebui să fie rușinați de susținerea doamnei Elena Lasconi, care a luat o notă de trecere la Universitatea Ecologică din Deva și care este cea mai prost pregătită figură a opoziției liberale anti-PSD. [ N.red. — Lasconi a urmat cursurile Facultății Ecologice din Deva, dar și-a dat licența la ASE București. Laconi spune că a trecut examenul cu nota 9,20 ].Însuși Traian Băsescu, marinarul de cursă lungă, a spus că doamna Lasconi trebuie să pună mâna pe carte. Și eu îl întreb pe domnul Liiceanu: I-ar da voie doamnei Lasconi să pună mâna pe cărțile lui Noica, Eliade, Nae Ionescu, Petre Țuțea și Cioran, pe care el însuși le-a publicat în anii ‘90? PressOne: În programul său de guvernare, domnul Georgescu a spus că NATO şi UE „nu au făcut decât să ne neutralizeze economic, să şteargă identitatea noastră naţională, ADN-ul care asigură imunitatea neamului şi a spiritului românesc.” Sunteți de-acord cu această afirmație? Mihail Neamțu: NATO reprezintă o structură militară defensivă care oferă astăzi garanții de securitate României cum nu au mai fost în istoria poporului român de foarte mult timp. În același timp —și de aceea caut o circumstanță atenuantă [pentru afirmațiile domnului Georgescu] — în cazul escaladării războiului dintre Ucraina și Federația Rusă, în cazul în care arme produse în țări NATO ar fi folosite pentru atacarea unei ținte în interiorul Rusiei, este posibil ca retalierea care ar veni din partea Federației Ruse, stat agresor în opinia mea, să fie atât de dură încât ea să recurgă la arme nucleare. În acel moment, scutul de la Deveselu este o țintă, iar România este o țară vulnerabilă. Adică toate lucrurile vin și cu beneficii și cu riscuri. În cazul în care conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă nu ar fi fost escaladat — și a fost escaladat în ultima vreme — România ar fi putut să spună că prezența NATO și scutul de la Deveselu sunt în sine niște triumfuri ale diplomației. Dar scutul de la Deveselu — și aici îmi permit să vorbesc după discuții ample și profunde cu foști și actuali generali ai Armatei Române — este o țintă. Deci din perspectiva agresorului, adică din perspectiva Federației Ruse, posibilitatea de a ataca Deveselu sau Mihail Kogălniceanu, două ținte pe suprafața României, nu este exclusă. Ce cred că a încercat să spună domnul Georgescu — sau eu aș prefera să interpretez caritabil riscanta declarația dlui Georgescu în următorul fel: NATO are o istorie duală, o istorie în care, pe de o parte, a oferit garanții de securitate, de pace și prosperitate țărilor vestice. Lucrul acesta este absolut incontestabil, iar România, Polonia și alte țări au prosperat în ultimii 30 de ani și datorită NATO. Pe de altă parte, NATO are o istorie complicată când vine vorba de acțiuni controversate, cum ar fi acțiunea din Libia care a condus la distrugerea regimului Gaddafi dar și la crearea unui război civil. NATO are o istorie controversată atunci când vorbim despre bombardarea centrului orașului Belgrad, mai ales în ziua de Paști. Privesc NATO și UE ca două structuri în care noi trebuie să ne negociem mai bine interesele. Mai mult decât atât, pentru mine NATO și UE nu sunt niște viței de aur în fața cărora noi trebuie să ne închinăm. Aceste instituții, fiind umane, pot fi îmbunătățite, pot fi ameliorate în modul lor de funcționare, în modul lor de acțiune, și nu numai. Nu cred însă că trebuie să treceți peste declarația cea mai recentă a domnului Georgescu, în care el a spus că nu se pune în discuție ieșirea noastră din NATO și din UE. PressOne: Domnul Georgescu a mai spus și că scutul antirachetă al NATO din Deveselu este o „rușine a diplomației”. E mai bine cu scutul de la Deveselu sau fără el? Mihail Neamțu: Este mai bine cu scutul de la Deveselu, fără discuție. Dar n-ar fi fost rău ca în tot acest proiect de integrare a noastră în structurile NATO să fi fost negociate niște contracte și investiții ale partenerilor americani în industria română de apărare. Nu ar fi fost deloc rău ca noi să avem la această oră o fabrică de pulbere la Făgăraș, care a fost închisă, sau o fabrică de armament la Mârșa, ceea ce aveam pe vremuri, în anii '70. Deci eu cred că, la modul cel mai sincer, poți să spui două lucruri în același timp: că e nevoie de NATO și e nevoie de UE, dar e nevoie și de apărarea interesului național. Problema elitelor de la București este că ele nu pot formula care este interesul național. Or eu consider că interesul național este și securitatea dar și prosperitatea. Adică faptul că eu cumpăr de 7 miliarde armament de la americani, sigur, îmi garantează o anumită securitate, dar poate să-mi garanteze și o îndatorare perpetuă. Eu ca țară trebuie să mă asigur că am și de câștigat sub raport economic, pentru că alminteri suntem cocoșați de foarte multe contracte care nu pot fi plătite decât prin rostogolirea datoriilor care cresc de la o zi la alta și care ne copleșesc. PressOne: Domnul Georgescu a spus că Putin este un om care-și „iubește țara”. Sunteți de-acord cu această afirmație? Mihail Neamțu: Eu nu fac parte dintre cei care au rostit cuvinte de laudă vreodată la adresa lui Putin. Și am spus, așa cum a spus și George Simion în nenumărate rânduri, că Putin este vinovat nu numai de crimele de război din ultimii trei ani de pe teritoriul Ucrainei, ci este vinovat în primul rând față de proprii săi cetățeni, pe care i-a eliminat rând pe rând atunci când ei au protestat. Mă gândesc la doamna Politkovskaia, la eroul Navalnîi. Deci nu am nici cea mai mică simpatie față de Vladimir Vladimirovici Putin când vine vorba de tratamentul pe care el îl aplică poporului său. În același timp sunt conștient că în mintea multor ruși, acțiunile lui Vladimir Vladimirovici Putin sunt percepute ca acțiuni de apărare a interesului rus. Deci, Vladimir Vladimirovici Putin este perceput — și cred că la aceasta se referea domnul Georgescu — de către mulți conaționali de-ai săi ca un patriot. [ N.red. — Din răspunsurile lui Georgescu la întrebările despre Putin nu reiese deloc că vorbea din punctul de vedere al rușilor și nu al său propriu ]. Nu înseamnă că este și adevărat. Nu înseamnă că definiția noastră oferită termenului „patriot” este identică cu definiția lor. Pentru ei, probabil, a fi patriot înseamnă să ții americanii cât mai departe de Moscova. Pentru ei, a fi patriot înseamnă să ai un spațiu de negociere teritorială cu puterile occidentale. PressOne: Este Ucraina un „stat inventat”? Ar trebui România să sprijine Ucraina mai puțin decât o face acum? Mihail Neamțu: Sunt un om politic care se ocupă în primul rând de interesele României și de interesele cetățenilor din țară și din diaspora. Este treaba istoricilor să lămurească emergența unui stat. Cu siguranță există o identitate ucraineană culturală care este atestată istoric începând cu secolul XIX. Fără discuție, există aceste elemente care ne conving de existența unei identități ucrainene, separată de identitatea rusească. O vedem în literatură, în muzică. În același timp, cred că ar fi absurd să negăm faptul că în cadrul URSS s-au luat decizii politice și administrative care au construit conflicte artificiale între Ucraina și Rusia de astăzi. Iar din punctul meu de vedere, elementul de artificialitate și de naturalețe trebuie tranșat de către istorici, nu de mine sau de dumneavoastră. Suntem mult prea mici ca noi să decidem soarta Ucrainei. Suntem o țară mică, suntem o țară care nu contează foarte mult, dar am dat foarte generos ucrainenilor. Am dat un scut antirachetă. Am dat oportunitatea ucrainienilor să-și aducă marfa pe șoselele din România. Au fost aceste șosele ale României brăzdate de TIR-urile pline de cereale — dar unii spun chiar și de țigări și de alte lucruri, poate chiar, de ce nu?, droguri — în ultimii trei ani. Nu am supus deloc aceste bunuri unui proces de dijmuire, falimentând astfel fermierii români. La capătul celor trei ani de concesii și generozități din partea statului român, trebuie să ne privim în ochi și să ne spunem cât anume din ceea ce facem noi spre binele ucrainienilor își găsește ecoul în generozitatea guvernului de la Kiev față de minoritatea română din Cernăuți și din împrejurimi și față de Biserica Ortodoxă Română. Respectă Kievul minoritățile etnice în aceeași măsură în care Bucureștiul respectă minoritatea ruteană? PressOne: În Congresul american există congresmeni conservatori care îl sprijină pe Trump în tot ceea ce face și zice, dar care trag linia la subiectul Rusia. Un exemplu ar fi senatorul Lindsey Graham. Dacă și dumneavoastră și domnul Georgescu veți fi aleși, iar domnul Georgescu adoptă o direcție, să-i zicem împăciuitoare, față de Rusia, veți fi și dumneavoastră un parlamentar de tip Lindsey Graham? Mihail Neamțu: Eu susțin o politică față de Rusia care ține cât mai departe agresorul rus de granița cu România. În același timp, consider iresponsabile declarațiile prin care un politician de la București dorește doar să jignească un șef de stat. Nu cred că ne aduce vreun beneficiu. Diplomația ne învață altceva, că trebuie să folosești un alt limbaj. Eu sunt fascinat de modelul lui Ronald Reagan, care, în timp ce susținea mujahedinii din Afganistan împotriva URSS-ului, făcea tot ce-i stătea în putere să-l convingă pe Gorbaciov de importanța păcii. Repet, poți face două lucruri în același timp. De asta suntem ființe inteligente. Putem disuada Rusia când vine vorba de agresiune militară. În același timp, putem deschide canale diplomatice de conversație cu Rusia. Regret faptul că diplomația românească se consideră depășită în acest moment și nu are practic niciun fel de inițiativă. Personal, cred că actorul principal care va conduce întreaga regiune la o rezoluție de pace nu este nici Polonia, nici Ungaria, nici România, ci Statele Unite. Si cred că atât Viktor Orban, cât și domnul Călin Georgescu, cât și Andrzej Duda, președintele Poloniei, vor fi chemați de către Donald Trump să accepte o viziune asupra păcii, în care, sigur, vom fi consultați, dar în care decizia americană va precumpăni. Eu cred că Donald Trump va face pace. Susținerea pe care Robert Kennedy Jr. i-o dă lui Călin Georgescu, susținerea din partea echipei Trump, are ca scop final participarea României la un tratat de pace și la o redesenare, ca să zic așa, a sferelor de influență în regiune. România cred că este chemată, prin Călin Georgescu, să participe la această împăcare istorică și la reconstrucția Ucrainei în egală măsură. Asta nu înseamnă că trebuie să privim vreodată Rusia cu ochi lipsiți de vigilență sau umeziți de banii primiți de atâția politicieni europeni via Gazprom. PressOne: Ați face parte dintr-un fel de „ Proiectul 2025 ” de la Heritage Foundation, un blueprint pentru o administrație Georgescu în România? Mihail Neamțu: Sunt un om interesat de convergența între mișcarea conservatoare americană și mișcarea europeană. Dar vă mărturisesc că în ultima vreme am făcut atât de mult campanie electorală încât nu am citit decât în diagonală bucăți din respectivul document. PressOne: Nu mă refeream neapărat la documentul în sine, ci la ideea unui asemenea proiect: o colecție de inițiative care să poată ajuta administrația Georgescu. Mihail Neamțu: Domnul Georgescu tinde să vorbească în termeni generali, poetici, termeni aproape mistici și termeni motivaționali. Riscul pe care îl prezintă un asemenea discurs ține tocmai de elementul de operaționalizare. Deci dincolo de viziune și de misiune, tu trebuie să dai unei administrații instrumentele cu care se fac niște schimbări. Concret, ce facem a doua zi? Dar suntem foarte departe, pentru că noi, în România, nu am înțeles importanța finanțării unor creiere tocmai pentru ca ele să producă asemenea documente. Partidele politice plătesc sute de milioane pe marketing politic. Și toate aceste sume de bani, în loc să îmbunătățească viața omului de rând, nu cred că au făcut altceva decât să producă zgomot. Până la urmă, Călin Georgescu, dacă merită aplaudat, este că el nu a folosit banii publici pentru a-și face campanie. A avut o soluție, a avut suport, a avut o echipă de IT-iști geniali, a știut probabil ce trebuie să facă cu algoritmii TikTok mai bine ca oricine. A avut clar suport, eu cred că nu numai intern, ci și extern. PressOne: Vă referiți la America, nu la Rusia, nu? Cred că vă sunt familiare acuzațiile de implicare a Rusiei în campania domnului Georgescu. Mihail Neamțu: Dar nu sunt deloc substanțiate sau demonstrate. Eu când spun asta, mă refer la expertiza din exterior, care nu e neapărat ilegală, pe care domnul Georgescu a putut-o primi, vă dau un exemplu, din partea unor IT-iști care lucrează în Statele Unite sau care lucrează în Europa Occidentală. Cred acest lucru. Cred că românii sunt foarte buni în domeniul IT. Eu cred că domnul Georgescu a primit acest suport din extern, adică din exteriorul României, și aici mă refer în primul rând din diaspora europeană și nord-americană. De altfel, scorul pe care l-a obținut în diaspora este halucinant și ne pune în fața unui paradox pe care domnii Papahagi, Bănescu, Baconschi și ceilalți nu știu să îl explice: De ce diaspora a fost bună pe vremea lui Traian Băsescu, dar e dintr-o dată foarte rea pe vremea lui Georgescu? De ce diaspora a putut să fie lăudată ca vector de modernizare și de reformă în anii 2009, 2010, când Traian Băsescu câștiga en fanfare și acum nu mai poate fi deloc apreciată aceeași diasporă? PressOne: Odată ales, cum vă veți obișnui cu ideea că veți lucra la stat și veți fi membru al „elitelor de la București”, cum le numiți dumneavoastră? Mihail Neamțu: Am 47 de ani și am lucrat un an și șase luni la stat. Nu lucrez neapărat pentru o instituție a statului, cât lucrez pentru o circumscripție electorală. Cu alte cuvinte, eu trebuie să raportez săptămânal bihorenilor mei ce am făcut pentru ei. Șeful meu este poporul, ca să zic așa. Nu am sentimentul că trebuie să raportez unui mai mare căruia trebuie să mă închin. Răzvan Sibii locuiește de mai bine de 20 de ani în Statele Unite ale Americii. Predă Jurnalismul la University of Massachusetts Amherst. Scrie materiale în limba engleză despre imigrație, precum și materiale în limba română despre "diversitatea radicală" a Americii. A făcut un doctorat în Științele Comunicării la UMass Amherst.