• Aparent, totul a pornit de la un reportaj difuzat de televiziunea americană ABC (reluat și de CNN) în timpul vizitei dlui Ion Iliescu la Washington. Purtînd titlul „Take me to America“ („Du-mă în America“), reportajul abordează drama copiilor de la Orfelinatul de handicapaţi din Sighetu Marmaţiei.
• Printr-o facilă şi rapidă generalizare, țara noastră apare americanului de rînd care a văzut acest reportaj ca o închisoare nu numai a copiilor orfani, dar şi a tuturor cetățenilor. În realitate însă, noua problemă pusă pe tapet de americani n-are drept cauză vizionarea emisiunii de la TV.
• Lacrimile americane pe seama dramei de la Sighetu Marmaţiei sînt cu cîntec. Ele ascund un interes pur pămîntesc: acela de a forţa legislația românească în domeniul adopţiei, pentru a facilita, pînă dincolo de hotarele firescului, înfierea de către americani a unor copii din România.

Din 1990 și pînă acum mă definesc prin lipsa de complexe față de Marile Puteri ale momentului, văzute de politicienii și jurnaliștii noștri ca niște Jupîni cărora noi, românii, le face curat în casă și în grajd. Ori de cîte ori s-a impus, am dezvăluit interesele tari care stau dincolo de hachițele americane în politica față de România. Ca, de exemplu, în comentariul Lacrimi americane cu cîntec, publicat în Evenimentul Zilei din 26 aprilie 1993:

Dacă ar fi vizitat SUA altădată, mai mult ca sigur dlui Ion Iliescu i s-ar fi pus, din partea americană, numeroase întrebări în legătură cu situația minorității maghiare din România, în legătură cu libertatea mijloacelor de informare în masă, în legătură cu acţiunea fostei Securități. Acestea sînt, printre altele, problemele cu care americanii
ne-au pisat întruna de la revoluţie încoace. Asupra lor reprezentanţii României au trebuit să dea sute de explicații, să contraargumenteze şi să convingă. Rezolvarea acestor probleme a fost pusă drept una dintre condiţiile pentru acordarea Clauzei. Acum însă, în timpul vizitei dlui Ion Iliescu la Washington, americanii au ridicat altă problemă: drama copiilor orfani din România. Această problemă a dominat întîlnirile dlui preşedinte cu membrii Congresului american. Unul dintre aceştia, dl Richard Pumble, a introdus în Congres un proiect de rezoluţie care condiţionează acordarea Clauzei de îmbunătățirea situaţiei copiilor orfani din România. Pe tema situaţiei copiilor orfani de la noi, dl Ion Iliescu s-a văzut obligat să răspundă, să se explice şi să promită.

Aparent, totul a pornit de la un reportaj difuzat de televiziunea americană ABC (reluat și de CNN) cu o săptămînă în urmă, în timpul vizitei dlui Ion Iliescu la Washington. Purtînd titlul „Take me to America“ („Du-mă în America“), reportajul abordează drama copiilor de la Orfelinatul de handicapaţi din Sighetu Marmaţiei. Am văzut şi eu acest reportaj, pe care, de altfel, îl prezentăm pe larg pe ultima pagină din numărul de față al ziarului nostru. N-aş putea spune că n-am fost impresionat. Şi dacă eu, ca jurnalist care ştie cît de uşor se poate face, printr-o anumită selectare, un reportaj zguduitor, și ca român, care știe că marile, teribilele probleme ale țării noastre sînt altele decît situaţia handicapaților de la Sighetu Marmaţiei, am fost impresionat, îmi imaginez care va fi fost reacţia americanului de rînd, mai puţin priceput la vicleşugurile gazetăreşti şi lesne impresionabil de drame cum ar fi cea a orfanilor handicapaţi. Din acest punct de vedere, reportajul oferă o imagine de coşmar nu numai asupra Orfelinatului de la Sighetu Marmației, dar şi asupra întregii Românii. Printr-o facilă şi rapidă generalizare, țara noastră apare americanului de rînd care a văzut acest reportaj ca o închisoare nu numai a copiilor orfani, dar şi a tuturor cetățenilor.

În realitate însă, noua problemă pusă pe tapet de americani n-are drept cauză vizionarea emisiunii de la TV. Adevărata cauză poate fi surprinsă chiar din reportaj. Aşa cum arată şi titlul acestuia, el tratează, de fapt, nu atît situația orfanilor handicapaţi de la Sighetu Marmaţiei, cît faptul că, deşi aceşti orfani strigă reporterului – Du-mă în America! – autoritățile noastre ridică obstacole în calea eforturilor a mii de americani de a adopta copii din România. Lacrimile americane pe seama dramei de la Sighetu Marmaţiei sînt cu cîntec. Ele ascund un interes pur pămîntesc: acela de a forţa legislația românească în domeniul adopţiei, pentru a facilita, pînă dincolo de hotarele firescului, înfierea de către americani a unor copii din România. Un interes nu numai al americanilor de rînd, dar şi al unor organizații şi persoane care pot trage un ce profit din facilitarea procesului de înfiere. Un interes care, iată, e atît de puternic încît a răzbătut pînă în cele mai înalte cercuri ale politicii americane.

În prezentarea vizitei sale în SUA, dl Ion Iliescu a preferat minciuna propagandistică simplei prezentări a adevărului. Cum era și de aşteptat, greșeala domniei-sale s-a răzbunat. Adevărul şi nu minciuna e aliatul firesc al unui conducător democrat. Dacă dl Ion Iliescu ar fi preferat ca vizita sa în SUA să fie prezentată exact, şi nu sub o înfățișare revoltător de tiribombistă, domnia-sa n-ar fi avut decît de cîştigat. Din evidenţierea aberantului tapaj făcut de americani pe tema orfanilor handicapaţi din ţara noastră, românii l-ar fi înţeles pe dl preşedinte cînd declară că, deseori, pretenţiile Occidentului față de România sînt de-a dreptul absurde.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro