• „O scrisoare pierdută“ a fost terminată în 1884. Scena cu examinarea listei nu e însă o premieră tipografică absolută. Ea a apărut, într-o variantă gazetărească, într-un articol din Timpul, 7 iunie 1879, dedicat de Caragiale felului în care se desfășuraseră alegerile din 3-15 mai 1879.
• După ce combate strașnic pe meterezele liberale, Caragiale se mută cu scrisul la Conservatori. Conservatorii erau în Opoziție. Și în buna tradiție mioritică, în Opoziție fiind, Conservatorii declară sus și tare că alegerile au fost fraudate.
• Gazetarul Caragiale strălucește prin punerea la lucru a scriitorului Caragiale. Deșertul arid al comentariului politic e însuflețit de veritabile nuclee de proză: anecdote, pilde, scene imaginate, caricaturizarea întâmplărilor petrecute.

Scenă celebră în „O scrisoare pierdută“ de I.L. Caragiale. Scenă citată în toate dicționarele de satiră și umor, învățată pe de rost, înaintea Bacalaureatului, de elevele cu deficit de lecitină. Cu câteva zile înaintea alegerilor, Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu iau la puricat listele electorale. După cum cred că vor vota respectivii se face o clasificare și se iau măsuri:

„Trahanache. Farfuridi și Brânzovenescu (stau împrejurul unei meserotunde, studiind listele electorale,fiecare are câte un creion colorat înmână)

Brânzovenescu: Șaizeci și nouă cu roșu, buni… unsprece cu albastru… ai lor.

Farfuridi: Doisprezece..

Trahanache: Ai puțintică răbdare… unu, doi, cinci… șapte… zece., unsprezece.

Farfuridi: Doisprezece…

Trahanache: Cu Ienache Siripeanu.

Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de când și-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul

Trahanache: Ai puțintică răbdare… Da’, dacă-1 putem aduce să voteze cu noi?

Farfuridi: Altă vorbă… Să voteze cu noi e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare… (…)“

„O scrisoare pierdută“ a fost terminată în 1884. Scena cu examinarea listei nu e însă o premieră tipografică absolută. Ea a apărut, într-o variantă gazetărească, într-un articol din Timpul, 7 iunie 1879, dedicat de Caragiale felului în care se desfășuraseră alegerile din 3-15 mai 1879.

După ce combate strașnic pe meterezele liberale, Caragiale se mută cu scrisul la Conservatori. Conservatorii erau în Opoziție. Și în buna tradiție mioritică, în Opoziție fiind, Conservatorii declară sus și tare că alegerile au fost fraudate. Presa Conservatorilor sprijină campania prin editoriale în stilul epocii (lungi, patetice și confuze) și prin reproducerea de documente procurate de la Administrația Liberală, grație etern dispușilor la jocul dublu (în stilul vremurilor de azi).

Articolul lui Caragiale pornește de la precizarea scurtă și senzațională, ca un foc de revolver sub bolțile unei Catedrale:

„Ne cade în mână copia unui document foarte interesant — o circulară adresată tuturor președinților de comitate electorale din județe de către d. C.A. Rosetti. Ne grăbim a-1 da la lumină ca o nouă și strălucită dovadă de chipul cum înțeleg radicalii noștri libertatea în alegeri.“

Documentul e o Circulară expediată în 23 aprilie 1879 Comitetelor electorale județene ale Partidului Național-Liberal de către Comitetul Electoral Central, dirijat de C.A. Rosetti. De la București se cere ca județele să trimită listele electorale a căror examinare a reliefat „oarecari dificultăți, ce s-ar putea înlătura prin concursul nostru“. Potrivit Circularei, o dată primite listele, împreună cu „observațiunile d-v“, Centrul își propune ca, „imediat, toți împreună să căutăm a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reușitei candidaților partidei naționale-liberale“.

Liberalii se aflau la putere. „Prin concursul nostru“ – e o formulă cu tâlc, ascunzând mișculațiile administrative pentru ca listele să încline în favoarea PNL. Nu se știe cum se desfășurau la București scamatoriile pentru ca formațiunea de guvernământ să-și asigure voturile. Gazetarul Caragiale strălucește prin punerea la lucru a scriitorului Caragiale. Deșertul arid al comentariului politic e însuflețit de veritabile nuclee de proză: anecdote, pilde, scene imaginate, caricaturizarea întâmplărilor petrecute.

Pentru a da putere de convingere dezvăluirii, gazetarul imaginează cum s-au întâmplat lucrurile la București după primirea listei de la un Comitet electoral județean:

„După toată socoteala făcută de comitetul patrioților din partea locului, marele partid nu poate fi sigur decât de 11 alegători, unii funcționari, alții rude de-aproape ale cutărui ministru sau ale prefectului. Este neapărat, prin urmare, a se mai asigura șapte voturi cel puțin. În conformitate dar cu cele notificate prin enciclica de mai sus a pontifului suprem, comitetul electoral înaintează lista cu observațiile cuvenite. Cei 11 sunt șterși cu condeiul roșu, alții, mai mulți ori mai puțini, sunt șterși cu condeiul albastru; asupra acestor două categorii stau scrise jos următoarele două notițe scurte și cuprinzătoare: «Roșiii sunt toți ai noștri». — «Ceilalți sunt ai lor siguri». Rămâne încă o treime, categoria celor cu păsuri, și asupra fiecăruia din aceștia comitetul electoral local scrie pe larg observațiile sale. De exemplu: «D.X…, opozant, are un nepot judecător la tribunalul de aici; ține la el ca la fiul său; vrea încă să-l lase moștenitor. Junele se zice că a comis mai multe abuzuri, și acum, după mai multe denunțări, este amenințat a-și pierde postul și a fi dat în judecată. Dacă nepotului i s-ar pune cuțitul la os de la înaltele locuri, unchiul desigur s-ar înmuia».

D.C.A Rosetti citește notița și o recomandă locurilor competente spre cele de cuviință, după care d. X… este șters cu creion roșu. (…)“

N.B. Scria Caragiale aceste lucruri pe vremea când lucra la Timpul. Din iunie 1885, îl vom găsi la Voința națională, oficios al liberalilor de la guvernare. În numărul din 4 octombrie 1885, gazetarul polemizează cu ziarul Românul în chestiunea alegerilor din 6-10 noiembrie 1884, câștigate tot de PNL, aflat la putere. Oficiosul Conservator denunțase fraudarea alegerilor. Scrie Caragiale: „Este un colosal moft politic tânguirea vecinică, că alegerile nu au fost libere; e cel mai gogonat neadevăr că s-a atins de către guvern libertatea votului“.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro