Nu este limpede ce va face Roxana Mînzatu la Bruxelles pentru că, practic, toate domeniile ce i-au fost încredinţate pentru gestionare ţin de competenţa exclusivă a statelor: statele decid ce sunt acelea competenţe necesare societăţii, statele decid cât alocă din PIB educaţiei, politica statelor sau piaţa crează sau elimină locuri de muncă şi tot statele decid câtă protecţie socială oferă membrilor săi. În ceea ce priveşte locul de vicepreşedinte al Roxanei Mînzatu, acesta este mai degrabă onorific şi seamănă cu poziţiile de viceprim-miniştri din guvernul României: sunt acolo, dar nimeni nu ştie cu ce se ocupă ei.

♦ Roxana Mînzatu (44 de ani), propunerea României în echipa Ursulei Ursula von der Leyen, a fost nominalizată pentru poziţia de comisar european pentru „Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale”, un titlu pe cât de lung pe atât de nelămuritor♦Ca premiu de consolare, Mînzatu a fost desemnată vicepreşedinte al Comisiei, una dintre cele şase poziţii de vicepreşedinţi.

Nu este limpede ce va face Roxana Mînzatu la Bruxelles pentru că, practic, toate domeniile ce i-au fost încredinţate pentru gestionare ţin de competenţa exclusivă a statelor: statele decid ce sunt acelea competenţe necesare societăţii, statele decid cât alocă din PIB educaţiei, politica statelor sau piaţa crează sau elimină locuri de muncă şi tot statele decid câtă protecţie socială oferă membrilor săi. În ceea ce priveşte locul de vicepreşedinte al Roxanei Mînzatu, acesta este mai degrabă onorific şi seamănă cu poziţiile de viceprim-miniştri din guvernul României: sunt acolo, dar nimeni nu ştie cu ce se ocupă ei.

Premierul Marcel Ciolacu s-a lăudat, în ultimele săptămâni, că negociază la Bruxelles pentru România un post de comisar care să gestioneze o zonă economică. Dar aceste poziţii de forţă s-au dus la Franţa, Italia Polonia, Letonia sau Portugalia. Ciolacu i-a făcut pe plac Ursulei Ursula von der Leyen şi l-a retras pe Victor Negrescu (prima propunere de comisar) pentru a satisface pretenţia de egalitate de gen a şefei Comisiei, în cadrul executivului european.

Acum Ciolacu, încolţit din toate părţile pentru calităţile de negociator evindente după ziua de ieri, vorbeşte la superlativ despre poziţia Roxanei Mînzatu şi despre cât de importantă este România: „Toţi cei care denigrau ţara noastră şi capacitatea noastră de negociere la Bruxelles au primit astăzi o lecţie extrem de dură: niciodată nu e bine să îţi vorbeşti de rău ţara peste hotare, ci să te lupţi şi să contribui la dezvoltarea ei”. Premierul susţine că România a primit un portofoliu major, care va administra o cincime din bugetul UE, adică 235 mld. euro: „Doamna Roxana Mînzatu, propu­nerea României de comisar european, va coordona atât partea de educaţie, cât şi zona de politici sociale, dar şi programele de finanţare aferente acestor domenii, respectiv Fondul Social European Plus, Fondul Social pentru Climă şi Erasmus”. Doar că nu este clar deocamdată cum va gestiona Mînzatu aceste domenii. După ce România a avut în gestiune „Agricultura” (prin Dacian Cioloş), Poli­tica Regională (prin Corina Creţu) şi Transporturile (prin Adina Vălean) să spui că România a primit acum cel mai important portofoliu din cadrul Comisiei este o exagerare.

Sarcina atribuită Roxanei Mînzatu seamănă cu cea a primului comisar român, Leonard Orban, care a primit, la aderarea România la UE, funcţia de „comisar pentru multilingvism”. Nimeni nu a ştiut nici atunci şi nu ştie nici azi ce a însemnat „multilingvismul” dar, la vremea respectivă, era de înţeles: în 2007, Comisia Barroso era la jumătatea mandatului, nu mai era timp de nimic şi atunci a fost inventat ceva şi pentru România. Acum însă premierul spune că a negociat intens locul României, dar nu toţi actorii politici sunt de acord cu el. Liberalii au sărit primii să-l critice pe Ciolacu.

Eurodeputatul PNL Siegfried Mureşan: „Vedem acum că Marcel Ciolacu a obţinut pentru România un portofoliu cu titlu pompos, dar care nu are o componentă economică, aşa cum a promis, ci o componentă socială, fără atribuţii clare şi prin care nu va coordona direcţiile generale din cadrul Comisiei care iau deciziile importante pentru România. Coeziunea, agricultura, investiţiile, industria, domeniile cele mai importante pentru ţara noastră, prin care sunt alocate fonduri europene direct României, vor fi coordonate de alţi comisari”. România nu avea nevoie de „un comisar cu o funcţie onorifică”, a scris Mureşan pe Facebook.

USR are o aceeaşi poziţie, exprimată printr-un comunicat: ”Marcel Ciolacu ne-a vorbit timp de câteva luni de portofolii importante, despre economie şi piaţă internă, dar rezultatul este cel pe care-l vedem cu toţii astăzi: un portofoliu din coada clasamentului ca importanţă, fără impact real”.

În schimb, Dacian Cioloş, fost comisar european pentru agricultură, fondator al partidului REPER, a scris pe Facebook: „Guvernul României a negociat bine interesul României la vârful Comisiei Europene, prin portofoliul şi poziţia de vicepreşedinte executiv pe care le obţine Roxana Mînzatu. Guvernul a obţinut acum acest lucru şi toţi cei care au negociat trebuie felicitaţi”.

Ursula von der Leyen (Germania):

Preşedintele Comisiei Europene

► Teresa Ribera (Spania): Vicepreşedinte executiv pentru o tranziţie curată, echitabilă şi competitivă

►Henna Virkkunen (Finlanda): Vicepreşedinte executiv pentru suveranitate tehnică, securitate şi democraţie

►Stéphane Séjourné (Franţa): Vicepreşedinte executiv pentru Prosperitate şi strategie industrială

►Roxana Mînzatu (România):Vicepreşedinte executiv pentru competenţe şi educaţie, locuri de muncă şi drepturi sociale

►Raffaele Fitto (Italia): Vicepreşedinte executiv pentru coeziune şi reforme

►Kaja Kallas (Estonia): Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate

►Magnus Brunner (Austria): Afaceri interne şi migraţie

►Hadja Lahbib (Belgia): Pregătire, gestionarea crizelor. Egalitate

►Ekaterina Zaharieva (Bulgaria): Startupuri, cercetare şi inovare

►Dubravka Suica (Croaţia): Mediterana

►Costas Kadis (Cipru): Pescuit şi oceane

►Jozef Síkela (Republica Cehă): Parteneriate internaţionale

►Dan Jergensen (Danemarca): Energie şi locuinţe

►Apostolos Tzitzikostas (Grecia): Transport durabil şi turism

►Olivér Várhelyi (Ungaria): Sănătate şi bunăstarea animalelor

►Michael McGrath (Irlanda): Democraţie, justiţie şi stat de drept

►Valdis Dombrovskis (Letonia): Economie şi productivitate, implementare şi simplificare

►Andrius Kubilius (Lituania): Apărare şi spaţiu

►Christophe Hansen (Luxemburg): Agricultură şi alimentaţie

►Glenn Micallef (Malta): Echitate între generaţii, tineret, cultură şi sport

►Wopke Hoekstra (Ţările de Jos): Acţiuni climatice

►Piotr Serafin (Polonia): Buget, antifraudă, administraţii publice

►Maria Luís Albuquerque (Portugalia): Servicii financiare

►Roxana Mînzatu (România): Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale

►Maros Sefcovic (Slovacia): Comerţ şi securitate economică, relaţii interinstituţionale şi transparenţă

►Marta Kos (Slovenia): Extindere

►Jessika Roswall (Suedia): Mediu