Bolojan, religia austeritatii si pacatul de pe strada Gogol

Ilie Bolojan și-a clădit profilul public pe promisiunea că va tăia din fast, risipe și privilegii. Ca președinte interimar, a dormit la Cotroceni invocând economia de timp și bani, un gest atent regizat pentru a livra o imagine de om sobru, imun la tentațiile luxului. Apoi a venit realitatea de după instalarea la Palatul Victoria. Dintr-odată, austerul a simțit nevoia unei vile de protocol de circa 350–380 mp, cu o curte de peste 1.100 mp, pe strada Nikolai Gogol – imobil rezervat foștilor șefi de stat. „Religia” a fost predicată pentru ceilalți, iar păcatul, asumat personal. Documentul RA-APPS din 1 iulie 2025 e cât se poate de neiertător și arată că vila din Gogol „are în prezent destinația de reședință oficială pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului”, conform HG 60/2015, și „poate fi atribuită” altcuiva doar după modificarea actului normativ. Adică nu premierului, nu atunci, nu fără o schimbare prealabilă a regulilor. Avertismentul a fost transmis chiar Cabinetului premierului, negru pe alb. În paralel, pe 1 iulie 2025, Curtea Constituțională a admis obiecția privind legea care tăia drepturile foștilor președinți, redeschizând calea pentru Traian Băsescu la o locuință de protocol. Cererea acestuia de realocare a locuinței de protocol a fost depusă în 11 iulie la RA-APPS. În loc ca dosarul să fie rezolvat imediat, pe 8 august, Executivul a scos de pe ordinea de zi hotărârea pentru Băsescu „pentru că Bolojan ar vrea să discute personal” cu el. Discuția chiar a avut loc, după cum confirmă chiar fostul președinte . O săptămână mai târziu, Guvernul anunța că „se rezolvă”, iar pe 21 august fostul președinte primea un apartament. Nu vila din strada Gogol, unde locuia deja ilegal chiar premierul Ilie Bolojan. După două luni, pe 23 octombrie, a venit „HG confidențială” care schimbă regimul vilei din Gogol – adică legalitatea post-factum. Ilie Bolojan s-a plasat singur într-un scenariu de film: să te numești „păzitorul banului public” și să-ți faci odihna într-o casă care, prin lege, era pentru alții. RA-APPS a spus limpede că vila Gogol 2 e în domeniul public al statului, administrată de Regie și rezervată foștilor șefi de stat. Pentru alt beneficiar, trebuia întâi schimbată norma. Cu toate acestea, presa a relatat că premierul s-a mutat acolo încă de la sfârșitul lui iunie, iar legalitatea s-a ajustat abia în 23 octombrie. Cu dedicație. În logica bunului-simț administrativ, cine predică frugalitate ar trebui să fie primul care respectă litera regimurilor juridice ale patrimoniului public. Aici, litera e clară: „doar ulterior modificării” se poate atribui altcuiva. Când regula spune „mai întâi schimbarea, apoi cheile”, a intra înainte înseamnă să confunzi rigoarea cu dorința. În plan politic, contradicția e stridentă. După fotografia cu patul de la Cotroceni, a urmat dorința unei vile ample, cu grădină generoasă, în nordul capitalei. Un salt de la fotografii cu „rigurozitate” la realități cu „rezervat pentru foști președinți” – și un final cu HG „confidențială”. Într-o republică obosită de dublul standard, simbolurile dor mai tare decât metrul pătrat. 26 mai 2025 – Bolojan încheie interimatul la Cotroceni; Băsescu este fără locuință de protocol (drepturi tăiate în 2022). 23 iunie 2025 – învestirea Guvernului Bolojan, după care premierul se mută în vila de pe strada Gogol. 1 iulie 2025 – CCR admite obiecția și redeschide drepturile foștilor șefi de stat; în aceeași zi, RA-APPS îi scrie premierului că Gogol 2 e rezervată foștilor președinți și nu poate fi atribuită altcuiva fără schimbarea normei. 11 iulie 2025 – Băsescu notifică oficial RA-APPS să fie repus în drepturi. 8 august 2025 – Proiectul pentru vila lui Băsescu e scos de pe ordinea de zi; „Bolojan vrea să discute personal cu Băsescu”. 21 august 2025 – Guvernul îi alocă lui Băsescu un apartament, nu vila. 23 octombrie 2025 – HG „confidențială” schimbă regimul vilei din Gogol, care devine astfel locuibilă legal pentru premier. Strict penal, se pune problema dacă, „în exercitarea atribuțiilor”, s-au îndeplinit acte contrare legii pentru a obține folosința unui bun public. Într-un asemenea scenariu, ar intra în discuție abuzul în serviciu (art. 297 Cod penal), care cere încălcarea legii și producerea unui prejudiciu sau vătămarea drepturilor/intereselor legitime. Dacă s-a obținut un folos patrimonial necuvenit, intervin agravantele din legea specială anticorupție (art. 13^2 din Legea 78/2000). Nu afirm că sunt întrunite elementele – spun doar că aceasta ar fi pista juridică, dacă actele și plățile (cheltuieli acoperite, valoarea folosinței) o confirmă. Patrimonial, statul poate calcula contravaloarea folosinței pe perioada locuirii fără bază legală și o poate recupera. E aritmetică administrativă, nu filozofie. Iar dacă hotărârea de Guvern a fost într-adevăr „confidențială”, cu atât mai mult e necesară publicarea rapidă a textului pentru verificarea exactă a temeiului, a momentului intrării în vigoare și a eventualelor efecte retroactive (care, oricum, nu pot „curăța” o conduită anterioară normei). Numele străzii nu e întâmplător: la Gogol, realitatea capătă adesea o nuanță absurdă. Un premier care a predicat smerenia bugetară a descoperit, brusc, vocația confortului prin excelență, într-o casă rezervată altora. Regula a fost clară, avertismentul – explicit, iar soluția – adusă la zi printr-un act adoptat abia după luni de locuire. Cinismul nu e nou în politica românească, dar rareori e atât de scenic. După ani în care cetățenilor li s-a cerut strânsul curelei, vila din Gogol devine o metaforă. Atunci când austeritatea e doar slogan, luxul ajunge politică de cadre. Restul e legislație și contabilitate, firește. Dar înainte de toate e un lucru simplu: respectul pentru regulile făcute chiar de tine. Iar aici, „religia austerității” s-a împiedicat, zgomotos, de primul prag al casei.

Bolojan, religia austeritatii si pacatul de pe strada Gogol

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ