Valeriu Iftime, patronul clubului FC Botoşani, a vorbit în cadrul emisiunii Business şi marketing în fotbal, despre realizările sale în fotbal, câţi bani a pierdut, dar şi cum poate fotbalul să devină un business. Acesta a fost cel de-al treilea invitat al emisiunii Business şi marketing în fotbal, realizată în parteneriat cu Salt Bank. Vedeţi[...]

Valeriu Iftime, patronul clubului FC Botoşani, a vorbit în cadrul emisiunii Business şi marketing în fotbal, despre realizările sale în fotbal, câţi bani a pierdut, dar şi cum poate fotbalul să devină un business.

Acesta a fost cel de-al treilea invitat al emisiunii Business şi marketing în fotbal, realizată în parteneriat cu Salt Bank.

Vedeţi mai jos principalele idei ale discuţiei:

♦ Sunt în fotbal de 20 de ani şi am pierdut peste 20 de milioane de euro. Dar am câştigat notorietate, vizibilitate, recunoaştere. Pentru mine, fotbalul n-a fost o afacere pe bani, ci una pe imagine. Am pierdut bani, dar am câştigat foarte mult ca vizibilitate şi relaţii.

♦ Fotbalul poate fi un business, dar dacă îl monetizăm în bani, efectiv, nu este. Este un business de imagine. În România, fotbalul nu e business pentru profit, e business pentru expunere. Cei care investesc azi în fotbal o fac pentru că vor să fie văzuţi, pentru că fotbalul îţi aduce o legitimitate în societate.

♦ Un brand în fotbal se creează greu, greu. Brandul se creează mai întâi pe rezultate, după care trebuie ambalat cu stadion, cu condiţii moderne, cu infrastructură. Dacă eşti un câştigător de cupă, de campionat, abia după aceea poţi să construieşti imaginea clubului. Aşa se face peste tot în lume.

♦ România plăteşte prea mult jucătorii la nivelul veniturilor reale din fotbal. Eu cred că media salarială ar trebui să fie 5-6 mii de euro, nu 8-10 mii.

♦ Botoşaniul are nevoie de un stadion de 10.000 de locuri, maxim. Mai mult nu trebuie. Un stadion modern, acoperit, unde oamenii să vină pentru spectacol, nu doar pentru fotbal.

♦ Fotbalul vinde emoţie, dar trebuie ştiut cum. Dacă ai vizibilitate, lumea te vede şi e interesată. Aşa trebuie gândit fotbalul, ca un produs.

♦ Trei ani de zile am vrut să vând FC Botoşani. Am plecat de la 3 milioane să cer, în următorul an n-am cerut nimic şi în următorul am dat 3 milioane. Dădeam 1 milion de euro pe an celui care lua clubul şi îl ţinea 3 ani în Liga 1, fără datorii. N-a vrut nimeni. Toţi ziceau: „Vreau să fac bani din fotbal”, dar cum? N-a ştiut nimeni să-mi spună.

♦ M-aş asocia mâine cu Craiova, Rapid şi Dinamo. Cluburile care fac marketing în România sunt Dinamo, Rapid şi Craiova. Cu ei m-aş asocia mâine să fie un program comun de vânzări, pentru că au suporteri şi ştiu să vândă fotbalul. Eu, ca echipă mică, m-aş alătura fără probleme.

♦ Foarte puţini fotbalişti români rezistă afară, ceea ce arată că avem o reţetă proastă în România. Diferenţa e foarte mare în efort, în putinţa fizică şi în cea mentală.

♦ Am stabilit cu asociaţii mei că dăm doar 10% din profitul firmelor pentru fotbal. Fotbalul te fură, te duce peste măsură, e ca un joc de noroc. Nu am vrut să apăsăm pe companii, pe salarii, pe dezvoltare. Noi am zis: 10% şi gata, să nu ne strice echilibrul.