Actualul Guvern ne-a promis că se vor implementa indicatori de performanţă KPI (Key Performance Indicators lb.en. / Indicatori principali de performanţă) reali şi nu de faţadă în regiile autonome şi companiile în care Statul este acţionar majoritar.

Este o iniţiativă pozitivă, sper să rămână în vigoare mult timp de aici înainte.

Totuşi, la nivel de Guvern, nu ar avea sens să fie aleşi şi asumaţi un număr de 10-15 indicatori KPI macro, iar o dată pe lună sa fie prezentată contribuabililor şi cetăţenilor evoluţia sau involuţia acestor indicatori?

Mă gândesc aşa rapid la evoluţia numărului de contracte individuale de munca (CIM) care au un salariu lunar mai mare de 10.000 lei net. Acum se vehiculează cifra de 7%. De ce după 35 de ani de economie de piaţă nu suntem la 37%?

Numărul de căsătorii în luna X versus numărul de căsătorii din aceeaşi lună din anul precedent, corelat cu numărul de naşteri. Numărul de angajaţi în sectorul bugetar şi anvelopa salarială din luna X. Valoarea în lei a TVA (Taxa pe Valoarea Adaugată) neîncasată de la începutul anului.

Sau valoarea exprimată în euro a investiţiilor străine directe (ISD) sau valoarea în lei a fondului de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului.

Un alt indicator ar fi rata şomajului şi numărul de slujbe noi create în luna de analiză. Sau numărul de copaci plantaţi în cadrul programelor de reîmpădurire.

Avem peste 100.000 de hectare în sudul Olteniei zonă deşertică. Nota bene, de situaţia deşertificării în acest areal se ştia public din anii ‘80. În Danemarca se desfăşoară un vast program de reîmpădurire, se vor planta 1 miliard de copaci în următorii 20 de ani (billion-tree initiative lb. en.), adică în medie se vor planta în fiecare lună 4,17 mil. copaci. Suprafaţa de păduri noi va creşte cu 250.000 de hectare şi alte 140.000 de hectare de terenuri agricole joase, dăunătoare climei, se vor metamorfoza în zone ecologice prospere.

Buna guvernare porneşte şi de la transparentizarea efectelor bunei guvernări asupra contribuabililor, a economiei, a mediului de afaceri, a aparatului administrativ etc.

Despre PNNR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă al României), la fel, am citit despre situaţia precară a acestui proiect în slide-ul 7 prezentat de actualul premier, dl. Bolojan, de unde am aflat că s-au încasat doar 10,7 mld. euro din alocarea totală de 28,5 mld euro.

Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) dl. Dragoş Pîslaru ne-a comunicat faptul că 6,3 mld. euro sunt deja pierduţi, din zona de fonduri alocate cu titlu de împrumut. Dobânda la aceste fonduri ar fi fost de 2%, iar directorii de la Trezoreria Statului sunt foarte bucuroşi că noi, contribuabilii vom plăti dobânzi de numai 7% la creditele viitoare angajate de Stat.

PNRR are la bază 6 piloni principali:

1. Tranziţia verde

2. Transformarea digitală

3. Creşterea inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii

4. Coeziunea socială şi teritorială

5. Sănătate şi rezilienţă economică, socială şi instituţională

6. Politici pentru Noua Generaţie

În cadrul acestui proiect, noi ca ţară ne-am asumat 518 jaloane şi ţinte plus 113 investiţii.

Pe site (https://proiecte.pnrr.gov.ro/#/home) am fost pe ramura Dashboard PNRR Indicatori – Măsuri – Submăsuri iar pe coloana Stadiu nu este completat absolut nimic. De ce ar fi?

Nu ar fi corect faţă de cetăţeni şi faţă de partenerii europeni ca ministrul însărcinat cu acest proiect, împreuna cu responsabilii celor 6 direcţii de acţiune (dacă există) să vină din două în două săptămâni, în conferinţe de presă extinse, unde să comunice clar în ce stadiu sunt toate ţintele şi în ce stadiu ar fi trebuit să fie? Şi apoi să se raspunda pe aria de expertiză alocată fiecarui responsabil, pe cei 6 piloni, la toate întrebările ziariştilor?

Am văzut la televizor pasaje scurte, din câteva conferinţe de presă transmise de la Guvern. Ori de câte ori se comunica cifre seci, anoste este dificil să estimezi în ce măsură semantica comunicării ideilor sau a mesajelor chiar ajunge să fie absorbită de cetăţeanul obişnuit.

Acest deficit de comunicare s-ar putea micşora radical dacă în sediul Guvernului s-ar amenaja o sală dedicată, cu infrastructura aferentă, cu un video wall de mari dimensiuni încastrat într-un perete, pentru comunicare vizuală, mese de lucru cu conectivitatea necesară, fotolii, lumini, prize, birouri, acces securizat etc.

Aceasta sală ar putea fi utilizata şi de salariaţii Guvernului, vicepremieri, miniştri sau secretari de stat ca şi sală unde au loc sesiuni de analiză a datelor, şedinţe de brainstorming, pregătiri de materiale ce urmează a fi transmise pe circuitele interne de avizare etc.

Buna guvernare îmbracă mai multe aspecte, dar în opinia mea include şi componenta de comunicare, iar în epoca Powerpoint, a foii de calcul tabelar, îmi este greu să înţeleg de ce nu se promovează constant, în cadrul conferinţelor de presă, munca şi rezultatele celor ce lucrează în şi pentru Guvern, inclusiv pe bază de documente redactate în prealabil.

Aceste documente ar ajunge a fi parcurse pe moment de reprezentanţii mijloacelor de comunicare în masă dar citite şi analizate ulterior de orice persoană interesată, oricând în viitor. Latinii ne-au lăsat celebra expresie „verba volant, scripta manent” care se traduce prin „vorbele dispar, scrisul rămâne”. Ceea ce este scris rămâne, străbate decenii sau secole şi are mai multă greutate şi credibilitate, pe când exprimarea verbală începe a fi uitată rapid, de îndată ce ecoul cuvintelor rostite s-a stins.