Ilie Bolojan, nesalvatorul! Ce urmeaza?

Președintele interimar părăsește Palatul Cotroceni cu mai mult decât îndeplinirea principalului obiectiv asumat când a preluat scurtul mandat: să se poată uita în ochii oamenilor fără să-i fie rușine. A reușit ca în trei luni să scoată normalitatea din breaking news, să înceapă reconstrucția încrederii în funcția prezidențială, să redefinească exercițiul acesteia, prin decență, modestie și transparență. După 10 ani în care Palatul Cotroceni a fost o fortăreață a unui autoproclamat monarh autosuficient, Ilie Bolojan a deschis porțile, la propriu și la figurat, a retransformat funcția într-una prezidențială, bazată pe răspundere, dare de seamă și respect pentru cetățean. Aruncat în „apă” fără pregătire prealabilă, fără experiență în domeniile cheie, Ilie Bolojan s-a achitat impecabil de obligații deși, mai în glumă, mai în serios, din februarie până acum a ratat doar o invazie extraterestră, în rest, de la seismul Trump, la moartea papei s-au întâmplat cam toate pe plan mondial. Dar dl Bolojan a mai setat ceva esențial, rar, foarte greu acceptat când nu convine: modelul omului politic care se ține de cuvânt și pentru care vorba asumată e stâncă. De aceea cred că în jurul domniei sale ar putea să fie coagulată construcția politică esențial necesară pentru 2028. Dar drumul până acolo e lung și extrem de periculos, începând cu perioada imediat următoare. Bolojan, premier În bună măsură, partea pozitivă din votul acordat dlui Nicușor Dan a venit pentru proiecția, cu mult mai rezervată decât a fost înțeleasă, ca dl Bolojan să devină premier. Domnia sa a pus constant câteva condiții: majoritate parlamentară, autoritate, parteneri. Adică guvern majoritar în care premierul chiar conduce și este susținut de forțe politice care au aceeași viziune și același obiectiv. Guvernul va fi obligat să ia măsurile de corecție bugetară inevitabilă, fie că e vorba de tăieri de cheltuieli, fie că e vorba despre creșteri de taxe, fie, cel mai probabil, amândouă. Pentru toate aceste măsuri, guvernul va fi dependent de PSD, fie că acesta va fi la guvernare, fie că va susține guvernul punctual, din opoziție. PSD este într-o criză profundă, de leadership în primul rând, dar și în raportul cu electoratul propriu din care a pierdut o treime, în favoarea AUR, dar și a lui Victor Ponta, care amenință explicit actuala conducere. Nu cred că principală grijă a partidului va fi salvarea țării, ci propria salvare politică. De aceea va trata populist deciziile oricărui guvern care nu va avea un premier PSD, deci pentru care să aibă răspunderea principală. Oricare alt premier va fi explicit sau mai subtil sabotat. Să fie și la putere, și în opoziție în același timp este una dintre specialitățile PSD. Cum va aborda perioada următoare se vede și din condițiile puse pentru susținerea guvernului, care exclud principalele căi de redresare. Principalul argument la PSD rămân primarii, dacă pe ei îi pierde, partidul chiar intră în criză letală. Ce autoritate poate avea un premier din partidul cu 14%, în fata partidului cu 22%? Cât de greu va fi să îi alinieze pe miniștri, să-i înlocuiască? Dar problema nu e doar PSD. Cu excepția UDMR, care a dat un exemplu de mare clasă și prin stabilitate, și prin mobilizare, și prin leadership și prin scorul spectaculos antiextremist (90% în Harghita), nici restul partidelor care ar trebui să constituie majoritatea nu se simt prea bine. PNL pare unit în jurul lui Ilie Bolojan, dar nu am nicio îndoială că sunt tabere în partid care mocnesc revanșa. De la Lucian Bode, la Thuma Hubert, sunt destui cei care pândesc să-și ia partidul înapoi și abia așteaptă ca dl Bolojan să-și rupă gâtul. În plus, mă îndoiesc că apetitul reformist profund este în PNL cu mult mai extins decât în PSD. Stilul Ilie Bolojan este periculos și pentru baronii liberali, nu doar pentru pesediști. USR nu e nici el în cea mai bună stare. Partidul a făcut lucruri de neimaginat în campanie, urmează alegeri, fracturile sunt multiple. Dar cel mai grav este că viitorul guvern, care trebuie să ia decizii grele și să fie solidar în acțiune, ar urma să fie alcătuit din componente între care există o ură tradițională, Ea deja răzbate în declarații acide. Cum vor putea guverna împreună PSD cu USR? Cum vor face echipa partide care se acuză pentru cauzele situației de acum? Sigur, majoritatea se poate baza pe balamale de tip UNPR alcătuite din cei racolați de prin alte partide. Dar stabilirea unui asemenea proiect depinde de prețul în bani și funcții pe care premierul este dispus să-l plătească pentru a menține balamaua funcțională, adică exact pe gesturi care contrazic ideea de reformă. Pe cine să se bazeze Ilie Bolojan într-o guvernare reformistă, meritocratica, de relansare? Pe de-o parte, pe susținerea populară. Doar că ea e foarte volatilă și în general se oprește când contravine intereselor și credințelor proprii. Va păstra dl Bolojan încrederea când va lua măsuri impopulare sau când va face numiri impopulare inevitabile pentru a menținea majoritatea? Îmi amintesc, spre exemplu, cum a fost atacat și câtă dezamăgire a provocat pentru simplu fapt că și-a ținut cuvântul să nu candideze. Dl Bolojan nu poate fi un salvator solitar și mesianic. Nu există așa ceva, după cum spune chiar președintele Dan. Dar câți dintre cei care îl vor premier realizează asta? Pe de altă parte, pe președintele Nicușor Dan. Dar președintele, pentru prima dată, nu are un partid prezidențial parlamentar puternic și nu îl poate obține până la alegerile din 2028 decât prin racolări, deci compromisuri riscante. Pe de altă parte, Constituția noastră obligă două săbii să intre în aceeași teacă, ceea ce nu a funcționat decât atunci când premierul a fost într-o certă supunere față de președinte, Boc și Văcăroiu, mai precis. Pentru că între doi demnitari care împart niște prerogative să apară tensiuni nu e necesar ca unul să fie incompentent sau rău intenționat. Nici măcar nu trebuie să vrea lucruri diferite. E suficient să fie amândoi pietre tari, să aibă ritmuri și metode diferite.

Ilie Bolojan, nesalvatorul! Ce urmeaza?

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ