Vremea lui Ilie Bolojan. Asteptari realiste si pericole

Ilie Bolojan nu este un salvator providențial, chiar dacă este matematician. Nu are o baghetă magică. Nu este fără de greșeală. Am avut ocazia să-l aud vorbind, cu o sănătoasă doză de autoironie, despre eșecuri asumate ca atare. Tot ceea ce a construit în Bihor nu a fost un miracol, ci un drum plin de obstacole, pe care l-a parcurs cu încăpățânare, metodă și seriozitate. Pe ele trebuie să le pună la muncă în cel mai înalt grad în cele trei luni care urmează, adică în ceea ce va fi, nu am nicio îndoială, cea mai grea încercare de până acum a carierei sale politice. Nici nu a chemat-o, nici nu vine într-un moment propice și nici nu știu cât de pregătit este pentru ea, în timp ce miza este imensă: viitorul României. De ceea ce va reuși nu atât să facă, timpul nu e suficient și propice pentru transformări seismice, cât să transmită președintele interimar, să inspire, depinde în imensă măsură cum se va vota la prezidențiale și direcția în care o va lua România. Este un avantaj al lui Ilie Bolojan este că pornește de la un standard extrem de scăzut al percepției funcției prezidențiale. Este cel mai mare prejudiciu provocat iresponsabil de Klaus Iohannis. De aceea, orice schimbare va fi notată. Ilie Bolojan ajunge la Palatul Cotroceni. Va reuși să obțină susținerea românilor? Ce ar trebui așteptat realist de la Ilie Bolojan? În primul rând, să proiecteze un alt model prezidențial. Unul respectuos față de cetățean. În locul președintelui împărat să aducă în fața oamenilor președintele servant . Care dă socoteală, care comunică fără a flecări, care redeschide ușile simbolice ale Palatului Cotroceni. Transparența instituției prezidențiale și a banilor publici alocați ei nu este doar de dorit, este imperativă. Bolojan îl lasă pe Predoiu lider la PNL și de mâine „reprezintă cu demnitate România în exterior” Președintele Bolojan nu trebuie să spună lucruri epocale, cu ele se ocupă salonul comandanților de glie. Trebuie doar să dea glas și satisfacție unor așteptări de bază ale oamenilor, care să se simtă ascultați și băgați în seamă și să reînceapă să rezoneze cu un înalt demnitar. Un președinte activ, ferm, respectuos și adevărat mediator față de partidele politice, a căror recredibilizare trebuie să o înceapă rapid, ca să nu distrugem complet democrația. Este esențial că dl Bolojan să reușească să mențină stabilitatea acestei coaliții. Dacă va fi ceva de tranșat, se va tranșa după prezidențiale. Cu degradarea “junk” la ușă, România nu-și permite aruncarea în golul crizei politice guvernamentale în beneficiul extremiștilor. Și ca să îi iasă acest lucru, dl Bolojan trebuie să își mențină brandul seriozității, al cuvântului ca stânca. Nu am îndoieli că asupra domniei sale vor fi exercitate presiuni și publice, și nepublice să scape rapid de PSD și să se arunce lupta prezidențială. Dar în secunda în care ar anunța sau ar sugera această intenție, coaliția ar exploda instantaneu, la fel și PSD, aflat într-o degringoladă profundă, chiar dacă mai puțin evidentă, și o parte din partid s-ar duce la Victor Ponta, întărind astfel șansa unei majorități extremiste. Ilie Bolojan, deși cu statut de interimar, trebuie să fie polul stabilității actualei scene politice și reperul de încredere politică al cât mai multor români. De aici poate începe vindecarea. Președintele interimar are obligația să asigure alegeri impecabile în luna mai. Și asta presupune să închidă cât mai mult din trauma scrutinului anulat, explicând tot ceea ce se poate fără a pune în pericol autentice secrete de stat. Și, chiar dacă este interimar, poate ar trebui să propună Parlamentului un șef civil al SRI, pe de-o parte, pentru că prezidențialele să fie scutite de măcar această suspiciune, pe de altă parte, pentru a transmite mesajul restartarii pe alte baze a instituțiilor cheie. Nu știu cât de pregătit este dl Bolojan pe zona de politică externă și apărare. Nu mă îndoiesc că în mult mai mare măsură decât mulți dintre candidați. Dar își poate aduce consilieri puternici cu care să gestioneze urgențele, pentru că nu e musai să reorganizeze și relanseze politica externă a României în următoarele 3 luni. Faptul că nu va găsi la Cotroceni decât un număr foarte mic de consilieri este și un avantaj. Cred că ar fi un dezastru să nu aibă șef al cancelariei, purtător de cuvânt. Spuneam că această promovare la vârful țării nu vine într-un moment favorabil. Dl Bolojan este de puțină vreme președinte PNL, pe care l-a preluat în coma de după 24 noiembrie și a reușit să-l ducă într-o săptămână la un scor decent. Dar asta nu înseamnă că hienele și șacalii, ceapiștii reșapați și bizarii artizani ai catastrofei electorale sunt resemnați și nu își vor partidul înapoi. Este o perioadă în care Ilie Bolojan trebuia să își consolideze puterea în partid, nu să îl părăsească formal, obligat la o conducere prin proxy. Faptul că a reușit să lase în loc interimar, cu vot unanim, un om de încredere, detestat de cei de mai sus, este o victorie, desigur. Dar va urma o perioadă în care “thumii” și “bozii” vor încerca să blocheze întoarcerea lui Ilie Bolojan în fruntea PNL după interimat. Va urma o luptă grea cu orcile din partid și un test politic dur și pentru dl Predoiu. Dl Bolojan a început la Senat niște reforme , foarte bine primite de societate. Ce se va alege de ele? Cum va funcționa coaliția cu echilibrul ei extrem de complicat după dispariția unui pilon al acestei construcții pe cât de neplăcuta, pe atât de necesară, dacă nu vrem să ne prăvalim în incapacitate de plată unde să ne aștepte Georgescu unit cu cine o fi el unit și cu mantie de aur monoatomic, să ne spună basme dacice din cultura indiană. Vremurile bune generează lideri slabi, care generează vremuri grele, iar vremurile grele impun lideri puternici. Este vremea lui Ilie Bolojan.

Vremea lui Ilie Bolojan. Asteptari realiste si pericole

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ