3 calitati-cheie care ar trebui sa defineasca viitorul primar general al Bucurestilor

De 35 de ani, bucureștenii tot aleg la Primăria Generală oameni care nu au niciun fel de experiență în administrație. O parte dintre ei au folosit această funcție ca trambulină pentru președinție; alții s-au folosit de funcție pentru afaceri extrem de bănoase, pentru care fie au fost condamnați penal, fie au fost răsplătiți de sistemul corupt cu un loc foarte profitabil fix în inima lui. Efectele se văd: mergeți în fostele cartiere comuniste din Varșovia, Praga, Budapesta sau chiar Bratislava și veți vedea diferența. De centrul vechi nu mai vorbesc, pentru că totuși nu avem moștenirea acelor orașe - dar chiar și așa, imediat ce ridici ochii de la trotuarele pline de găuri și vezi starea majorității clădirilor istorice, înțelegi că Bucureștiul nu a fost deloc iubit de primarii săi din ultimii 35 de ani - ce zic eu, din ultimii 70 de ani. Sunt multe orașe din România al căror centru arată deja mult mai bine decât Bucureștiul, deși unele sectoare stau ceva mai bine. Însă - cu excepția Clujului, niciunul dintre acestea nu are bogăția Bucureștilor. Și atunci? De unde acest blestem al capitalei României, să arate în continuare ca un șantier perpetuu, plin de clădiri murdare, drumuri desfundate și fără o strategie care să-i dea în sfârșit o față europeană și unitară, așa cum ar fi meritat Micul Paris? Răspunsul e simplu: de decenii bune, orașul a fost condus de indivizi care nu au avut o legătură afectivă cu orașul, care n-au copilărit în el sau nu și-au petrecut nici măcar studenția aici, care nu i-au iubit nici poveștile, nici oamenii, și care au privit funcția doar ca pe o sursă de bunăstare proprie, nu generală. În plus, chiar și atunci când nu au fost corupți, n-au avut competențele necesare pentru a administra un oraș foarte complicat, de aproape 2 milioane de oameni. Și atunci, privind la trupa care ne cere acum votul, cum am putea să nu mai repetăm greșeala? Încerc 3 răspunsuri. Prima și cea mai importantă e ca această persoană să fie obsedată de acest oraș . Și accentuez pe obsedată , pentru că nu poți prelua un oraș cu problemele Bucureștiului fără să fi demonstrat deja de mulți ani că te preocupă în cel mai înalt grad bunăstarea lor. Orice candidat parașutat de partid sau grupuri de interese, dar care nu are niciun fel de experiență concretă în administrarea problemelor din București - nu de altundeva - pur și simplu ar fi un dezastru pentru oraș. De ce? Pentru că am mai văzut acest film, de repetate ori. Este fix cauza pentru care administrația capitalei a avansat extrem de greu și de chinuit, într-un context în care veniturile locuitorilor săi au crescut enorm. Obsesia asta înseamnă că respectivul candidat are deja un war room - o cameră de război în care pe un perete are o hartă cu problemele orașului, iar pe celălalt, o hartă cu soluțiile pe care le propune împreună cu echipa. Și că nu i-a făcut-o echipa pe repede-înainte, așa, cum se obișnuiește în campanie. Că nu e picat din cer și vine cu „soluții” care fac mai mult rău, pentru cartiere prin care n-a călcat niciodată. Obsesia mai înseamnă că are și mulți ani documentați în spate de propuneri de soluții, de implicare activă în rezolvarea problemelor împreună cu comunitatea, de mers pe teren, de experiență administrativă cu un oraș complicat. Din obsesia asta decurge și competența, pentru că atunci când te uiți la persoana care îți cere votul, vezi dacă poate veni cu o listă clară de lucruri pe care le-a făcut deja pentru oraș - indiferent că a făcut asta deja la primărie sau în CGMB. Bucureștiul pur și simplu nu-și mai permite să aleagă drept primar o persoană care nu are de gând să se îngroape în problemele lui pentru următorii minim 15 ani - și care nu a dovedit deja de ani buni de zile că le știe în amănunt. Aș vrea să înțelegem că asta e chiar mai presus de orice, pentru că incompetența promovată de partid - orice partid - este absolut sufocantă pentru răscrucea la care se află orașul. Facem o pauză. Câți dintre candidați bifează această cerință absolut necesară pentru viitorul primar al Bucureștiului? Câți sunt, dimpotrivă, parașutați de mașina de partid sau de grupuri de interese la cârma unui oraș pe care vor fi incapabili să-l gestioneze? Mergem mai departe. În al doilea rând, este esențial să nu fie o persoană coruptă . Să lăsăm politicienilor acuzațiile de compromisuri sau alte lucruri nedovedibile, dar care țin titlurile ziarelor. Să ne uităm doar pe ce spun faptele concrete - cum arată cartierele ale căror planuri le-a aprobat, cum arată contractele primăriei (dacă acest candidat e deja în funcție la sectoare), cum arată inițiativele din Consiliu, de partea cui s-a poziționat mereu și mereu în anii în care a muncit deja pentru București, din orice poziție? Corupția merge mână în mână cu incompetența (deși e deja clar că nu trebuie să fii neapărat corupt ca să fii incompetent) și anulează în timp orice competență. Totuși, sunt unii care condamnă compromisurile obișnuite în orice oraș mare atunci când vine vorba de pus la aceeași masă interesele de afaceri (în special ale dezvoltatorilor imobiliari), interesele comunității locale, interesele organizațiilor societății civile și interesele întregului oraș. Poate e cazul să facem distincția între acestea și compromisurile ilegale sau care se folosesc de lege drept scuză pentru a nenoroci orașul pe termen lung, doar pentru un câștig (financiar sau politic) pe termen scurt. Corupția în București a îmbrăcat diverse forme - de la cele evident ilegale, care au dus la construirea de blocuri peste spații verzi și la cartiere-ghetou care vor trage în jos orașul pentru decenii la rând, până la crearea a zeci de companii de stat în care și-au găsit loc sute de atârnători pe banul public - o formă legală de corupție, dar nu mai puțin otrăvitoare pentru oraș. Din nou, facem o pauză, un pas în spate și privim. Persoana pe care o vrem în fruntea Bucureștilor ce a lăsat până acum în urmă locuitorilor săi? „ A furat, dar a și făcut ”? Chiar vrem să lăsăm o astfel de persoană în fruntea celui mai important oraș din România, în 2025? Chiar vrem să-și aducă zecile și sutele de atârnători de partid sau lupi tineri și flămânzi, care să-și împartă între ei orașul, așa cum au făcut-o timp de trei decenii? Dar competența administrativă și lipsa corupției sunt doar două dintre calitățile absolut esențiale ale acestei persoane. Mai e încă una, la fel de importantă dacă vrem, în mod realist, ca Bucureștiul să prospere. Viitorul primar general al orașului ar trebui să fi dovedit deja că știe să negocieze abil cu adversarii politici . Unul dintre multele blesteme ale Bucureștilor a fost că primarii săi au fost incapabili să negocieze pentru oraș chiar și atunci când au făcut parte din partidul de guvernământ. Cu atât mai puțin când au venit dinspre opoziție. Acesta este motivul pentru care funcția primarului general a fost treptat golită de putere, iar banii au fost virați tot mai mult spre sectoare. Acesta este motivul pentru care nu există niciun proiect major care să tragă Bucureștiul cu adevărat în secolul XXI. În afară de dezvoltările imobiliare private, în special din nordul orașului (și alea făcute alandala), capitala țării arată ca un oraș îmbătrânit, cu clădiri murdare și parcă pregătit de încă un cutremur care să-i curme suferința. Avem sectoare conduse de primari vădit corupți, dar care s-au mișcat mult mai bine decât primăria generală tocmai din motivul că au primit banii necesari - atât de mulți, încât nici măcar risipa incredibilă pe paveliade, garduriade și tot feluri de festivaluri n-a reușit să le oprească dinamica. Între timp, tot ce a ținut de primărie a mers extrem de încet, cu trei frâne de mână trase, iar PMB a fost legată de mâini și privată de fondurile esențiale dezvoltării unitare a orașului. Capacitatea de a negocia abil cu adversarii săi, de a forma coaliții, de a trece peste nervii unora și altora, de a convinge că binele comun e mai important decât profitul de partid și de a duce la bun sfârșit proiecte - concretizate în clădiri renovate, drumuri, infrastructură de tot felul sau decizii trecute în CGMB - asta e la fel de importantă precum celelalte două. Viitorul primar general va trebui să convingă Puterea că trebuie să primească înapoi o mare parte din forța administrativă și financiară care i-a fost răpită primăriei generale în ultimele decenii. Sigur, se poate purta o întreagă conversație cum se poate face acest lucru și până unde se poate merge (nu visați la desființarea sectoarelor, asta nu se va întâmpla prea devreme). Însă dacă persoana aleasă pe 7 decembrie nu va fi dovedit deja că știe să negocieze, cum ar putea face asta de acum încolo? Mai presus de toate, viitorul primar general trebuie să mai aibă o calitate, care le îmbracă pe toate celelalte: să știe și să vrea să asculte. Suntem în 2025, când guvernarea de sus în jos nu mai funcționează. Să știe să asculte de experți, să știe să asculte de oameni, să știe să organizeze procesele prin care primește acest feedback și prin care opiniile sunt disecate, procesate și apoi primesc soluții reale, nu prostii. Pentru că negocierea nu se face doar cu prietenii și adversarii politici. Ea trebuie făcută în primul rând cu locuitorii, cu societatea civilă care îi reprezintă, cu cele mai active și inovatoare pături ale acestui oraș. Pe ei trebuie să-i convingă, mai întâi de toate, de orice proiect începe, și ca să facă asta pe ei trebuie să-i asculte, mai întâi de toate, oricând începe un proiect. Când un primar general are în spate nu doar votul popular, dar și feedback-ul real și demonstrabil de la locuitori, are o cu totul altă putere de negociere. Din nou, facem o pauză, un pas în spate și ne punem întrebarea: care dintre candidații propuși are și această calitate? În funcție de părerea fiecăruia, aveți deja în minte unul sau mai multe nume. Sau niciunul. Indiferent cum ar sta lucrurile, aș vrea un singur lucru. Să văd că, pe 7 decembrie, bucureștenii înșiși vor arăta că sunt obsedați de binele acestui oraș, că nu mai acceptă corupția și că vor să-și negocieze foarte dur și activ interesele cu oricine vine la Primărie, pe termen lung. Și că vor dovedi acest lucru printr-o prezență cât mai mare la vot. Altfel, indiferent cine va ieși la conducerea capitalei va fi lipsit de orice putere reală. Am văzut deja unde a dus asta în ultimele trei decenii și jumătate. Poate că e timpul să schimbăm lucrurile cu adevărat.

3 calitati-cheie care ar trebui sa defineasca viitorul primar general al Bucurestilor

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ