Alerta în Europa: Israelul dezvaluie orasele care pot fi lovite de rachetele Iranului / Pozitia României

Cuprins: Iranul deține cel mai mare arsenal de rachete balistice din regiune Rachetele cu rază medie pot ajunge până la 2.500 km Rachetele de croazieră pot evita detectarea radarelor Dronele Shahed și strategia "în valuri" "Orașele de rachete" Care sunt orașele europene aflate în raza rachetelor Iranului Arsenalul de rachete al Iranului a ajuns în centrul actualului conflict, pe fondul escalasării tensiunilor cu Statele Unite și Israelul . Analiștii din domeniul apărării spun că Iranul deține cel mai mare arsenal de rachete balistice din Orientul Mijlociu, potrivit GulfNews. Arsenalul include rachete balistice cu rază scurtă și medie, rachete de croazieră și o flotă tot mai mare de drone, scrie Mediafax. Împreună, aceste sisteme formează coloana vertebrală a strategiei militare de descurajare a Iranului și a capacității sale de proiecție a puterii în regiune. Experții militari spun că această combinație de rachete și drone complică planificarea apărării aeriene pentru adversarii Iranului. O analiză vizuală a capacităților balistice ale Iranului indică raza estimată a mai multor tipuri de rachete. Analiștii militari subliniază însă că aceste estimări se bazează pe date din surse deschise și pot varia în funcție de tipul rachetei, configurația focoaselor sau condițiile de lansare. Rachetele balistice rămân cea mai importantă componentă a capacităților militare ale Iranului. Aceste arme propulsate de rachete sunt ghidate în faza inițială a lansării, apoi urmează o traiectorie balistică de mare viteză către țintă. Rachetele balistice cu rază scurtă includ Shahab-1, Shahab-2, Zolfaghar și Qiam-1, cu raze între 300 și 800 de kilometri. Sistemele cu rază medie includ Shahab-3, Emad, Ghadr-1, Khorramshahr, Sejjil, Kheibar Shekan și Haj Qassem. Unele dintre aceste rachete sunt estimate să ajungă la 2.000 – 2.500 de kilometri, ceea ce plasează Israelul și numeroase baze regionale în raza lor de acțiune. Iranul a declarat oficial o limită de rază de aproximativ 2.000 de kilometri, susținând că aceasta este suficientă pentru descurajare. Guvernele occidentale spun însă că arsenalul ar putea servi în viitor drept platformă de livrare pentru focoase nucleare, acuzație pe care Teheranul o respinge. Pe lângă rachetele balistice, Iranul operează o gamă de rachete de croazieră concepute pentru a zbura la altitudine joasă și a evita detectarea radar. Printre sistemele principale se numără Soumar, Ya-Ali, Hoveyzeh, Paveh, Ra’ad și variante ale rachetei Quds. Racheta de croazieră Soumar ar avea o rază estimată între 2.000 și 2.500 de kilometri. Unele sisteme se bazează pe tehnologie asociată rachetei rusești Kh-55, o rachetă de croazieră lansată din aer care poate atinge până la 3.000 de kilometri. Rachetele de croazieră permit Iranului să lovească ținte evitând o parte dintre sistemele tradiționale de apărare antirachetă. Iranul a dezvoltat și o flotă extinsă de vehicule aeriene fără pilot, inclusiv cunoscutele drone de atac Shahed. Aceste drone cu sens unic sunt mai lente decât rachetele, dar mult mai ieftine de produs. Analiștii militari spun că dronele pot fi lansate în valuri pentru a suprasolicita sistemele de apărare aeriană. Ele sunt adesea folosite alături de rachete balistice și de croazieră în atacuri coordonate. Această strategie stratificată obligă apărările aeriene să urmărească simultan amenințări la viteze și altitudini diferite. Iranul a construit o rețea de baze subterane, numite uneori „orașe de rachete”, pentru a-și proteja arsenalul de lovituri preventive. Aceste facilități ar include depozite de rachete, sisteme de lansare ascunse și tuneluri de transport. În 2023, Iranul a prezentat ceea ce a descris drept prima rachetă hipersonică produsă intern, numită Fattah. Armele hipersonice călătoresc cu cel puțin de cinci ori viteza sunetului și pot manevra imprevizibil. Totuși, verificarea independentă a capacității operaționale complete a sistemului rămâne limitată. Iranul a folosit rachete balistice și drone în atacuri asupra unor ținte din Israel, Irak, Siria și Arabia Saudită în ultimii ani. Sursă foto: MAE Israel Potrivit unei hărți publicate de Ministerul Afacerilor Externe al Israelului, anumite regiuni din Europa ar putea intra în raza maximă estimată a unor rachete balistice iraniene. Analiza se bazează pe estimări ale distanței pe care aceste sisteme ar putea-o parcurge în condiții teoretice. Regiunea estică a Mării Mediterane, inclusiv părți importante din Balcani și din sud-estul Europei, se află în mod clar în raza acestor sisteme, potrivit evaluării israeliene. Printre capitalele care ar putea intra în acest perimetru se numără Atena (Grecia), Sofia (Bulgaria) și București (România). De asemenea, zone mai îndepărtate din Europa Centrală și de Est s-ar afla în interiorul razei maxime estimate, deși la distanțe considerabile. În această categorie se află orașe precum Budapesta (Ungaria), Viena (Austria), Varșovia (Polonia) și Bratislava (Slovacia). Arcul cel mai exterior al hărții indică limita extremă a razei potențiale, care se extinde spre Marea Adriatică. Conform reprezentării grafice, această zonă ar putea include regiunile nordice ale Italiei și s-ar apropia de granițele estice ale Germaniei. Analiștii subliniază însă că aceste hărți reprezintă estimări teoretice bazate pe date din surse deschise și pot varia în funcție de tipul exact al rachetei, configurația focoaselor sau condițiile de lansare. Totodată, faptul că un oraș se află în raza maximă estimată nu înseamnă automat că ar fi o țintă reală sau probabilă. Pe primul loc în clasament este Irlanda. Neutralitatea de lungă durată a Irlandei și realizările în materie de securitate internă fac din Irlanda o alegere sigură în caz de război. Un aspect crucial este faptul că Irlanda nu s-a aliat cu NATO, ceea ce înseamnă că nu este obligată să ia apărarea unui alt stat în cazul în care ar fi atacată. Pe locul doi se află Elveția, o țară celebră pentru neutralitatea sa. Țara a evitat implicarea directă în conflicte majore timp de peste 200 de ani și deține o infrastructură dezvoltată de apărare civilă, inclusiv adăposturi antiaeriene pentru o mare parte a populației sale. Stabilitatea politică și instituțiile puternice o recomandă drept una dintre cele mai rezistente națiuni în timp de război. Danemarca se clasează pe locul trei datorită stabilității politice și a ratei scăzute a criminalității. Deși face parte din NATO, este mică din punct de vedere geografic și are sisteme puternice pentru situații de urgență. Încrederea ridicată în autorități și serviciile publice bine finanțate ar putea să o ajute să mențină ordinea internă și rezistența în timpul instabilității globale. Austria este neutră din punct de vedere constituțional și nu este membră NATO, statut pe care l-a menținut din 1955. Poziția sa central-europeană este dublată de o tradiție diplomatică puternică și de stabilitate internă. Cu o criminalitate scăzută și o infrastructură bine dezvoltată, Austria este adesea considerată sigură în cazul unor conflicte. Portugalia beneficiază de o bună poziție geografică, la marginea Europei. Deși face parte din NATO, este departe de zonele fierbinți ale continentului. Slovenia este ultima țară de pe listă. Este o țară stabilă din punct de vedere politic, cu o criminalitate scăzută și o reputație militară limitată. Deși este membră a UE și a NATO, nu este în centrul disputelor strategice majore. De asemenea, Slovenia este o țară mică și are un profil pașnic în domeniul diplomației, ceea ce o face o țintă puțin probabilă.

Alerta în Europa: Israelul dezvaluie orasele care pot fi lovite de rachetele Iranului / Pozitia României

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ