România a înregistrat în 2020-2024 cea mai rapidă creştere a ponderii datoriei publice în PIB din UE şi se apropie de pragul de 60%, arată o analiză a Confederaţiei Patronale Concordia, care subliniază că acest avans necesită o recalibrare a abordării fiscale, nu prin măsuri drastice, ci prin ajustări graduale şi bine gândite. ”Decidenţii trebuie[...]

România a înregistrat în 2020-2024 cea mai rapidă creştere a ponderii datoriei publice în PIB din UE şi se apropie de pragul de 60%, arată o analiză a Confederaţiei Patronale Concordia, care subliniază că acest avans necesită o recalibrare a abordării fiscale, nu prin măsuri drastice, ci prin ajustări graduale şi bine gândite.

”Decidenţii trebuie să găsească rapid echilibrul corect între disciplina fiscală şi sprijinirea creşterii economice”, se arată în analiza Concordia.

Pragul de 60% din PIB al datoriei, stabilit prin Tratatul de la Maastricht, este monitorizat atent de instituţiile europene şi internaţionale, deoarece reprezintă un indicator cheie al stabilităţii fiscal-bugetare a unei ţări. Depăşirea acestui nivel poate semnala probleme în capacitatea statului de a-şi plăti datoriile pe termen lung şi poate declanşa proceduri de monitorizare sporită din partea Uniunii Europene.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor Eurostat

Estimările Comisiei Europene sugerează că, în perioada 2025-2026, România va depăşi această ţintă de referinţă.

Potrivit Concordia, depăşirea în sine nu constituie o criză, însă ridică întrebări importante despre direcţia pe termen mediu şi lung.

Între 2010-2019, România a înregistrat o creştere medie anuală a datoriei publice de 2,1 puncte procentuale din PIB, un nivel comparabil cu media europeană şi considerabil mai moderat decât ţările care traversau dificultăţi majore, precum Grecia, Spania sau Portugalia.

Situaţia s-a schimbat în perioada 2020-2024, când România a înregistrat cea mai rapidă creştere a datoriei publice din Uniunea Europeană, cu o medie de 4 puncte procentuale din PIB, pe an. În acelaşi timp, ţări precum Spania, Portugalia şi Cipru au reuşit să reducă ponderea datoriei publice, ceea ce arată că redresarea fiscală rămâne o opţiune viabilă, chiar şi după perioade de stres economic.

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor Eurostat

Impactul asupra finanţelor publice şi a economiei

Creşterea datoriei publice poate afecta economia prin mai multe canale.

Primul este legat de costul serviciului datoriei– cu cât creşte datoria, cu atât mai mare devine ponderea cheltuielilor cu dobânzile în bugetul public, reducând spaţiul fiscal disponibil pentru investiţii publice şi alte priorităţi.

Ponderea cheltuielilor cu dobânzile în PIB

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor Eurostat

România se află deja în jumătatea superioară a clasamentului european privind datoria publică, cu cheltuieli cu dobânzile de 2,3% din PIB la sfârşitul anului 2024. Proiecţiile pentru 2025-2026 indică o creştere către 3% din PIB, un nivel care începe să exercite presiune semnificativă asupra bugetului public.

Al doilea canal de impact se referă la condiţiile de finanţare pentru întreagaeconomie. Când necesarul de finanţare al sectorului public este ridicat, aceasta poate contribui la creşterea costurilor de împrumut pentru toţi actorii economici, de la companii, la persoane fizice.

Multe discuţii publice fac referire la criza din 2009-2010, însă contextul actual diferă substanţial.În 2008, datoria publică a României era de 17 miliarde EUR, o sumă relativ mică în contextul european. Astăzi, cu 194 miliarde EUR, vorbim despre o dimensiune care ridică întrebări îngrijorătoare.

Comparaţia datoriei publice în valoare absolută şi relativă

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor Eurostat

Pentru a pune în perspectivă aceste cifre: datoria publică românească în 2024echivalează cu aproximativ 100% din PIB-ul Ungariei şi reprezintă peste 5% din PIB-ul Germaniei, comparativ cu 2% în 2019.Această creştere, atât în termeni absoluţi, cât şi relativi, înseamnă căRomânia nu mai poate fi considerată o economie mică, cu probleme fiscale neglijabile. Investitorii şi agenţiile de rating acordă acum o atenţie sporită României, analizând cu în detaliu fiecare decizie fiscală şi fiecare nou împrumut.Această monitorizare crescută poate duce la creşterea costurilor de împrumut dacă piaţa percepe că datoria creşte prea repede sau că lipsesc măsurile de control.

Un nivel ridicat şi nesustenabil al datoriei publice reduce semnificativ spaţiul de manevră al statului în momente de criză. Mai mult, în absenţa unui spaţiu fiscal adecvat, România va avea dificultăţi în a răspunde eficient unor priorităţi emergente precum securitatea naţională şi creşterea competitivităţii economice, teme centrale în contextul geopolitic şi economic al următorilor ani. Astfel, acumularea unei datorii mari nu doar că afectează stabilitatea macroeconomică, ci limitează şi capacitatea ţării de a investi strategic în viitor.

Perspective

Situaţia actuală nu este ireversibilă. România dispune de mai multe opţiuni pentru a gestiona această evoluţie în mod responsabil. Este momentul în care trebuie luate măsuri pentru a se evita o criză fiscal-bugetară de proporţii, care să conducă la repercursiuni pe termen mediu şi lung.

Consolidarea fiscală graduală reprezintă prima opţiune, concentrându-se peîmbunătăţirea eficienţei cheltuielilor publice şi pe o creştere sustenabilă a veniturilor bugetare. Aceasta poate fi realizată fără a compromite creşterea economică, prin măsuri care vizează reducerea risipei administrative şi concentrarea resurselor către investiţiile cu impact economic ridicat.

Reformele structurale pot contribui la îmbunătăţirea poziţiei fiscale pe termen lung. Modernizarea administraţiei publice, digitalizarea serviciilor şi îmbunătăţirea colectării veniturilor bugetare sunt direcţii care pot genera economii semnificative fără a afecta calitatea serviciilor publice.

Orientarea către investiţii productive este esenţială pentru a ne asigura că împrumuturile de astăzi generează venituri fiscale viitoare. Infrastructura, educaţia şi digitalizarea sunt domenii care pot susţine creşterea economică pe termen lung şi pot contribui la sustenabilitatea fiscală.

Creşterea rapidă a datoriei publice din ultimii ani necesită o recalibrare a abordării fiscale, nu prin măsuri drastice, ci prin ajustări graduale şi bine gândite.

Decidenţii trebuie să găsească rapid echilibrul corect între disciplina fiscală şi sprijinirea creşterii economice.

Agenţiile de rating şi investitorii internaţionali monitorizează cu atenţie evoluţia din România, însă aceasta reflectă mai degrabă importanţa economiei româneşti în regiune, decât o criză iminentă. România are timp şi opţiuni pentru a gestiona această situaţie în mod responsabil, cu condiţia să acţioneze proactiv şi coerent.