Bucureştiul este cea mai importantă capitală din Europa de Sud-Est, cu un nivel ridicat de trai, salarii mari şi o populaţie de cel puţin trei milioane de locuitori. Tocmai pentru că reprezintă un „reactor” economic, capitala necesită un flux constant de forţă de muncă. ZF scria în 2022 că jumătate dintre cei 1,5 milioane de[...]

Bucureştiul este cea mai importantă capitală din Europa de Sud-Est, cu un nivel ridicat de trai, salarii mari şi o populaţie de cel puţin trei milioane de locuitori. Tocmai pentru că reprezintă un „reactor” economic, capitala necesită un flux constant de forţă de muncă. ZF scria în 2022 că jumătate dintre cei 1,5 milioane de salariaţi din Bucureşti provin din alte judeţe, potrivit datelor de la Inspecţia Muncii. Raportat la populaţia activă, Giurgiu, urmat de Călăraşi, Ialomiţa, Dâmboviţa şi Prahova au cel mai ridicat procent de salariaţi care lucrează în capitală, de peste 22%.

Acest flux de navetişti nu este întâmplător. Angajaţii cu cele mai mari salarii sunt cei din Bucureşti, Cluj şi Timiş, iar cei care câştigă cel mai puţin sunt cei din Teleorman, Caraş-Severin şi Maramureş, conform datelor centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică. Diferenţele salariale împing oamenii să accepte navete epuizante pentru un trai mai bun.

Problema? Infrastructura este subdimensionată, prost gândită şi prost administrată. Aşa cum spunea şi Nicuşor Dan în cadrul Confederaţia Patronală Concordia – Dialog pentru dezvoltare Summit 2025: „Dezvoltare inteligentă, competitivitate europeană”, economia Bucureştiului s-a dezvoltat „în ciuda” politicului, nu „datorită” lui. Preţurile locuinţelor decente au explodat, iar cele accesibile sunt departe de mijloacele de transport în comun rapide, adesea în zone care nici măcar trotuare nu au.

Soluţiile există, dar necesită viziune şi competenţă. Prima prioritate ar trebui să fie investiţiile în noduri intermodale amplasate inteligent, la intersecţia dintre drumurile naţionale, autostrăzi şi centura A0. Cele amplasate pe teritoriul municipiului sunt inutile: dacă omul a stat deja blocat în trafic, ce rost are să mai aştepte un tramvai sau un autobuz care şi el este blocat undeva? Chiar şi după zeci de ani, Bucureştiul nu este în stare să aibă semafoare inteligente, ci doar semafoare la care se merge din roşu în roşu, cu poluare puternică şi disconfort garantat. Cât face un autobuz din Floreasca la Unirii la ora de vârf, pe ploaie? Patru ore. Un astfel de transport public este inutil.
Cel mai probabil, politica dusă de Ilie Bolojan la Oradea ar fi cea mai potrivită şi pentru Bucureşti: amenzi şi impozite cât mai mari pentru terenuri abandonate sau neîngrijite şi clădiri cu faţade care cad sau nu sunt întreţinute corespunzător. Având în vedere riscul seismic, trebuie implementate măsuri urgente pentru punerea în siguranţă a clădirilor vulnerabile.

Din păcate, niciunul dintre candidaţii la primărie nu a venit alături de el cu un profesionist. Un politician, orice politician, are doar „vorbele la el” şi „ştie să dea replica”. În spatele tupeului şi agresivităţii, în 99% din cazuri nu se află nimic. De aceea, multe oraşe secundare sau terţiare din România au apelat la profesionişti, la city manageri. Pentru Bucureşti n-am văzut aşa ceva: un specialist şcolit în dezvoltări urbane. Nu trebuie să fie neapărat român, dar orice viitor primar ar trebui să aibă în spate o echipă de profesionişti. Ce vedem noi? Tupeu, declaraţii agresive, declaraţii politice.

Poate ar trebui demarate campanii prin care Primăria Generală să cumpere terenuri pentru a le amenaja în spaţii verzi, în condiţiile în care densitatea populaţiei este dublă în Bucureşti faţă de Budapesta sau Varşovia. Poate cei care deţin clădiri istorice ar trebui susţinuţi în a le readuce la starea de altădată, nu sabotaţi sistematic. Poate Calea Victoriei trebuie să devină pietonală, toată, cap-coadă. Bucureştiul ar trebui să aibă urgent un plan pentru noi linii de tramvai şi metrou. Bucureştenii au bugete de peste 1.000 de lei lunar pentru a merge la serviciu cu maşina, deci vor avea şi pentru un transport civilizat.

Nu în ultimul rând, la Bucureşti nu trebuie reinventată apa caldă. Specialiştii trebuie să se inspire din măsurile corecte, dar şi din greşelile altor capitale europene, tocmai pentru a nu le repeta. Avem la dispoziţie lecţiile Vienei, Varşoviei sau Budapestei. Trebuie doar voinţă politică şi competenţă pentru a le aplica.