Ciprian Ciucu – omul din spatele primarului

Ciprian Ciucu este genul de politician care își păstrează rutina de dinainte de primărie. Locuiește în continuare într-un bloc din Drumul Taberei, acolo unde a crescut, merge des cu metroul ca să treacă mai ușor neobservat și își petrece diminețile ca mulți alți bucureșteni: își verifică mailurile pe drum, mai dă un telefon, se gândește la ziua de lucru care urmează. Spune despre el că se simte mai confortabil atunci când oamenii din jur nu îl privesc prin prisma funcției.Serile de weekend îl prind deseori pe terenul de baschet, alături de tineri din cartier. „Nu vreau să știe că sunt primar, pentru că mă simt mai bine așa”, spune el. De doi ani joacă în echipă cu rapperul Doc, care îl descrie simplu: „E foarte decis, vrea să câștige, se bagă, are tupeu din ăsta spartan.” Dincolo de glumele și micile contre de pe teren, relația e una de colegi de joc care se cunosc din priviri.Biroul său de la primărie are aerul unui loc în care sportul și muzica fac parte din decor. Ciucu glumește pe seama rivalităților din fotbal: „Dacă zic că sunt stelist, mă înjură rapidiștii și dacă zic că-s rapidist, mă înjură steliștii.” La capitolul muzică însă nuanțele dispar: spune că ascultă rock, cu preferințe clare pentru Metallica și R.E.M., formația lui de suflet din liceu.În viața de zi cu zi, un rol aparte îl are Jessie, pisica găsită pe scara blocului. Inițial, din cauza capului „cam mare”, a crezut că este motan și a botezat-o Jimmy. După ce și-a dat seama că este femelă, a devenit Jessie – „șefa de birou” și o prezență acceptată peste tot. Are voie să facă aproape orice, mai puțin să-și ascută ghearele pe scaunul primarului.Povestea lui începe la Pitești, unde s-a născut pe 16 martie, din mamă munteancă și tată oltean. În familie exista deja o legătură cu administrația locală: bunicul a fost secretar de primărie în Obârșia. Părinții s-au despărțit când el avea patru ani, iar Ciucu spune că a crescut „practic în curtea școlii”, obișnuit de mic să se descurce în medii diferite și să fie atent la oamenii din jur.A urmat Școala 197, apoi liceele „Lovinescu” și „Spiru Haret”. Nu se prezintă ca elevul de vârf al clasei: „În liceu nu eram printre cei mai buni la învățătură. Cred că în liceu aveam alte priorități.” Prioritățile erau prietenii – Piticu, Bogdan zis Bodu, Răzvan și Dani –, cu care organiza tot ce însemna „viață de liceu”: ieșiri, petreceri, balurile bobocilor și, mai ales, radioul liceului. Bogdan Ștefan Iacob își amintește: „Cu Ciprian mergeam la munte, cu Ciprian făceam evenimente. Împreună am organizat petrecerile de boboci și am înființat radioul liceului”Același prieten povestește cum, la prima vacanță fără părinți, grupul ar fi vrut la mare, dar Ciprian a insistat pentru munte. Au urcat o zi, două, în a treia l-au lăsat pe el să urce singur, iar anul următor au ales marea – cu nopți lungi și zile dormite, până când, în ultima zi, și-au dat seama că nu erau deloc bronzați. În relația cu părinții, rolul de „negociator” revenea adesea tot lui Ciprian, prin mama lui, cea care liniștea spiritele când adulții deveneau îngrijorați.Primii bani i-a câștigat muncind fizic: „Primii bani pe care i-am făcut i-am făcut cărând saci în cârcă și mi-am luat o pereche de blugi. Prima mea pereche de blugi.” A cochetat cu jurnalismul, scriind articole în „România Liberă” și „Dilema Veche”. A lucrat apoi la biroul de presă al președintelui Emil Constantinescu, dar a plecat odată cu revenirea lui Ion Iliescu la Cotroceni, pe care a perceput-o ca „un fel de restaurație și că mergem înapoi”.La 25 de ani a făcut armata, într-o perioadă în care serviciul militar era încă obligatoriu. Marius Țepeluș, coleg de armată, își amintește că ofițerii îl chemau des pe Ciucu pentru sprijin, ceea ce stârnea uneori invidii: „Unii ziceau: uite, Ciucu iarăși s-a scos de la instrucție.”Mai târziu, a intrat în PNL, s-a implicat în societatea civilă și a lucrat în mai multe ONG-uri, alături de experți străini în proiecte de europenizare a României. Parcursul profesional l-a dus treptat în zona politică și administrativă, cu poziții în consilii și în structuri publice, până la decizia de a candida pentru o primărie din București.În plan personal, un rol esențial îl are soția lui, Cristina. Ciucu spune că unele dintre proiectele reușite au pornit de la ideile ei: „Ea a sugerat: «Cum ar fi dacă am face și noi un târg de Crăciun…?» Și l-am făcut.” Decizia de a ține familia departe de luminile reflectoarelor a fost comună. Soția și fiica lor preferă discreția, iar el consideră că „viața lor să rămână doar a lor”, indiferent de traseul politic sau de primăria în care își desfășoară activitatea.Rezultă un portret fără emfază: un om crescut într-un cartier obișnuit, care își păstrează prietenii din liceu, joacă baschet seara, ascultă rock în drum spre birou și încearcă să îmbine rolul de primar cu o viață personală cât mai normală.MATERIAL PUBLICITAR POLITICPNL Filiala BucureștiAlegeri locale parțiale din 7 decembrie 2025CMF 51250002Notificare privind transparența la ( https://www.b1tv.ro/eveniment/notificare-privind-transparenta-materialelor-publicitare-politice-1643939.html )

Ciprian Ciucu – omul din spatele primarului

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ