Echipa de la ZF mă trage de mânecă din când în când să renunţ la hating, trolling şi bitching şi să scriu opinii pozitive, comentarii încărcate de optimism şi editoriale în care să arătăm că România are un viitor foarte bun. Nimeni nu citeşte genul ăsta de opinii, comentarii şi editoriale. Iată, opiniile din 5[...]

Echipa de la ZF mă trage de mânecă din când în când să renunţ la hating, trolling şi bitching şi să scriu opinii pozitive, comentarii încărcate de optimism şi editoriale în care să arătăm că România are un viitor foarte bun.

Nimeni nu citeşte genul ăsta de opinii, comentarii şi editoriale. Iată, opiniile din 5 octombrie, din 10 octombrie şi din 3 noiembrie nu au atins nici 500 de citiri – cui îi pasă de doi ingineri care au industrializat România, de oamenii care lucrează şi duc economia în spate sau de Salamul Săsesc, de Caşcavalul de Rucăr şi de Brânza de Băişoara?

De fapt opiniile pozitive, comentariile încărcate de optimism şi editorialele în care arătăm că România are un viitor foarte bun nici nu sunt necesare, economia duduie, anul se termină aşa cum a început – uitaţi-vă la cozile din magazine deşi toata lumea se plânge de inflaţie, uitaţi-vă la câştigurile făcute din creşterile de preţuri sub pretextul creşterii TVA, uitaţi-vă la imobiliare, uitaţi-vă la Black Friday, uitaţi-vă la sold-out-ul de sărbători şi vacanţe, uitaţi-vă la coloanele de maşini de transport de pe şosele.

Adevărul este că se fac foarte mulţi bani în România însă rămân foarte puţini bani în România, dar asta este alta poveste.

Nimeni nu mai citeşte datele statistice pline de definiţii şi cifre complicate care pretind că economia merge prost. Nimeni nu mai dă doi bani pe analiştii apocalipsei, tot aceleaşi feţe la televizor, care prevestesc de ani de zile prăbuşirea economiei. Nimeni nu mai crede comunicatele bocite ale mediului de afaceri care îl acuză pe Ilie Bolojan că a făcut praf economia.

Şi totuşi, luna noiembrie, care de-abia a trecut de jumătate, are trei zile bune în care s-au întâmplat nişte lucruri care ar putea schimba fundamental structura economiei româneşti. Merită scris despre ele o opinie, un comentariu, un editorial. Iată.

Vineri, 7 noiembrie. Nicuşor Dan vorbeşte la un forum despre nevoia de industrializare şi internaţionalizare, despre nevoia de fabrici, uzine şi combinate şi despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România. N-a spus-o în cuvintele astea, a vorbit însă, între altele, despre 1) scăderea competitivităţii uniunii care adânceşte prăpastia faţă de celelalte puteri industriale; 2) lipsa unei strategii pentru ajutorul de stat; 3) deconectarea dintre sistemul de educaţie şi nevoile din piaţa muncii; 4) deficitul de balanţă comercială.

Toate aceste lipsuri îşi pot găsi soluţia într-un proiect de ţară de industrializare şi internaţionalizare, prin fabrici, uzine şi combinate şi prin mâncare, chimie, energie şi apărare care să fie produse în România. Şi cine altcineva decât Preşedintele României poate lansa un astfel de proiect de ţară?

Joi, 13 noiembrie. Sorin Pâslaru scrie un editorial care, de fapt, vorbeşte despre nevoia de industrializare şi internaţionalizare, despre nevoia de fabrici, uzine şi combinate şi despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România. Opinia a fost foarte citită, Gemini îi dădea un trending de 120-130 de mii de citiri. Sorin Pâslaru atrage atenţia asupra lanţurilor de aprovizionare care sunt esenţiale pentru industrializare şi internaţionalizare.

Ai dreptate, Sorin Pâslaru, uite, de exemplu, degeaba construim 100 de fluxuri de fabricaţie de forme farmaceutice finite ca să reducem dependenţa de Asia dacă nu avem nici un control de lanţul de aprovizionare pe care ingredientele farmaceutice active, excipienţii şi materialele de ambalare vin tot din Asia. Mulţi specialişti ar fi optat pentru o utilizare a fondurilor STEP pentru fluxuri de sinteză de ingrediente farmaceutice active care să fie livrate către uniune.

Luni, 17 noiembrie. Gala ZF 27 de ani. Ce reacţie în lanţ ar declanşa în întreg mediul de afaceri ca toţi vorbitorii să spună pe o singura voce că avem nevoie de industrializare şi internaţionalizare, că avem nevoie de fabrici, uzine şi combinate şi că avem nevoie ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România!

Gata cu creşterea economica din consum de imobiliare, importuri şi divertisment, a fost, este şi va fi o tendinţă nesustenabilă.

Trebuie să vorbim, tot mediul de afaceri, tot mai mult, până ne aude şi ultimul politician, despre un plan de ţară care să răspundă nevoii de industrializare şi internaţionalizare, nevoii de fabrici, uzine şi combinate si nevoii ca mâncarea, chimia, energia şi apărarea să fie produse în România.

Trei zile din noiembrie 2025 care pot schimba următorii cinci ani.