Începutul de an scolar prin ochii copiilor. Ce emotii traiesc si cum pot fi sprijiniti

Începutul unui nou an școlar nu aduce doar ghiozdane noi și caiete colorate, ci și un bagaj de emoții contradictorii pentru copii. Psihologul Beatrice Busuioc explică, într-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei, că perioada de tranziție către școală poate fi una delicată. Iar rolul părinților este esențial pentru ca micuții să facă față cu încredere și echilibru.Copiii resimt intens începutul de an școlar, chiar dacă exprimă emoțiile în moduri diferite. „Înainte de școală, copiii trăiesc o paletă complexă de emoții. De exemplu, un copil de 6 ani poate simți entuziasm pentru că își cumpără rechizite noi, dar în același timp poate trăi anxietate pentru că nu știe cine va sta lângă el în bancă. Un copil mai mare, de 10 ani, poate simți mândrie și curiozitate pentru că intră într-un nou ciclu școlar, dar și presiune pentru că știe că așteptările profesorilor cresc”, explică psihologul.Beatrice Busuioc subliniază că vorbim despre un „conflict interior între dorința de autonomie și teama de necunoscut”. Astfel, unii copii își manifestă emoțiile prin refuzuri sau comportamente regresive, precum dorința de a dormi lângă părinți, în timp ce cei mai mari pot apela la ironie sau replici precum „Școala e plictisitoare, nu vreau să mă duc”.Anxietatea școlarăAnxietatea nu se exprimă mereu prin cuvinte. Uneori, corpul devine un purtător de mesaj. „Un prim semnal este apariția unor simptome somatice repetate. Copilul spune în fiecare dimineață ‘mă doare burta’, iar investigațiile medicale nu indică nimic. Acesta este un mod de a exprima anxietatea prin corp”, explică psihologul.Alte semne sunt schimbările bruște de comportament. Un copil care obișnuia să adoarmă singur începe să ceară prezența părintelui. Apar episoade de enurezis nocturn sau retragere din comunicare. În analiza comportamentală, părinții pot folosi metoda ABC (antecedent – comportament – consecință) pentru a observa legătura dintre stimuli și reacțiile copilului. Beatrice Busuioc dă exemplul clasic în care un copil plânge când trebuie să-și pregătească hainele. Iar părintele cedează și îi face el treaba, consolidând fără să-și dea seama comportamentul de evitare.Transformarea rutineiRutina pregătirii pentru școală nu trebuie să fie o corvoadă, ci poate deveni o experiență plăcută. „Pregătirea poate fi transformată într-un ritual de conectare. De exemplu, fiecare seară poate începe cu ‘ghiozdanul magic’, unde copilul are libertatea să adauge un mic obiect personal care îl însoțește la școală. Astfel, pregătirea nu mai e doar o obligație, ci o experiență cu sens emoțional”, recomandă specialistul.Un alt truc este sistemul vizual de recompense: un tabel cu pașii rutinei, completat cu abțibilduri pentru fiecare sarcină dusă la capăt. Recompensa nu trebuie să fie materială, ci simbolică. Alegerea poveștii de seară sau câteva minute suplimentare de joacă. Astfel, rutina capătă o dimensiune pozitivă și predictibilă.Dialogul care reduce frica și cultivă curiozitateaModul în care părinții aleg să discute despre școală are un impact uriaș asupra emoțiilor copilului. „Un dialog sănătos se bazează pe ascultare activă și validare emoțională. Dacă un copil spune: ‘Nu vreau să merg la școală, mi-e frică să nu rămân singur’, reacția corectă nu este ‘Nu ai de ce să-ți fie frică’, ci ‘Înțeleg că îți este teamă. Și eu am avut emoții când am început un lucru nou. Hai să vedem ce putem face împreună ca să te simți mai în siguranță’”, explică psihologul.Totodată, întrebările trebuie reformulate astfel încât să stimuleze curiozitatea. În loc de „Ai grijă să nu iei note mici!”, părinții pot spune „Abia aștept să aflu ce lucru nou vei învăța mâine!”. Întrebările jucăușe – de tipul „Dacă ziua ta ar fi fost un desen, ce culori ai fi folosit?” – ajută copilul să vorbească despre trăirile sale fără presiune.Cele mai frecvente greșeli ale părințilorPrintre capcanele în care cad părinții se numără transmiterea propriei anxietăți, presiunea pe performanță, comparațiile cu alți copii și lipsa unei rutine adaptate. „Dacă părintele se arată obosit, iritat sau repetă ‘Să nu întârziem, e dezastru dacă întârziem!’, copilul va interioriza mesajul că școala este un loc stresant”, atrage atenția Busuioc.O altă greșeală este concentrarea pe note imediat din primele zile, ceea ce poate bloca motivația intrinsecă. În schimb, părinții ar trebui să pună accent pe proces și pe descoperire. Nici comparațiile nu ajută: „Fratele tău citea mai bine la vârsta ta” este o formulare care erodează încrederea copilului. Totodată, lipsa unei adaptări treptate la noul program de somn și trezire poate amplifica stresul. O familie a reușit să evite această problemă trezindu-se cu câte 15 minute mai devreme în fiecare zi, cu o săptămână înainte de școală – o metodă care a făcut tranziția naturală și lipsită de șoc.Resurse pentru părinți și copiiBeatrice Busuioc este psiholog, psihoterapeut și analist comportamental, cu experiență în lucrul cu copii și familii. Ea a dezvoltat instrumente practice pentru a sprijini părinții în educația emoțională a celor mici, inclusiv cărți de povești terapeutice. „Una dintre cărțile pe care le recomand în mod special odată cu începerea școlii este Pisicuța Curioasă – o poveste despre cum să îți transformi frica în curiozitate. Această poveste ghidează copilul să transforme frica în curiozitate, oferind modele și exerciții prin care părinții pot discuta cu copiii despre emoții într-un mod blând și constructiv”, spune psihologul. Cartea poate fi comandată direct de pe site-ul Asociației Da Poți ( www.dapoti.ro ).

Începutul de an scolar prin ochii copiilor. Ce emotii traiesc si cum pot fi sprijiniti

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ