Manifestul lui Daniel Baluta pentru bucuresteni

Discursul manifest susținut de Daniel Băluță cu ocazia lansării oficiale a candidaturii la Primăria Generală a Capitalei Daniel Băluță, primarul Sectorului 4, și-a lansat, oficial, candidatura la funcția de Primar General al Municipiului București, miercuri, 19 noiembrie, în fața a circa 500 de susținători, La ceremonia susținută la galeria SENAT, din cadrul Combinatului Fondului Plastic, situat în nordul Capitalei, au fost prezenți, printre alții Sorin Grindeanu (președinte Camera Deputaților), Marian Neacșu (vicepremier), Alexandru Rogobete și Florin Manole (miniștri în Guvernul României), Lia Olguța Vasilescu (primar Craiova), europarlamentarii Gabriela Firea și Victor Negrescu, primarii PSD ai sectoarelor 2, 3 și 5, respectiv Rareș Hopincă, Robert Negoiță și Vlad Popescu Piedone, precum și personalități ale lumii artistice, universitare și medicale. Iată discursul manifest susținut cu această ocazie de către candidatul Daniel Băluță: Daniel Băluță și fiica la lansarea oficială a candidaturii pentru Primăria Capitalei „ Dragi bucureșteni, Sunt aici nu ca să spun povești și nu ca să dau vina pe ce a fost, ci pentru că știu să construiesc, știu să duc proiectele la capăt și știu să fac administrație în condiții grele. Candidez pentru oameni. Pentru un oraș viu, dar obosit, care nu mai are răbdare pentru scandal, improvizație și explicații. Sunt Daniel Băluță - medic la bază , administrator prin vocație și omul care a înțeles că nu ajunge să identifici problema, trebuie să o și rezolvi. De fiecare dată când a crăpat o țeavă la 5 dimineața, când un șantier s-a blocat sau când părinții mi-au spus: „Domnule primar, începeți odată lucrările la școala asta”, am învățat același lucru: ori intri serios în problemă și o rezolvi, ori nu te mai numești primar. Știu că într-o campanie se vor spune multe, mai ales într-una în care interesul pare pe jocuri politice și pe calcule inutile, dar un adevăr rămâne: în timp ce alții vorbesc despre ce nu se poate, eu am făcut. În Sectorul 4: am atras peste 5 miliarde de euro , am construit prima stație de metrou realizată vreodată de o primărie, am deschis spitale moderne, am consolidat școli și grădinițe. Am construit baze sportive, parcuri, parcări, secție UPU, stație de pompieri, am scăzut infracționalitatea, am ajutat familii vulnerabile și am schimbat fundamental direcția sudului Bucureștiului. Nu spun asta din mândrie, ci din responsabilitate: știu ce înseamnă să promiți și apoi să te întorci în același loc, între aceiași oameni, și să dai ochii cu ei. Ce mă diferențiază este felul în care privesc administrația: prin ochii oamenilor, nu prin luptele politice. Sunt un primar care pune oamenii în centru și muncește pentru soluții, nu pentru titluri. Bucureștiul nu este un oraș prea mare ca să fie condus. Este un oraș prea fragmentat ca să funcționeze . Astăzi avem șase sectoare, o primărie generală, instituții separate, companii autonome și un Ilfov din care vin zilnic sute de mii de oameni. Un puzzle administrativ în care fiecare trage într-o direcție, dar prea puțini țin busola. Un oraș nu poate fi administrat pe bucăți și o să vă spun doar câteva motive pentru care această abordare nu stă în picioare: Traficul din nord se blochează pentru că ani de zile au lipsit investițiile coerente în celelalte zone ale orașului, pentru că nu avem drumuri radiale, o centură care să funcționeze ca o centură și cartiere întregi au o singură cale de ieșire. În plus, nu poți vorbi de siguranță într-un oraș care are poduri și pasaje cu probleme structurale, clădiri cu risc seismic în care încă funcționează școli și spitale, și un planșeu în Piața Unirii încadrat oficial la risc major. Asta nu e o problemă de sector, e o vulnerabilitate pentru toată Capitala. Criza locuirii nu ține doar de piața imobiliară. Ține de cartiere fără creșe, fără școli, fără spitale, fără transport coerent. Unde serviciile lipsesc, prețurile explodează în altă parte. Așa se adâncesc diferențele între cartiere. Acesta este adevărul simplu: Bucureștiul nu poate fi reparat în bucăți. Are nevoie de coordonare, de viziune și de un singur plan pentru tot orașul. Și da, cred că până în 2032 putem transforma acest oraș într-un model european al calității vieții. Standardele europene nu sunt visuri frumoase, sunt instrumente concrete, dacă există voință, coordonare și responsabilitate. În definitiv, Bucureștiul se lovește de două realități pe care le simțim cu toții: viața e prea scumpă, iar calitatea vieții este precară. Oamenii plătesc mult pentru prea puține servicii. Trăiesc tensiunea zilnică a facturilor, a chiriilor, a traficului, a timpului pierdut, a spațiilor publice insuficiente și a lipsei de siguranță. Îmi propun să schimb acest echilibru. Scăderea costului vieții înseamnă rețele de termoficare care nu pierd milioane de lei în subteran, înseamnă locuințe accesibile pentru tineri și familii, înseamnă un transport integrat București–Ilfov cu un singur abonament și cu trasee coerente. Înseamnă mai puține drumuri inutile, mai puțină birocrație, mai puține costuri invizibile care se adună lunar în viața fiecărei familii. Creșterea calității vieții - înseamnă trotuare pe care poți merge, parcuri bine întreținute, spații publice sigure, iluminat eficient, piețe curate, străzi ordonate. Înseamnă școli consolidate și spitale moderne. Înseamnă un oraș în care femeile se simt în siguranță, copiii sunt protejați, seniorii sunt sprijiniți, iar adolescenții au alternative sănătoase. Tot programul meu are un test simplu: scade costul vieții? Crește calitatea vieții? Dacă răspunsul e „da”, e un proiect bun. Dacă e „nu”, nu e pentru București. O să mă întrebați, firesc: „Bine, dar concret, cum facem asta?”. Și o să vă spun doar câteva dintre măsurile propuse. Primul lucru: ne ocupăm de ce nu se vede, dar se simte în fiecare factură și în fiecare iarnă. Rețelele de termoficare sunt vechi, pierd enorm, iar multe blocuri din București aruncă căldura pe geam exact când oamenii au cea mai mare nevoie de ea. Dacă nu schimbăm conductele mari și nu izolăm blocurile în același timp, vom continua să plătim, lună de lună, pentru pierderi. Trăim și într-un oraș care își așteaptă următorul cutremur. Nu mai putem amâna clădirile cu risc seismic și punctele critice din oraș. Pentru mine, Planșeul de la Piața Unirii nu este un proiect de trafic sau de imagine, ci un proiect care ține de rezistența acestui oraș la următorul șoc. Acolo nu „cârpim” niște betoane, acolo protejăm vieți. De aceea vom merge pe un program complex: schimbarea conductelor mari din sistem, un ritm accelerat de reabilitare termică a blocurilor și un calendar clar de consolidare a clădirilor vulnerabile . Doar așa Bucureștiul devine, în următorii ani, un oraș mai ieftin de întreținut și mai bine pregătit pentru ce poate urma. A doua direcție este locuirea accesibilă. Astăzi, prea mulți oameni muncesc, dar nu reușesc să își permită o locuință a lor. Trebuie să dezvoltăm locuințe pentru tineri și familii, să regenerăm zone degradate și să construim parteneriate serioase pentru cartiere în care poți trăi, nu doar dormi. A treia direcție este transportul. Un sistem integrat București–Ilfov, cu un singur abonament STB–Metrorex, benzi dedicate și noduri intermodale, înseamnă costuri mai mici și timp câștigat. Transportul coerent nu este un moft, este baza oricărei capitale europene. Dar un oraș nu înseamnă doar costuri. Un oraș este și calitatea vieții pe care o simți în fiecare zi. Sunt tată de fată, așa că prima temă este siguranța. În București, femeile își schimbă traseul seara, copiii nu mai au întotdeauna unde să se joace afară, iar mulți seniori evită să mai iasă din case. Asta nu e normal. În Sectorul 4 am redus infracționalitatea cu măsuri concrete, pe care vreau să le extindem la nivelul întregului oraș: iluminat inteligent în cartiere, monitorizarea zonelor vulnerabile, patrule coordonate PMB–MAI și o rețea reală de „Puncte Sigure” în fiecare sector. A doua temă sunt vârstnicii. În București sunt zeci de mii de oameni în vârstă care trăiesc singuri, în blocuri vechi, cu pensii mici și cu grija zilei de mâine. Vom construi o rețea de sprijin pentru ei: servicii sociale mai aproape de blocurile în care locuiesc, centre de zi în cartiere, programe de vizite și voluntariat între generații, astfel încât nimeni să nu mai simtă că e lăsat în urmă. Demnitatea nu înseamnă doar bani, înseamnă să știi că nu ești singur. A treia temă este legată de copii și adolescenți. Generația tânără duce alte lupte: cu presiunea școlii, cu anxietatea, cu rețelele sociale, cu dependențele, cu lipsa de repere. Nu le putem cere „să fie bine”, dacă nu le dăm și instrumente ca să fie bine. Vom accelera modernizarea școlilor, dar nu ne oprim la ziduri: vreau centre pentru adolescenți în cartiere, sport accesibil, consiliere psihologică în școli și programe reale după ore, făcute împreună cu ONG-uri și specialiști. Un tânăr care are unde învăța, unde munci, unde face sport și unde vorbi cu un adult de încredere este un tânăr care rămâne în oraș, nu fuge de el. Aceasta este arhitectura programului meu: un București care își repară infrastructura, își asumă responsabilitatea pentru costurile oamenilor și își redă spațiul public și instituțiile în serviciul comunității. Și dacă tot vorbim despre spații redate oamenilor și suntem aici, în acest loc simbol - un spațiu industrial abandonat, recuperat și dat înapoi comunității aș vrea să vă prezint un proiect care poate duce Bucureștiul într-o etapă nouă: Orașul ăsta este norocos să fie parcurs de un râu ca Dâmbovița. Imaginați-vă cum ar fi ca malurile lui să fie transformate într-un coridor pietonal verde, un spațiu sigur și modern, un adevărat bulevard al apei pentru bucureșteni. Așa cum am transformat zone greu de privit din Sectorul 4 în parcuri și spații publice pline de viață, putem transforma și Dâmbovița într-un loc de care să fim mândri. Dragi bucureșteni, pe 7 decembrie nu alegem doar un primar. Alegem direcția în care merge acest oraș în următorii zece ani. Eu vin în fața dumneavoastră cu rezultate, nu cu teorii . Cu un program construit pe date, nu pe lozinci. Cu o viziune clară: un oraș în care costul vieții scade și calitatea vieții crește. Vă invit să facem acest drum împreună. Nu vă cer un cec în alb. Vă propun un parteneriat: munca mea și energia dumneavoastră. Nu am toate răspunsurile, dar am o certitudine: știu să muncesc, știu să-mi asum și știu să duc proiectele până la capăt. Dacă simțiți că e momentul ca Bucureștiul să fie condus de cineva care face mai mult decât spune, atunci, pe 7 decembrie, vă aștept la vot . Restul îl vom dovedi prin fapte, nu prin discursuri”.

Manifestul lui Daniel Baluta pentru bucuresteni

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ