Marturiile fostului primar al Hersonului dupa 3 ani de captivitate la rusi. „Gardianul urla de fericire când îmi trecea pistolul cu electrosocuri peste corp”

Volodimir Mikolaienko, fostul primar al orașului ucrainean Herson, a petrecut mai mult de trei ani în captivitate rusească. Răpit de serviciile speciale rusești în aprilie 2022, în primele săptămâni ale invaziei de amploare, a dispărut fără urmă până când Kievul i-a confirmat eliberarea în timpul schimbului de prizonieri din 24 august, Ziua Independenței Ucrainei. „De mulți ani, nu am văzut nimic altceva decât zăbrele și beton”, spune Mikolaenko într-un interviu, conform svoboda.org . „Primul lucru pe care l-am observat este verdeața, copacii noștri înfloriți. Sunt recunoscător pentru acest dar”, a declarat fostul edil. În timpul captivității sale, Mikolaenko a slăbit 25 de kilograme, dar deja vorbește despre revenirea la muncă pentru a ajuta la restabilirea Hersonului sau pentru a contribui la eforturile de a se întoarce acasă la alți prizonieri ucraineni. „Drumul le-a fost curățat” apartamente de vanzare bucuresti 2 camere Când Rusia a început o invazie la scară largă a Ucrainei pe 24 februarie 2022, Mikolaenko avea 62 de ani. Ca politician experimentat, membru al consiliului local și fost primar al Hersonului (2014–2020), a decis să se alăture apărării teritoriale. Ads Își amintește cum i s-au înmânat arme lângă Nadnevprinski, la Podul Antonovsky - cea mai importantă trecere rutieră prin Nipru, care leagă Hersonul de malul estic al râului. În acest moment, artileria rusă bombarda căile de acces către oraș. Trupele ucrainene au ripostat, încercând să blocheze trecerea și, eventual, chiar să avarieze podul. În ciuda rezistenței ucrainene, coloanele blindate rusești au înaintat spre Herson, oraș din sudul țării, cu o viteză uimitoare. E convins că înaintarea rușilor a fost facilitată de „colaboratori”. „Au ajuns foarte repede. Se simțea că drumul era liber pentru ei; tot ce lipsea era un covor roșu”, spune fostul primar al Hersonului. El e convins că înaintarea rușilor a fost facilitată de „colaboratori”. Pe parcursul mai multor zile, locuitorii din Herson și-au organizat propria formă de rezistență împotriva ocupanților ruși, proteste în masă fără arme. Timp de câteva zile, locuitorii din Herson și-au organizat forma de rezistență față de ocupanții ruși - proteste în masă fără utilizarea armelor. La începutul lunii martie 2022, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se confrunta cu soldații ruși înarmați, scandând „Slavă Ucrainei!” și „Rușine!”. Ads Cel mai mare miting a avut loc pe 13 martie. „N-am văzut niciodată atât de mulți oameni, nici măcar în perioada sovietică”, spune Mikolaenko. „Am crezut că Hersonul nu va renunța, dar numărul de oameni – zece mii și poate mai mult – pur și simplu m-a frapat.” „Mă împing în portbagaj” În aprilie, când trupele rusești încă controlau orașul, Mikolaenko a fost prins în ceea ce el numește o „capcană”. Un bărbat care s-a prezentat drept ofițer de apărare teritorială a susținut că deține informații importante care trebuie transferate autorităților ucrainene. Prin urmare, Mikolaenko a fost de acord cu el să se întâlnească într-un loc stabilit în prealabil. „O mașină a oprit mașina cu viteză mare”, povestește el. „Bărbați înarmați m-au aruncat în portbagaj și m-au dus la o secție de poliție, care fusese deja transformată într-o cameră de tortură.” După detenția inițială în Herson, Mikolaenko a fost transferat la Sevastopol, în Crimeea anexată de Rusia, apoi la Borisoglebsk, în regiunea Voronej din Rusia, unde a petrecut cinci luni. În octombrie 2022, a fost trimis într-o colonie penală din Pakino, în regiunea Vladimir, la aproximativ 200 de kilometri est de Moscova , unde a rămas până la eliberare. Ads Fostul primar spune că condițiile din colonie erau crude, iar timpul petrecut în arest a fost marcat de hărțuire fizică și psihologică continuă. Fostul edil a descris condițiile dure din detenție: „Bătăi, interogatorii, umilințe – non-stop”, își amintește Vladimir Mikolaenko. Abuzuri fizice și psihologice constante. „Gardianul urla de fericire” „Ne forțau să stăm cu mâna pe perete și ne loveau cu bastoane de cauciuc până se umfla. Ne băteau peste tălpi ca să nu putem merge și să ne târâm. Unul dintre ei m-a lovit în cap cu un ciocan de lemn și apoi mi-a trecut un pistol cu electroșocuri peste corp. A urlat de fericire”, spune Mikolaenko. Condițiile erau extrem de grele, cu mâncare insuficientă. „Prânzul consta într-un castron de supă tulbure, o apă chioară. Odată am avut noroc, în castronul meu au ajuns 7 boabe de orz”. „Ești campion”, glumeau gardienii cu el. „Felul doi” a constat în coji de cartofi fierți. „O bucată de pâine, asta m-a salvat de la foame”, explică fostul deținut. „Vitamine” din beton Ads În timpul rarelor lor plimbări prin curtea de beton, Mikolaenko și ceilalți deținuți culegeau urzici care răsăreau din crăpăturile asfaltului. „Le mâncam ca să luăm niște vitamine”, spune acesta. Deși a fost inclus pe listele de schimb de prizonieri încă din primăvara lui 2022, Mikolaenko a fost eliberat abia pe 24 august 2025, de Ziua Independenței Ucrainei. „Unii au încercat să se spânzure, alții și-au tăiat venele sau gâtul. Am refuzat să plec, la un moment dat, îndemnându-i pe gardieni să-l elibereze pe colegul de celulă. Era bolnav, dar încă mai avea o șansă să-și revină”, spune fostul primar. Familia sa nu a părăsit niciodată Hersonul, dar pe tot parcursul captivității sale nu a avut niciun contact cu ei și nu știa dacă mai sunt în viață. Abia de la fiica sa a aflat că mama lui, de 91 de ani, era încă în viață. „Mamă, te iubesc foarte mult! În viața de zi cu zi, le spunem prea puține cuvinte frumoase celor dragi. Numai când ești acolo [n.r. în captivitate] îți dai seama cât de dragi îți sunt”, declară Mikolaenko. Deși Herson a fost recucerit în noiembrie 2022, orașul a avut mult de suferit în urma războiului. Casa mamei lui Mikolaenko a fost distrusă, iar propriul său apartament a fost avariat. Fostul primar spune că vrea să ajute la reconstrucția orașului sau la eliberarea altor prizonieri ucraineni. „În fiecare zi mă simt inconfortabil că băieții sunt încă acolo, iar eu sunt liber”, a mai declarat el.

Marturiile fostului primar al Hersonului dupa 3 ani de captivitate la rusi. „Gardianul urla de fericire când îmi trecea pistolul cu electrosocuri peste corp”

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ