„Nu ai de ce sa plângi”. Lista replicilor date de parinti pe care terapeutii le considera daunatoare pentru copii: pot duce la probleme pe viitor

Când copilul tău țipă, aruncă jucării sau refuză să asculte, poate fi ușor să spui ceva ce nu crezi cu adevărat atunci când îi reamintești cum ar trebui să se comporte. Disciplinarea copiilor este dificilă, mai ales dacă și tu te simți frustrat sau supărat în acel moment. Dar multe dintre metodele folosite astăzi de părinți pentru a-și disciplina copiii sunt de fapt problematice, iar experții avertizează că aceste abordări nu ar trebui transmise generației următoare. „Părinții disciplinează copiii așa cum au fost ei disciplinați, chiar dacă nu ne dăm seama”, a spus psihologul Leda Kaveh. „Comportamentul parental este puternic influențat de experiențele de atașament din copilărie”, a continuat Kaveh, adăugând că normele culturale legate de ascultare, precum și stresul cronic și presiunea financiară joacă un rol important. Dacă aveți amintiri despre un părinte care v-a disciplinat într-un mod care nu v-a făcut să vă simțiți apreciat, există șansa să faceți același lucru și copilului dumneavoastră. (Adică, dacă nu ați rezolvat această problemă prin terapie sau în alt mod.) Mai jos, terapeuții împărtășesc expresiile pe care nu ar trebui să le spuneți copiilor atunci când îi disciplinați și modul în care acestea pot fi destul de dăunătoare. 24 de ani de Sentimente.ro. Mii de cupluri formate. Incepe-ti povestea. Oferta aniversara&gt;&gt; Ads „De ce nu poți fi mai mult ca fratele tău?” Afirmații precum „De ce nu poți fi mai mult ca fratele tău” – sau ca sora, vecinul, vărul sau oricine altcineva – sunt dăunătoare pentru copii. Este „practic un atac la persoană”, a spus Nicola Pierre-Smith, consilier profesionist. De asemenea, se face o comparație, a remarcat ea, care poate face copilul să se simtă inferior. „Te comporți exact ca tatăl tău.” În mod similar, poate fi obișnuit ca unii părinți să spună lucruri precum „te comporți exact ca tatăl tău” sau „exact ca mama ta”, în special dacă părinții sunt divorțați sau au o căsnicie nefericită. În general, acest tip de frază este utilizat atunci când se pune accentul pe trăsăturile negative ale unui părinte sau când figura părintească identificată este un „personaj negativ” în cadrul familiei, potrivit lui Pierre-Smith. Poate că mama ta este cunoscută pentru comportamentul ei egoist. Dacă tatăl tău îți spune „Te comporți ca mama ta” după ce te-ai comportat urât, probabil că vei asocia acest lucru cu comportamentul „rău” al mamei tale. Ads Și aceasta este o atac la adresa caracterului, a explicat Pierre-Smith. „De obicei, nu se spune acest lucru când persoana identificată are o trăsătură pozitivă. Este de fapt un atac la adresa caracterului copilului.” „Ești o mare dezamăgire.” Pentru un copil care are probleme la școală și vine acasă la un părinte care îi spune lucruri precum „ești o dezamăgire” sau „ești prost”, acest lucru poate fi foarte dăunător. Aceste tipuri de fraze au scopul de a rușina copilul, a spus Pierre-Smith. Acest lucru este valabil indiferent dacă părintele intenționează sau nu să facă acest lucru. Cercetările arată că copiii care se confruntă frecvent cu rușinea sunt expuși unui risc mai mare de anxietate și depresie și pot crește cu probleme de stimă de sine. „Nu ai de ce să plângi.” Este destul de obișnuit ca părinții să ignore lacrimile sau sensibilitatea copiilor în momentele tensionate. Cu toate acestea, acest lucru „îi învață pe copii că anumite emoții nu sunt valide”, a spus Pierre-Smith. Ads Respingerea plânsului poate duce, de asemenea, la incapacitatea copiilor de a-și numi emoțiile, a adăugat ea. Copiii care aud în mod repetat fraze de acest gen nu au ocazia să dezvolte un limbaj în jurul emoțiilor sau să înțeleagă ceea ce simt. „Ei le clasifică pur și simplu în „mă simt bine” sau „mă simt rău”, dar nu au limbajul necesar pentru a descrie asta.” Dacă vă scapă una dintre aceste fraze din când în când, nu este nicio problemă, dar repetarea lor poate fi dăunătoare. Majoritatea părinților au trăit experiența de a se lăsa purtați de val și de a spune copilului lor ceva ce regretă. Nu izbucnirea ocazională este cea care provoacă daune. În schimb, dacă vă disciplinați copilul în mod repetat în acest fel, poate fi dăunător, a spus Kaveh. „Când un copil aude un limbaj care respinge sentimentele sau etichetează comportamentele sale ca fiind un defect personal, creierul transformă adesea acest lucru într-o reacție de stres”, a explicat Kaveh. „De-a lungul timpului, experiențele repetate de acest fel sunt asociate cu un nivel mai ridicat al hormonilor de stres, cum ar fi cortizolul, anxietate crescută și suprimarea emoțională, scăderea stimei de sine și dificultăți în identificarea și gestionarea emoțiilor mai târziu în viață... Este un model de-a lungul timpului care contează.” Ads Dacă te surprinzi repetând aceste fraze, merită să te gândești la modul în care ai fost disciplinat în copilărie și la ce ar trebui să faci pentru a depăși unele dintre acele experiențe. Felul în care ai fost crescut poate influența modul în care îți educi copilul, iar schimbarea poate fi dificilă, dar este posibilă. „ Vestea încurajatoare este că cercetările arată că stilurile parentale sunt extrem de adaptabile. Creșterea gradului de conștientizare, educația, terapia și momentele de reconciliere pot îmbunătăți semnificativ relațiile părinte-copil în orice etapă”, a spus Kaveh. Dacă vă este dificil să vă gestionați emoțiile atunci când sunteți frustrați de copiii voștri, „nu este nicio rușine ca un părinte să apeleze la un profesionist sau chiar la cineva din școala copilului pentru a obține sprijin în dezvoltarea abilităților de învățare”, a adăugat Pierre-Smith. Părinții pot fi fermi în disciplinare, dar ar trebui să ofere și sprijin emoțional. Ads „Dacă ne uităm la cercetările din psihologia dezvoltării, acestea arată că cea mai eficientă disciplină este atât fermă, cât și plină de sprijin emoțional”, a spus Kaveh. „Această abordare este adesea denumită și „părinți autoritari” și este asociată în mod constant cu o mai bună reglare emoțională, rezultate școlare și sănătate mentală”, a remarcat ea. Potrivit lui Kaveh, disciplina eficientă se concentrează pe educare, nu pe pedepsire. „Aceasta include separarea copilului de comportamentul său, recunoașterea emoțiilor, stabilirea unor limite și menținerea calmului pentru a da un exemplu de reglare emoțională”, a adăugat Kaveh. În loc să spui „Nu mai plânge”, ai putea spune ceva de genul „Văd că ești foarte supărat. Sunt aici. Încă nu putem arunca jucăriile, dar putem să ne dăm seama de ce ai nevoie”, a spus ea. Acest lucru permite copiilor să se simtă înțeleși din punct de vedere emoțional și receptivi la îndrumare, a spus Kaveh. „Sentimentul de siguranță nu îi face pe copii mai puțin responsabili. De fapt, face învățarea posibilă”, a spus ea, scrie huffpost.com.

„Nu ai de ce sa plângi”. Lista replicilor date de parinti pe care terapeutii le considera daunatoare pentru copii: pot duce la probleme pe viitor

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ