Remus Pricopie readuce în discutie „Cazul Dominic Fritz”. Cât este de legal ca un cetatean al unui alt stat sa ocupe functii în administratia locala si centrala a României

Rectorul SNSPA, Remus Pricopie , a publicat o analiză amplă despre ceea ce numește „Cazul Dominic Fritz ”, considerând situația drept un test pentru logica democratică și constituțională a României. "Într-o Românie care se pretinde a fi o democrație funcțională, există situații care par desprinse dintr-un manual al paradoxurilor politice. Una dintre aceste situații este „Cazul Dominic Fritz”, care pune la încercare coerența arhitecturii democratice românești. Nu poate fi ministru sau parlamentar – pentru că nu are cetățenia română –, dar poate sta la masa negocierilor coaliției de guvernare din postura de președinte al unui partid parlamentar. Situația sa este greu de considerat posibilă din perspectiva logicii constituționale românești (și europene), dar poate fi încadrată într-un oarecare perimetru juridic prin suprapunerea unor norme europene cu cele interne. Nu în ultimul rând, „Cazul Fritz” lasă loc unor interpretări și întrebări serioase nu numai despre legalitate, dar și în ceea ce privește dimensiunea legitimității”, arată Pricopie, pe revistacultura.ro. Analiza detaliază baza juridică prin care un cetățean al unui alt stat membru UE poate candida și fi ales în administrația locală, invocând atât normele europene, cât și legislația românească. Însă, atrage atenția Pricopie, extinderea acestei excepții în zona centrală a puterii politice ridică atât probleme de legalitate, cât și de legitimitate. Ads "Din perspectiva strict juridică, există o explicație clară pentru prima poziție publică pe care o ocupă Dominic Fritz, cea care constituie „fundația” situației pe care o analizăm acum. La alegerile locale din 2020 și din 2024, Dominic Fritz a fost ales primar al Timișoarei, în baza unei legislații specifice. Articolul 22 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Directiva 94/80/CE a Consiliului din 19 decembrie 1994 garantează cetățenilor Uniunii Europene dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale în orice stat membru în care au reședința, „în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat”. România a transpus aceste dispoziții în Legea nr. 115/2015 privind alegerile pentru autoritățile administrației publice locale, care, la articolele 4 și 5, prevede că cetățenii Uniunii Europene cu domiciliul sau reședința în România pot candida și vota pentru funcții locale – consilier local, consilier județean sau primar. Pe acest temei, un cetățean al oricărui alt stat membru UE poate deveni, în mod legal, primar al unei localități din România. Ads Intorsaturi, surprize neasteptate apar mereu, inclusiv in dragoste! Singur(a) si vrei sa afli ce urmeaza? Aceasta este dimensiunea legalității, care acoperă numai componenta legată de administrația locală și care rezultă din corelarea normelor europene cu legislația internă. În momentul în care această excepție este extinsă pentru alte roluri în administrația centrală și guvernamentală, apar elemente atât de legalitate, cât și de legitimitate. Or, aici intervine problema. Constituția României, prin art. 16 alin. (3) („Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară”) și art. 37 alin. (1) („Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot”), rezervă funcțiile și demnitățile publice naționale – de la parlamentar și ministru, până la președintele României – exclusiv cetățenilor români. Aceste prevederi nu au fost modificate de legislația de transpunere a dreptului european, tocmai pentru că nivelul local și cel național sunt tratate diferit. Ads În logica acestor articole, un actor politic local fără cetățenie română nu poate exercita, nici direct, nici indirect, atribuții care produc efecte în conducerea politică a statului. În mod firesc, asta ar însemna că nu ar trebui să conducă un partid parlamentar (partidul este o instituție cu „funcții publice”, definite atât de Constituție, cât și de legislația specifică) și nici să participe, cu rol decizional, la ședințele unei coaliții de guvernare. În logică formală, și problema „semnăturii” poate fi analizată. Astfel, dacă în calitate de primar, Dominic Fritz are toată puterea conferită de lege pentru a semna documentele asociate autorităților locale, în calitate de președinte de partid și co-președinte al unei coaliții politice la nivel central, semnătura sa (de exemplu, semnătura pe acordul de parteneriat politic semnat de toate forțele politice care participă la această guvernare) poate fi considerată nulă”, scrie rectorul SNSPA, referindu-se la prevederile Constituției. În opinia sa, funcția de președinte al unui partid parlamentar și participarea la deciziile unei coaliții guvernamentale intră în contradicție cu această logică. Ads Acces la informații clasificate Pricopie ridică și problema „semnăturii” și a accesului la informații clasificate, având în vedere că formațiunea condusă de Fritz deține portofolii precum Externele și Apărarea. „Evident, problema „semnăturii” este numai una dintr-o listă lungă de ambiguități juridice. Mai putem adăuga și problema „secretului de stat”. Deși din poziția de președinte de partid nu are acces direct și automat la informații clasificate – legislația românească (Legea nr. 182/2002 și HG nr. 585/2002) rezervând acest acces doar persoanelor autorizate oficial –, în calitate de membru al coaliției de guvernare Dominic Fritz participă la discuții și la adoptarea unor decizii strategice, inclusiv pe subiecte care intră sub incidența legislației privind securitatea națională. Iar în condițiile în care două ministere esențiale (Externe și Apărare), care în mod tradițional lucrează cu „informații clasificate”, sunt conduse de miniștri proveniți din formațiunea politică pe care o reprezintă Dominic Fritz, situația devine și mai confuză juridic, dacă nu chiar dincolo de norma legală și constituțională. Prin urmare, orice întrebare pe marginea acestui subiect este în mod evident întemeiată și se poate transforma într-o „alertă de securitate”, nu în mod obligatoriu în raport cu persoana, ci strict în raport cu respectarea normelor și procedurilor legale. Iar legea se aplică tuturor, inclusiv celor aleși și aflați la putere”, afirmă el. Ads Rectorul SNSPA face o distincție clară între legalitate și legitimitate: „Ceva poate fi interpretat (la limită) 'permis' pentru că nu este interzis în mod explicit (legalitate), dar să fie în mod evident discutabil – poate chiar inacceptabil – din perspectiva coerenței constituționale și a încrederii publice (legitimitate)”. În final, Pricopie avertizează asupra riscurilor de natură politică și democratică: „Până atunci, paradoxul rămâne: în România, poți să decizi, de la masa coaliției guvernamentale, cine conduce țara — fără să ai voie să fii tu însuți în fruntea acesteia. Este o lecție despre cum nu doar legea, ci și logica, trebuie să guverneze o democrație.”

Remus Pricopie readuce în discutie „Cazul Dominic Fritz”. Cât este de legal ca un cetatean al unui alt stat sa ocupe functii în administratia locala si centrala a României

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ