BALLYMENA, Irlanda de Nord – Elena nu mai merge nici măcar pe propria stradă ca să-şi facă cumpărăturile în oraşul ei adoptiv, Ballymena. Îi este teamă chiar să iasă din casă, trecând pe lângă locuinţele vecinilor cu geamuri proaspăt sparte şi ziduri înnegrite de foc. De când bărbaţi mascaţi şi tineri au început să asedieze[...]

BALLYMENA, Irlanda de Nord – Elena nu mai merge nici măcar pe propria stradă ca să-şi facă cumpărăturile în oraşul ei adoptiv, Ballymena. Îi este teamă chiar să iasă din casă, trecând pe lângă locuinţele vecinilor cu geamuri proaspăt sparte şi ziduri înnegrite de foc.

De când bărbaţi mascaţi şi tineri au început să asedieze noapte de noapte mica ei stradă rezidenţială în căutarea unor „feţe străine”, imigranta româncă îşi ţine luminile stinse după lăsarea serii – şi ţine un stingător de incendiu şi o valiză făcută lângă uşă.

„Nu ştiu cât timp mai pot trăi aici. Dar asta îşi doresc, să mă facă să fug”, a spus Elena, o asistentă socială în vârstă de 32 de ani, pentru POLITICO, din sufrageria ei cu ferestrele bătute în scânduri, pe Clonavon Terrace din Ballymena. În apropiere, casele în care locuiau imigranţi din România, Bulgaria şi Filipine au fost deja atacate şi sunt acum goale.

Cel puţin 14 familii de imigranţi au fugit din casele lor, majoritatea din Ballymena, şi au primit cazare de urgenţă în alte locuri, potrivit agenţiei publice de locuinţe din Irlanda de Nord. Peste 60 de poliţişti au fost răniţi în ciocniri de stradă cu protestatarii violenţi.

Astfel de acte de intimidare şi violenţă alimentate de rasism au devenit o problemă recurentă în Irlanda de Nord, cea mai puţin diversă etnic regiune a Regatului Unit, unde un conflict de trei decenii între unioniştii britanici şi naţionaliştii irlandezi — cunoscut sub numele de „The Troubles” – s-a încheiat printr-un acord negociat acum un sfert de secol.

De atunci, imigraţia din afara Marii Britanii şi Irlandei a crescut de la aproape zero la aproximativ 6,5% din populaţie.

Noii veniţi din Europa de Est, Asia şi Africa au găsit mai uşor locuinţe în cele mai sărace cartiere ale comunităţii unioniste britanice, acolo unde bande paramilitare interzise de lege au petrecut decenii ucigând catolici pentru a împiedica „străinii” să se stabilească pe teritoriul lor marcat cu steagul Union Jack.

Aceste grupuri aşa-numite loialiste, în special Asociaţia de Apărare a Ulsterului (UDA) şi Forţa Voluntarilor din Ulster (UVF), au ucis sute de civili catolici înainte de a anunţa un armistiţiu comun în 1994. Însă ele păstrează şi astăzi o influenţă militantă şi xenofobă asupra multor comunităţi protestante din clasa muncitoare, unde noua generaţie de tineri alienaţi reacţionează ocazional violent la noile ţinte — cel mai vizibil în tulburările legate de Brexit din 2021 şi în atacurile împotriva imigranţilor din vara trecută.

De ce a devenit Ballymena epicentrul noilor proteste anti-imigraţie din Irlanda de Nord?

Totul a reînceput luni, când doi băieţi de 14 ani au apărut în faţa instanţei fiind acuzaţi de tentativă de viol oral asupra unei fete din Ballymena. Ambii băieţi, care au vorbit cu ajutorul unui interpret român, au negat acuzaţiile.

În acea seară, sute de protestatari s-au adunat într-o parcare din apropiere, pentru a arăta, în cuvintele tatălui fetei, „furia noastră faţă de ceea ce nu poate şi nu va fi tolerat în acest oraş.”

Deşi familia şi alţi participanţi au cerut ca protestul să fie paşnic, zeci de bărbaţi şi tineri au părăsit mitingul şi au început să atace locuinţe asociate cu imigranţi. Mulţi dintre atacatori purtau măşti pentru a nu putea fi identificaţi pe înregistrările video ale poliţiei.

Forţele de poliţie, deja suprasolicitate, au petrecut ultimele patru nopţi încercând să ţină sub control revoltele din Ballymena, dar atacuri asupra imigranţilor şi poliţiei au avut loc şi în alte oraşe unioniste şi în cel puţin trei cartiere din Belfast, capitala.

Aşa cum s-a întâmplat şi în timpul atacurilor rasiste din vara trecută, şeful poliţiei din Irlanda de Nord, Jon Boutcher, solicită întăriri de la alte forţe de poliţie din Regatul Unit. Aproximativ 80 de ofiţeri din Poliţia Scoţiei au sosit deja şi vor patrula străzile în acest weekend.

Liderii guvernului intercomunitar al Irlandei de Nord — pilonul fragil al acordului de pace din 1998 — au încercat vineri să proiecteze o imagine de unitate în timpul unui summit programat anterior cu guvernul irlandez şi alte administraţii regionale din Regatul Unit. Însă în culise, tensiunile cresc din nou între principalele partide de guvernare, Sinn Féin şi Partidul Democrat Unionist (DUP), o combinaţie potenţial explozivă.

Prim-ministrul Michelle O’Neill, din partea Sinn Féin, a reiterat apelul pentru demisia unui coleg din DUP, ministrul comunităţilor Gordon Lyons, după ce acesta a postat pe reţelele sociale locaţia unui adăpost de urgenţă pentru imigranţi care fugeau din Ballymena — un centru sportiv aflat chiar în circumscripţia lui Lyons. La scurt timp după aceea, o mulţime de aproximativ 100 de persoane mascate a atacat centrul, speriindu-i pe cei din interior, însă fără a răni pe nimeni.

„Timp de patru nopţi la rând, ceea ce am văzut pe străzile noastre este complet inacceptabil. Sper că vom avea toţi tăria de a înfrunta aceste lucruri şi de a spune nu rasismului în societatea noastră”, a spus O’Neill.

Între timp, în Ballymena — un fief tradiţional al DUP — un grup local de pe Facebook îi îndeamnă pe locuitori să-şi marcheze locuinţele ca fiind ocupate de „localnici” pentru a nu deveni ţinte ale vandalilor.

Elena, care nu a dorit să-şi folosească numele de familie pentru a nu fi identificată pe reţelele sociale, a declarat pentru POLITICO că intenţionează să pună un steag Union Jack pe uşă în speranţa că se va proteja în weekendul care urmează. Un vecin născut în Marea Britanie încearcă să-i procure unul.

„Sunt îngrijitoare la domiciliu. Probabil am grijă de bunicii, mătuşile sau unchii acestor golani care merg prin oraş şi sparg casele oamenilor,” a spus ea. „Nu ar trebui să fie nevoie să mă înfăşor într-un steag ca să pot trăi aici.”