Preţul mic al cerealelor, de 0,7 lei/kg la grâu şi orz în prezent, l-a determinat pe Daniel Moise, proprietarul Fermei Moise din localitatea Cireşanu, aflată în comuna Baba Ana, din judeţul Prahova, să ia în calcul investiţia într-o moară, în care să producă făină.

Preţul mic al cerealelor, de 0,7 lei/kg la grâu şi orz în prezent, l-a determinat pe Daniel Moise, proprietarul Fermei Moise din localitatea Cireşanu, aflată în comuna Baba Ana, din judeţul Prahova, să ia în calcul investiţia într-o moară, în care să producă făină.

Anterior, a investit în zootehnie, mai exact în creşterea vacilor de lapte, dar şi într-un mic spaţiu de procesare pentru a creşte valoarea cerealelor pe care le produce.

„Anul acesta, de bază au fost grâul şi rapiţa. Producţiile sunt bune, dar preţul este mic: 0,7 lei/kg la orz, 0,7 lei/kg la grâu. Ar trebui spaţiu

să-l depozităm şi asta o să facem, pentru că avem şi animale. Am crescut de mic cu animale, nu pot să renunţ la ele. Am făcut investiţii mari: am făcut adăpost, am făcut sală de muls şi brânzărie. Vreau să fac şi o moară, unde să procesez grâul“, a spus Daniel Moise, prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny. Familia Moise lucrează în prezent circa 300 de hectare de teren arabil. Pe 60% din suprafaţă a pus grâu, pe 20% rapiţă, iar pe restul porumb, floarea-soarelui şi soia. Anterior porumbul avea o pondere mai mare, dar din cauza schimbărilor climatice, care au adus secetă, fermierul a redus suprafaţa.

În acelaşi timp, a investit în irigaţii, iar acum irigă 70 de hectare şi interesul este să crească suprafeţele irigate, pentru a-şi asigura continuitatea culturilor.

„Am investit într-un tractor, în utilaje noi, într-un pivot pentru irigaţii şi acum vrem într-un spaţiu de procesare. Fără investiţii nu putem să supravieţuim, pentru că preţul cerealelor e mic şi nu mai rămâne nimic. Am investit din surse proprii în irigaţii şi ne apucăm să montăm încă un pivot pentru cultura a doua de pe teren“, a menţionat Daniel Moise.

În cazul porumbul, acolo unde nu au irigaţii, cultura începe să se usuce. Astfel, irigaţiile sunt importante, dar ele trebuie să fie susţinute şi de alte investiţii, deoarece preţurile sunt foarte mari, atât la electricitate cât şi la motorina folosite pentru a iriga, iar anul trecut Ministerul Agriculturii a decontat numai prima tranşă de motorină folosită pentru irigaţii, căci pentru a doua şi a treia nu au mai fost fonduri. De aceea trebuie să creeze produse cu valoare adăugată mai mare şi nu să vândă materii prime, a explicat Moise.

Pe de altă parte, el spune că şi odată făcute investiţiile în irigaţii, provocările nu se termină. De exemplu, anul acesta debitul râului din apropierea sa a scăzut, iar pentru că nu a fost suficientă apă, autorităţile o opreau în anumite momente, fără să anunţe în prealabil, iar motopompele s-au supraîncălzit şi s-au stricat.

„Vine apă cu porţia şi noi trebuie să udăm. Apa când vine, o aducem în staţie cu motopompa, iar de acolo o luăm şi o distribuim mai departe. Ar trebui ca staţia ANIF să fie amenajată. Acum, din ce am înţeles, e că duc conductele la o distanţă mai mare de noi şi trebuie să ne tragem noi conducte. Ei trag coloana la 1 km distanţă, iar după aceea trebuie să ne aducem noi apa. E mai complicat“, a mai spus el.