Sociologul Bruno Stefan arata cheia succesului proeuropean la prezidentiale – Atuurile unor candidati precum Funeriu, Bolojan sau David

Alegerile prezidențiale se vor repeta, într-un context în care nemulțumirile votanților lui Georgescu sunt la apogeu. În fața valului „suveranist”, a dorinței de schimbare politică, ideea unui candidat unic al partidelor pro-europene capătă tot mai multă relevanță. Sociologul Bruno Ștefan , unul dintre cei mai respectați analiști ai dinamicii electorale din România, atrage atenția asupra necesității unei competiții transparente și deschise pentru alegerea acestui candidat. Într-un interviu pentru stiripesurse.ro, acesta analizează atât greșelile trecutului, cât și pașii esențiali pentru recâștigarea încrederii electoratului. Care sunt șansele unui proiect pro-european solid în fața ascensiunii votului de protest? Ce candidați ar putea să inspire publicul și să unifice un electorat tot mai polarizat? Și cum ar putea partidele să comunice mai eficient cu cetățenii? Răspunsurile lui Bruno Ștefan dezvăluie provocările, dar și oportunitățile acestui moment politic crucial pentru România. Florin Pușcaș : Cum credeți că ar fi influențată percepția publicului de alegerea unui candidat comun al partidelor pro-europene, având în vedere contextul sensibil al votului de revoltă care l-a propulsat pe Călin Georgescu în turul II?Bruno Ștefan: Publicul ar percepe foarte bine începerea unui proces transparent de alegere a unui candidat comun. Avem experiența din 1991-1992, când partidele pro-europene de atunci au făcut selecția candidatului comun la prezidențiale. Au fost vehiculate în spațiul public numele mai multor personalități, s-au făcut mai multe măsurători, iar în finală au rămas trei candidați: Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu și Ion Rațiu. Presa a dezbătut mult timp calitățile și defectele fiecăruia, s-au făcut focus-grupuri și sondaje, iar rapoartele cercetărilor au fost amplu mediatizate. Oamenii au simțit că participă la acea competiție, iar asta a stimulat prezența la vot. Acum este ocazia să începem un proces similar. Ar fi o eroare să aleagă doar câțiva lideri de partide, în spatele ușilor închise, ori să accepte ce personaj li se impune de la Cotroceni, din lumea serviciilor secrete ori din cea a oamenilor de afaceri sau a diverselor grupuri de interese. O competiție deschisă, asemănătoare celor din SUA ar spori încrederea populației, ar atrage încrederea chiar și a unora care l-au votat pe Călin Georgescu. Florin Pușcaș: Care dintre candidații propuși – Daniel David, Daniel Funeriu, Theodor Paleologu, Crin Antonescu, Ilie Bolojan sau alții – are cele mai mari șanse să unifice voturile electoratului pro-european și de ce?Bruno Ștefan : Cel mai bine plasat candidat ar fi Maia Sandu, pentru că are parte de o încredere mult sporită în urma recentelor alegeri din Moldova, ar aduce în discuție un proiect major: unirea României cu Moldova, iar suveraniștii ar părea antinaționali opunându-se unui astfel de proiect. Dar nu știu ce politicieni sau ofițeri influenți de la noi sau din alte părți fac tot posibilul să blocheze un astfel de proiect. Și atunci cineva apropiat de Maia Sandu ar putea să ducă mai departe acest ideal național și nu văd decât doi lideri acum: Daniel Funeriu și Ilie Bolojan.Daniel Funeriu este consilier apropiat al Maiei Sandu, are în plus o educație solidă, la școli mari, o carieră internațională de excepție, o experiență managerială la Ministerul Educației într-un moment tensionat, în care a reușit să impună o lege care-i poartă numele; are nerv, umor, atenție la oameni, prezență agreabilă în spațiul public și este cel mai apropiat ca stil de Traian Băsescu: popular, sociabil, nu evită confruntarea, bun comunicator. Ilie Bolojan are mitul managerului performant de la Oradea, pe care l-a construit cu grijă mult timp, dar este o figură relativ nouă în spațiul public. Are un discurs bun, dar nu are carismă și a intrat într-un tipar comunicațional instituțional preluat de la alți șefi de partide, pe care trebuie să-l evite: acela al comunicatelor date având alături echipa partidului. E stingher în acest rol, cu ceilalți stând muți lângă el; îl face prea puțin autentic. Ilie Bolojan și Daniel Funeriu au avantajul că s-au opus proiectului Ciucă și lui Klaus Iohannis, amândoi au o relație foarte bună cu Maia Sandu și cunosc bine viața politică, nu vin din afara ei.Daniel David e un outsider, o stea care e deasupra politicii și care va ajunge să fie strivit de jocurile diverselor facțiuni odată ce intră în acest malaxor, la fel cum a fost strivit și Nicolae Ciucă. Are prestigiu academic, dar nu e carismatic și nu are forța interioară a lui Klaus Iohannis, care a dominat lumea politică și i-a schimbat pe lideri cum a vrut. Nici Theodor Paleologu nu are această forță, deși are o imagine publică foarte bună. Crin Antonescu face încă audiență, e bun orator, dar nu mai are alături prea mulți liberali, iar USR-iștii nu prea îl agreează. Florin Pușcaș: În ce măsură incidentele precum interferențele externe și anularea alegerilor afectează încrederea cetățenilor în procesul electoral și în democrație, pe termen lung? Bruno Ștefan: Interferențele externe și anularea alegerilor afectează încrederea cetățenilor în procesul electoral dacă lor nu li se propune un proiect de modernizare a statului. Această criză este ocazia unei așezări mai bune a țării, o debirocratizare, o înlăturare a unor persoane din funcții nepotrivite. Încrederea cetățenilor a scăzut pentru că președintele Iohannis a fost tot timpul mut și nu a comunicat cu oamenii, nu i-a informat despre proiectele în care a fost implicat. Comunicarea este vitală – ea sporește solidaritatea dintre oameni, încrederea, atașamentul la valori, la un proiect de țară. Cum peștele de la cap se împute, muțenia lui Iohannis a fost copiată și de Nicolae Ciucă sau Nicușor Dan. Ca reacție la ea și-au făcut loc tot felul de teorii conspiraționiste, iar consecințele s-au văzut la vot. Democrația slăbește în absența comunicării. Candidații și viitorul președinte trebuie să vorbească des cu oamenii. Florin Pușcaș: Ce rol joacă notorietatea și trecutul politic al candidaților în modelarea preferințelor alegătorilor în acest context și cum ar trebui să comunice partidele pro-europene alegerea candidatului lor pentru a maximiza sprijinul publicului? Bruno Ștefan : E importantă notorietatea, căci nu se construiește ușor. Dar mai important e să fie mic procentul celor nemulțumiți de candidat, ca încrederea să aibă cum să crească. Dacă soldul negativ e mare, cei indiferenți încep să-l privească cu rezerve. Măsurările ar trebui să arate cât de mult crește bazinul celor care îi antipatizează pe candidați. Odată intrați în cursă toți își vor vedea numele terfelit, privit cu dispreț. Avem un public anti-european destul de numeros care îi va umple cu lături pe toți în funcție de modul în care se vor raporta la căsătoriile homosexuale, de practicile lor religioase, de anturajul lor sau de unii oameni politici care îi susțin. Candidații trebuie să aibă un proiect integrator de țară, care să stârnească discuții vii și pasiuni, să îl promoveze cu atractivitate și umor, să fie autentici, să nu gafeze, să fie pregătiți pentru întrebări incomode. Au nevoie de echipe de experți care să le facă o strategie electorală bună și trebuie să asculte de specialiști, nu să creadă că știu ei mai bine totul, despre orice. Brunp Ștefan este doctor în sociologie, profesor universitar la Universitatea Politehnica din București. A fondat Biroul de Cercetări Sociale (BCS) în 1999 ca organizație neguvernamentală de studiere a fenomenelor sociale.