În pragul alegerilor, cine controleaza „Calul Troian” din România? Cât costa tradarea?

Alegerile prezidențiale bat la ușă! Tancurile rusești nu sunt departe de graniță! Dar cine distruge cu adevărat România din interior? Într-un context geopolitic tot mai tensionat, în care granițele democrației par tot mai fragile, România se confruntă cu întrebări esențiale despre suveranitate, conducere și viitor. Criticile recente venite din partea unor oficiali internaționali de rang înalt, precum vicepreședintele american J.D. Vance, aduc în prim-plan o realitate incomodă, democrația românească fiind pusă sub semnul întrebării nu doar de cetățeni, ci și de partenerii strategici. Cât de adevărat este că amenințarea pentru România vine din interior, din clasa politică și din interesele de gașcă? De ce amenințarea democrației este "moneda" dintre realitate și manipulare? De ce democrația se află în derivă? De ce viitorul românilor este negociat la masa marilor puteri? La Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele american J.D. Vance a spus răspicat ceea ce mulți români gândesc, dar puțini îndrăznesc să spună: "anularea alegerilor prezidențiale din România ridică grave semne de întrebare privind statul de drept". Potrivit acestuia, "decizia de anulare s-a bazat pe suspiciuni subrede lansate de o agenție de informații". O astfel de acțiune, susține J.D. Vance, "ar putea crea un precedent periculos pentru Europa. Dacă câteva reclame pe TikTok pot distruge democrația din România, atunci poate aceasta nu a fost niciodată prea solidă". Există democrație în România? De reținut este și faptul că vicepreședintele american J.D. Vance a atras atenția asupra adevăratei surse a pericolului: "nu Rusia, nu China, ci elitele interne care își disprețuiesc cetățenii și nu mai cred în democrație. Europa", a mai spus el, "trebuie să-și asculte popoarele, nu doar să urmeze orbește interesele globaliste". Ads În acest context, cine este cu adevărat responsabil pentru ceea ce se întâmplă în România? Cine a adus "Calul Troian" în politica românească? Legea trebuie să rămână mai presus de oricine! Dar ce facem când legea se aplică numai pentru cel care este condamnat pentru salam furat din magazin pentru copiii de acasă, în timp ce "prinții", "oamenii de afaceri" și "investitorii" ies nestingheriți din țară pentru a nu fi arestați? România este o țară trădată? Trădarea națională se află între litera legii și faptele puterii? Codul penal al României, prin articolul 394, definește trădarea națională ca o infracțiune gravă, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Printre faptele incriminate se numără sprijinul acordat unui stat străin împotriva intereselor României, subminarea economiei sau a apărării naționale, transmiterea de informații clasificate sau implicarea în activități de spionaj. Toate acestea sunt infracțiuni, nu doar greșeli politice. De reținut este și faptul că astfel de infracțiuni evidențiază gravitatea acțiunilor ce pot submina statul român din interior. Ads Codul penal prevede, prin art. 395 – acte de diversiune, prevăzute cu 15–25 ani de închisoare; art. 397 – atentat împotriva unui demnitar, prevăzut cu detenție pe viață sau 15–25 ani; art. 398 precizează pedepse de 15–25 de ani pentru președintele României în cazul comiterii unor acte care afectează suveranitatea, independența, unitatea sau securitatea națională. Parlamentul poate declanșa procedura de acuzare, iar decizia finală aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acuzațiile de înaltă trădare, deși rare, pot deveni teme politice majore atunci când conducerea țării este percepută ca fiind în dezacord cu interesele naționale. Într-un climat tensionat, asemenea acuzații pot zgudui din temelii încrederea cetățenilor în instituții. Chiar și în aceste condiții, legea trebuie să rămână lege pentru toți! Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de adevăr, câți dintre cei care au permis devalizarea resurselor, distrugerea economiei sau încălcarea Constituției au fost vreodată trași la răspundere în ultimii 35 de ani? Ads Trădarea nu este doar o noțiune juridică, ci o realitate politică, prezentă în întreaga lume, ignorată sistematic, din nefericire pentru noi. Cât costă trădarea? "Open Sources" oferă multiple informații cu privire la români care au fost "reabilitați" după ce au fost condamnați pentru trădare, dar și la oficiali care, după 1990, au predat listele cu spionii României serviciilor secrete străine! Cum poate fi explicat faptul că cei care au trădat România sunt cetățeni străini ai statului care a beneficiat de actul lor de trădare? Cât de adevărat este că trădarea a devenit o dovadă de loialitate față de interesele străine? Dacă banii nu au miros, ce se întâmplă cu moralitatea în politică? Apropiata întâlnire de la Istanbul, dintre Volodimir Zelenski și președintele rus Vladimir Putin, demonstrează că nimic nu este întâmplător! Ce se întâmplă cu Europa dacă Rusia ajunge la o înțelegere cu Ucraina? În condițiile în care Europa a fost exclusă de SUA de la negocierile cu Rusia, cât de importantă mai este țara noastră în jocul de putere? Ads România a fost redusă la statutul de "pion" pe tabla de șah a marilor puteri? De ce România este o țară umilită mereu sub ochii adormiți ai autorităților? Cum poate fi explicat faptul că România a fost singura țară, dintre cele 43 de țări, exclusă din programul "Visa Waiver"? Cine ar trebui să răspundă sau, cel puțin, să aibă nopți albe și procese de conștiință? Nu îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de lege! Dar, ca român, mă simt umilit! Cine veghează asupra intereselor naționale? Probabil, ambasadorul României în SUA doarme liniștit, în condițiile în care orice democrație solidă ar sancționa rapid, prin rechemarea de la post sau prin destituirea din funcții, a tuturor celor care nu și-au respectat obligația să vegheze la respectarea intereselor României și la protejarea drepturilor românilor, inclusiv de a călători în SUA. Am întrebat și întreb: cu ce a greșit România față de SUA? Potrivit "Open Sources", U.S. Department of Homeland Security a precizat că "decizia de excludere a fost luată pentru a proteja integritatea programului Visa Waiver și pentru a asigura securitatea granițelor și a imigrației"! Ads În condițiile în care suntem parteneri strategici NATO și "furnizori de securitate", cum declara fostul președinte Klaus Iohannis, ce înțeleg românii dintr-o asemenea decizie? Românii au ajuns să fie de la "sclavii Europei", "amenințare" pentru SUA? În tot acest context, România pare prinsă între împrumuturi și dobânzi la scadență, unele peste 30 de ani, dar și între loialități externe și neputință internă. Cine apără România? Cum va arăta România de mâine, cu o datorie externă de peste 200 miliarde de euro, cu industrii distruse sistematic după 1990, cu resurse naturale vândute la prețuri derizorii și milioane de români plecați la muncă în străinătate? Guvernele care s-au succedat după anii 1990 au aplicat politici de „privatizare rapidă”, sub presiunea instituțiilor internaționale (FMI, Banca Mondială), dar fără mecanisme clare de transparență sau protecție a capitalului național. Istoria nu uită niciodată! De ce a fost asasinat Nicolae Ceaușescu, președintele României, în Sfânta Zi de Crăciun, la 25 decembrie 1989? Ads De ce nu se vorbește că România a fost singura țară din lume care, în martie 1989, a reușit să își achite datoria externă? Cine mai vrea să știe că România urma să înființeze, în colaborare cu Iran și cu țările arabe, o alternativă la "Banca Mondială", cu dobânzi mult mai mici pentru țările din lumea a treia? Cine știe că intenția lui Nicolae Ceaușescu a fost preluată și dezvoltată sub acronimul BRICS, de Rusia, în parteneriat cu Brazilia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia sau Iran? Cine a distrus industria românească? Mii de întreprinderi profitabile sau strategic importante au fost închise, subevaluate sau vândute la prețuri derizorii unor „investitori” care le-au jefuit și le-au închis, astăzi acestea fiind deja vândute la fier vechi, iar terenurile devenind afaceri imobiliare. De ce, în loc de reconversie industrială și modernizare, s-a preferat lichidarea activelor, iar „restructurarea” a însemnat în practică distrugere? Cât de vinovați sunt decidenții politici lipsiți de viziune sau corupți? Ads Cât de puternice au fost interesele străine care au exploatat slăbiciunile statului român și au dezvoltat o "economie subterană" cu profit de zeci de miliarde de euro? România a fost mereu o țară râvnită de alții! Cine a înstrăinat pământul și resursele? Înstrăinarea terenurilor agricole și a resurselor naturale s-a produs în paralel cu liberalizarea pieței și integrarea în Uniunea Europeană. Deși accesul la piețele europene a adus beneficii, statul român nu a impus reguli clare sau limitări care să protejeze proprietatea națională. Potrivit "Open Sources"/zfr.ro, "În România, cetățenii străini dețin pe persoană fizică peste 28.000 de hectare de teren, o suprafață echivalentă cu două orașe mari precum Timișoara și Cluj-Napoca, sau chiar Bucureștiul și o comună de lângă el." Astăzi, peste 50% din terenul arabil al României este deținut de cetățeni sau companii străine, multe dintre ele înregistrate în paradisuri fiscale, fără obligații reale față de comunitățile locale. De asemenea, resursele precum gazele, petrolul, apa minerală, pădurile și chiar zăcămintele de aur au fost concesionate pe zeci de ani în condiții net defavorabile statului român. Un exemplu este cel al companiilor de gaze naturale care exportă profitul, dar lasă cetățenii români să plătească facturi uriașe. Cum a ajuns România, dintr-o țară bogată, să fie o țară dependentă de interesele străine și îndatorată? România este, fără îndoială, o țară bogată în resurse, cu o poziție geostrategică valoroasă și cu un popor creativ. Cu toate acestea, astăzi este profund îndatorată – peste 200 miliarde de euro datorie externă – și extrem de dependentă de deciziile luate la Bruxelles, Washington sau în alte cancelarii care dirijează Noua Ordine Mondială! Această dependență a crescut treptat, în special după integrarea în UE și NATO. România a beneficiat de fonduri europene și sprijin politic, dar a plătit scump prin cedarea treptată a controlului economic și strategic. Împrumuturile masive, în lipsa investițiilor reale, au creat o economie de consum, nu una de producție. Deficitele structurale au fost mascate temporar prin credite și austeritate, fără reforme reale. Cine poate să explice de ce se aude tot mai des că România a ales drumul obedienței în schimbul „acceptării” internaționale? Cât de adevărat este că România a plătit aderarea la UE cu pierderea suveranității economice și politice? Astăzi, România este obligată să respecte directive externe chiar și atunci când acestea intră în conflict cu interesele naționale, pentru că depinde financiar și militar de alții! Cine își mai aduce aminte că această dependență a fost susținută și de unii dintre europarlamentarii români care au votat împotriva intereselor naționale? De ce sunt românii tratați ca o forță de muncă ieftină pentru Europa? După aderarea la Uniunea Europeană, milioane de români au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Cu o economie internă slabă și salarii scăzute, România a devenit un „exportator de forță de muncă” pentru Europa de Vest, românii din diaspora fiind umiliți și etichetați, în mod nedrept, drept "sclavii Europei"! În același timp, companiile străine au venit în România atrase nu de infrastructură sau inovație, ci de mâna ieftină de lucru. Managementul schimbării obligă la viziune! Românii sunt apreciați pentru munca lor, dar rareori pentru ideile sau inițiativele lor, pentru că modelul economic actual nu favorizează dezvoltarea antreprenoriatului local sau a capitalului românesc. Lipsa unei politici salariale coerente, absența protecției muncitorilor, o clasă politică mai preocupată de conformarea externă și conservarea propriilor afaceri decât de demnitatea cetățenilor români obligă la reflecții profunde, dar și la măsuri urgente! Amenințarea externă – cea mai gravă pentru România – sau, dimpotrivă, slăbiciunile interne – corupția, servilismul politic, lipsa de viziune și complicitatea cu interese străine – sunt cele care subminează cu adevărat viitorul acestei țări? România are nevoie, mai mult ca oricând, de o analiză obiectivă, de o asumare națională, dar și de o generație de lideri autentici, care înțeleg suveranitatea nu ca pe un slogan, ci ca pe o responsabilitate. România are nevoie de lideri tineri care pun interesul românilor mai presus de obediența față de marile puteri. După alegerile prezidențiale din 18 mai 2025, drumul nostru va fi spre suveranitate, potrivit art. 1 din Constituția României, sau spre "vasalitate"? România, încotro? Nicolae Radu a ocupat functii importante in sistemul national de securitate precum: Sef Centru de Expertiza Psihologica in cadrul SPP, Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza". Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti. Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare "Carol I". In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269. Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut. Despre ce vrei sa scriem?

În pragul alegerilor, cine controleaza „Calul Troian” din România? Cât costa tradarea?

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ