Drum. Am folosit tot drumul pînă la studioul Tv, invitat la o emisiune, pentru a căuta amănunte despre maiorul Ștefănescu-Drăgănești, cel care l-a pălmuit pe ministrul Justiției, Gheorghe Mârzescu, pe peronul Gării de Nord. Știrea, dată de toate marile gazete din 1 Aprilie 1926, preluată de mine din Dimineața, precizează că atacatorul s-a răzbunat astfel[...]

• Am folosit tot drumul pînă la studioul Tv, invitat la o emisiune, pentru a căuta amănunte despre maiorul Ștefănescu-Drăgănești, cel care l-a pălmuit pe ministrul Justiției, Gheorghe Mârzescu, pe peronul Gării de Nord.
• Știrea, dată de toate marile gazete din 1 Aprilie 1926, preluată de mine din Dimineața, precizează că atacatorul s-a răzbunat astfel pentru ce i-ar fi făcut ministrul Justiției în Afacerea pașapoartelor.
• Mare lucru n-am găsit în Universul despre Afacerea Pașapoartelor. Mă surprinde că nu i se spune Afacerea Pașapoartelor, ci Panamaua pașapoartelor. Abia în Adevărul, ediția din 19 noiembrie 1924, dau peste un articol lămuritor.

Drum. Am folosit tot drumul pînă la studioul Tv, invitat la o emisiune, pentru a căuta amănunte despre maiorul Ștefănescu-Drăgănești, cel care l-a pălmuit pe ministrul Justiției, Gheorghe Mârzescu, pe peronul Gării de Nord. Știrea, dată de toate marile gazete din 1 Aprilie 1926, preluată de mine din Dimineața, precizează că atacatorul s-a răzbunat astfel pentru ce i-ar fi făcut ministrul Justiției în Afacerea pașapoartelor. Pentru a vedea ce-a pătimit maiorul în Afacerea Pașapoartelor, a trebuit să iau la mînă ziarele din octombrie și noiembrie 1924, care au tratat chestiunea. Primul cercetat a fost Universul. Șoferul care m-a luat de acasă s-a supus GPS-ului. Care GPS ne-a plimbat o grămadă, comandat să găsească drumul cel mai drept într-un București în care toate drumurile sînt ocolite. Astfel c-am avut posibilitatea de parcurge Universul pe lunile octombrie și noiembrie 1924. Un lucru pe care nu mi-aș fi permis să-l fac la masa de lucru, pentru că-l socotesc o cumplită pierdere de timp. Colecția PDF-izată de Universul e pe noua tabletă Samsung ultra, o bijuterie de 14,6 inch. Am ales-o, pentru că ecranul mare îmi permite să citesc paginile de ziar. Mare lucru n-am găsit în Universul despre Afacerea Pașapoartelor. Mă surprinde că nu i se spune Afacerea Pașapoartelor, ci Panamaua pașapoartelor.

Abia în Adevărul, ediția din 19 noiembrie 1924, dau peste un articol lămuritor, publicat sub titlul Altă arestare senzaţională în afacerea paşapoartelor:

„D. judecător de instrucţie Dristorian a deschis Luni acţiune publică pentru complicitate la escrocheria paşapoartelor Petrolului Național împotriva maiorului Ștefănescu-Drăgăneşti care a fost arestat Luni seara. Noul arestat a fost condus la Văcăreşti la orele 7 seara.

Maiorului Ștefănescu îi se impută că a semnat în calitate de secretar al Uniunii ofiţerilor de rezervă petiţia prin care cerea pașapoarte pentru oamenii pe care Petrolul Național îi trimitea în America. O împrejurare agravantă pentru noul arestat este că pe vremea cînd a semnat această cerere Uniunea Ofițerilor de rezervă nici nu era încă complect constituită şi că n-a avizat comitetul Uniunii asupra acestui demers, nelăsînd nici o indicaţie în scriptele organizaţiei asupra acestei cereri de paşapoarte.

D. Ștefănescu-Drăgăneşti a declarat judecătorului de instrucţie că este o victimă a lui Filipovici care îl convinsese că propagandiștii trimişi de Petrolul Național vor putea să adune fonduri și pentru Uniunea ofiţerilor de rezervă. Recunoaşte însă că a primit acţiuni de- ale Petrolului Național în valoare de 2 milioane lei, dar că plecînd la Cherbourg şi văzînd în ce nenorocire a căzut a îndemnat pe ţăranii păcăliţi să se adreseze Parchetului.

Mandatul de arestare al maiorului de rezervă Ștefănescu-Drăgănești va îi prezentat astăzi spre confirmare.”

*

Notă. Sînt convins că nu e o legendă formula atribuită lui Luca Notaras:

„Mai bine turbanul turcesc decît tiara papală”.

Apărarea Constantinopolului era grav slăbită şi de refuzul habotnicilor ortodocşi, în frunte cu patriarhul Ghenadios Scholarias de a colabora cu Împăratul Constantinos, acuzat de trădare în favoarea papistaşilor. Ca să nu mai spunem că fericirea în care Ghenadios acceptă să fie uns Patriarh de către Sultanul Păgînilor, de către cel care dăduse hoardelor sale drept de jaf, asasinare şi violare de creştini, mi se pare mai mult decît ciudat.

*

Final. Am terminat Povestirile unui vînător de Ivan Turgheniev. Transcriu aici finalul, postat la capătul prozei Pădurea și stepa:

„Dar e vremea să sfîrșesc. Tocmai la timp am vorbit de primăvară: primăvara te desparți ușor, primăvara chiar și celor fericiți le vine dor de ducă…

Cu bine, cititorule, fii pururea fericit!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro