Pe hârtie, criza inflaţiei din Europa slăbeşte. Ratele scumpirilor au scăzut de la maximele alcătuite din două cifre în 2022, şi OCE a anunţat în mai că inflaţia „scade mai rapid de­cât se anticipase anterior, iar încrede­rea sectorului privat se întăreşte“.

Pe hârtie, criza inflaţiei din Europa slăbeşte. Ratele scumpirilor au scăzut de la maximele alcătuite din două cifre în 2022, şi OCE a anunţat în mai că inflaţia „scade mai rapid de­cât se anticipase anterior, iar încrede­rea sectorului privat se întăreşte“.

Şi totuşi, pentru publicul euro­pean, impactul inflaţiei este în continuare unul foarte real, scrie EUobserver.

Mulţi greci şi-au schimbat obice­iurile de shopping din cauza inflaţiei ri­dicate, vizitând acum mai multe ma­gazine la rând în căutare de chilipiruri.

La mijlocul continentului, situa­ţia este şi mai rea. „Oamenii cumpă­ră mult mai puţin, şi totuşi plătesc mai mult. Mulţi oameni sunt ner­voşi şi tensionaţi când trebuie să plăteas­că, unii chiar înjură“, spune Reka, o casieriţă din Budapesta.

Inflaţia anuală la nivelul UE a atins un maxim record de 11,5% în octombrie 2022. Scumpirile dramati­ce au fost iscate de efectele pande­miei, impactul destabilizator al răz­boiului din Ucraina şi politicile defectuoase de la nivel naţional. În plus, mulţi preţuri au continuat să urce în forţă din cauza tacticilor de „greedflation“ ale companiilor care nu au fost aduse sub control.

Astfel, nu e nicio surpriză faptul că sărăcia şi costurile de trai sunt priorităţi pentru alegători în alegerile europene din iunie, relevă un sondaj Eurobarometer. Milioane sunt în continuare sufocaţi de îngrijorări privitoare la locuinţe, joburi şi chel­tuieli zilnice, iar partidele de dreapta se numără printre cele care ţintesc astfel de temeri în campanii.

După invadarea Ucrainei de către Rusia, inflaţia a fost în principal alimentată de scumpirea energiei, însă până la începutul anului trecut Europa se adaptase la noua realitate, iar preţurile alimentelor deveniseră principala cauză de inflaţie. Acum, s-a ajuns în punctul în care scumpirea serviciilor a ajuns principala cauză. În acelaşi timp, salariile nu au ţinut pasul. Însă ultimii doi ani nu au fost răi pentru toată lumea. Multe com­panii şi acţionarii lor au dus-o foarte bine. Acest lucru poate fi pus pe seama măsurilor insuficiente luate împo­triva greedflaţiei.

Deja în iunie anul trecut, preşedinta BCE Christine Lagarde dădea semnalul de alarmă cu privire la acest fenomen. În zona euro, inflaţia recentă derivă în mare parte din profiturile şi preţurile de import mai mari.

Nenumărate guverne au denunţat fenomenul, însă măsuri concrete au fost luate rar, iar mecanismele de monitorizare sunt în continuare inadecvate.

O analiză realizată de Investigate Europe în privinţa politicilor naţionale nu a găsit măsuri clare luate pentru restrângerea fenomenului, cu excepţia celor din sectorul energetic.

Nu toţi jucătorii politici acceptă că greedflaţia afectează puternic pe toată lumea, spune Ester Lynch, secretar general al ETUC.

În prezent, perspectivele legate de inflaţie sunt pozitive. Şi totuşi, o altă furtună va veni. Economistul Jezabel Couppey-Soubeyran sugerează că deşi inflaţia pare să se stabilizeze, este prematur să se declare victoria împotriva sa. „Dacă nu vom lupta împotriva părţii structurale, şi anume împotriva schimbărilor climatice şi pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili, vom rămâne expuşi la o volatilitate a preţurilor“, avertizează aceasta.