Nigel Farage, populistul care i-a pacalit pe britanici sa iasa din UE, vrea sa fie prim-ministru. Partidul sau, în ascensiune pe fondul radicalizarii dreptei britanice

După decenii în care a fost perceput drept un outsider politic, Nigel Farage și-a propus obiectivul ultim: să devină prim-ministrul Marii Britanii. Cu un discurs naționalist și o retorică ce amintește flagrant de strategia lui Donald Trump , liderul Reform UK pare hotărât să transforme populismul într-un vector de putere. „Țara noastră este într-un punct critic. Noi suntem ultima șansă.” Cu aceste cuvinte, Nigel Farage s-a adresat celor peste 2.000 de delegați prezenți la Birmingham, la convenția anuală a Reform UK, partidul său care – dintr-o formațiune marginală, născută din mișcarea pro- Brexit – a ajuns astăzi să amenințe serios status quo-ul politic britanic. La finalul unei veri în care a ocupat constant spațiul media cu apariții calculate și mesaje agresive, Farage speră că poate replica „modelul Trump” în Marea Britanie . Tema principală: o națiune „în derivă”, copleșită de imigrație, criminalitate, politici climatice nerealiste și dependență economică de alte state. Soluția propusă: reindustrializare, expulzarea migranților ilegali, renunțarea la țintele de emisii și un soi de „renaștere britanică”, după modelul american Make America Great Again. O strategie riscantă, dar eficientă Farage, un veteran al politicii de nișă și al referendumului pentru Brexit, a devenit parlamentar abia în 2024, după șapte încercări eșuate. În prezent, Reform UK are doar patru deputați în Parlament, dar sondajele de opinie îl plasează frecvent înaintea Conservatorilor și chiar a Partidului Laburist, condus de premierul Keir Starmer. Ads Profesorul John Curtice, expert electoral respectat, scria recent pe site-ul BBC că, dacă alegerile ar avea loc acum, Reform UK ar deveni cel mai mare partid din Regatul Unit, chiar dacă fără majoritate absolută. „Întrebarea este: pot menține acest avans?”, nota Curtice. Farage profită de fragilitatea partidelor tradiționale, dar și de nemulțumirea tot mai mare a unei părți a electoratului față de imigrație, inflație și percepția unui declin național. Campania sa, alimentată de o retorică anti-imigrație tot mai dură, include promisiuni de deportare în masă a migranților care sosesc ilegal și susținerea protestelor din fața hotelurilor unde sunt cazați solicitanții de azil — unele dintre acestea degenerând în confruntări violente. Demonizarea migranților și testul realității Farage este acuzat frecvent că alimentează ura și dezinformarea. În 2024, a sugerat — fără dovezi — că poliția ar fi ascuns informații într-un caz de crimă în care trei copii au fost uciși într-un curs de dans. Zvonul că atacatorul ar fi fost un solicitant de azil a provocat zile de revolte în mai multe orașe britanice. Ads Acum, după succesul din alegerile locale din luna mai — când Reform UK a obținut controlul în 12 consilii locale — partidul se confruntă cu ceea ce analiștii numesc „testul competenței”. Farage le-a cerut membrilor „disciplină” și i-a îndemnat să își rezolve neînțelegerile „în privat”. Anumite poziții ale sale — precum opoziția față de obiectivele de emisii net-zero sau simpatia exprimată în trecut pentru Vladimir Putin — sunt greu de vândut în Marea Britanie, unde sprijinul public pentru Ucraina rămâne solid. Imaginea pe care o prezintă Farage despre o Britanie „în colaps social” e privită cu scepticism de un segment larg al electoratului. În defensivă pe scena internațională Miercuri, Farage a apărut în fața unei comisii din Congresul SUA , unde a criticat ceea ce a numit „autoritarismul îngrozitor” din Regatul Unit. A invocat cazul scenaristului Graham Linehan, arestat pentru mesaje transfobe, și pe al lui Lucy Connolly, condamnată la 31 de luni de închisoare după ce a îndemnat, pe rețelele sociale, la incendierea hotelurilor în care sunt găzduiți migranții. Ads „Când am devenit Coreea de Nord ?”, a întrebat retoric Farage în fața aleșilor americani. Connolly a fost, de altfel, una dintre vorbitoarele invitate la convenția Reform UK — un gest criticat de presa britanică și de parlamentari din toate partidele. Republicanii din Congres l-au primit cu brațele deschise, însă democrații, prin vocea reprezentantului Jamie Raskin, l-au catalogat drept un „simpatizant al lui Putin și impostor al libertății de exprimare”. Premierul Keir Starmer nu a ratat ocazia să puncteze politic: „În loc să se prezinte în Parlament, preferă să meargă în America și să ne ponegrească țara.” Celelalte partide caută răspunsuri Atât Conservatorii, cât și Laburiștii par descumpăniți în fața ascensiunii Reform UK. Starmer a fost acuzat că nu a contracarat suficient mesajele lui Farage, ba chiar că le-a întărit. Într-un discurs din mai, liderul laburist a spus că „Marea Britanie riscă să devină o insulă a străinilor” — formulare ce a amintit unora de faimosul (și infamul) discurs „Râurile de sânge” al conservatorului Enoch Powell din 1968. Ads Ulterior, Starmer a declarat că regretă alegerea cuvintelor. Însă efectul produs rămâne: un segment al propriului electorat, pro-imigrație, s-a simțit trădat. „Alegătorii anti-imigrație nu sunt convinși, iar cei pro-imigrație sunt revoltați”, a explicat politologul Stuart Turnbull-Dugarte, de la Universitatea din Southampton. Reform UK beneficiază și de o acoperire mediatică disproporționată, comparativ cu alte partide de aceeași mărime. De pildă, Partidul Verzilor — cu același număr de deputați — abia dacă prinde spațiu de emisie. Între timp, Farage domină titlurile și talk-show-urile. 2027 sau 2029? Guvernul Starmer nu este obligat să convoace alegeri generale până în 2029, dar Farage estimează că acestea ar putea avea loc chiar în 2027, dacă instabilitatea politică persistă. „Trebuie să fim pregătiți”, le-a spus el susținătorilor săi vineri, în încheierea convenției. Într-o democrație cu tradiții solide, o astfel de provocare populistă ar fi părut improbabilă cu doar câțiva ani în urmă. Astăzi, însă, nimic nu mai este de neconceput în politica britanică. Iar Nigel Farage, veteranul sfidător al sistemului, pare convins că timpul său a venit.

Nigel Farage, populistul care i-a pacalit pe britanici sa iasa din UE, vrea sa fie prim-ministru. Partidul sau, în ascensiune pe fondul radicalizarii dreptei britanice

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ