După criza pachetului 2 de reformă, criza pe declanșarea alegerilor în București, criza pe pensionarea magistraților – de aseară – între cele două Palate – Cotroceni și Victoria se mai adaugă o criză: criza numirii celor mai importanți șefi ai serviciilor de informații – SRI și SIE. Nicușor Dan – în mod informal – a[...]

• Propunerile pentru șefia SRI și SIE trebuie să treacă prin Parlamentul României
• Nicușor Dan ar intenționa să înainteze propunerile săptămâna viitoare
• Liderii PNL, PSD și USR nu sunt de acord cu propunerile lui Nicușor Dan

După criza pachetului 2 de reformă, criza pe declanșarea alegerilor în București, criza pe pensionarea magistraților – de aseară – între cele două Palate – Cotroceni și Victoria se mai adaugă o criză: criza numirii celor mai importanți șefi ai serviciilor de informații – SRI și SIE. Nicușor Dan – în mod informal – a avansat niște propuneri – iar toată coaliția a sărit ca arsă.

Care sunt taberele și ce se prefigurează

Sunt oficial cel puțin douătabere și avemo continuare la crizele din Coaliție: A început păruiala pe serviciilede informații – cumva previzibil – dar mișcarea lui Nicușor Dan a luat prin surprindereCoaliția de guvernament, care aseară se păruia din noupe Pachetul 2 de Reformă.

Nicușor Dan a venit la Guvern să susțină, culmea, cauza magistraților,dându-i peste capvarianta lui Ilie Bolojean,cea maximală,cu 70% din netpensieși pensionarela 65 de ani.

Se pare căNicușor Dan, totuși, ca Președinte al României, chiar dacă nu este așacomunicativ, a reușit să strângăinformații. Nu știm dacă a aflat cum funcționeazăjustiția, dara reușit să strângăinformații despre ceea cevor magistrații.

Deci, dacă Bolojan insistă cuproiectul său de legeforțat,s-ar putea să pice la Curtea Constituțională,dar dacă acceptăvarianta luiNicușor Dan,s-ar putea să treacă de Curtea Constituțională.

Pe cine sprijină Nicușor Dan

Surpriza a fost cădomnul Nicușor Dan are niște propuneripentru Serviciile de Informații.

De aseara a început și o luptăîn presă – G4 Media,cumvazona pro-Ilie Bolojan- a sărit ca arsă și a spus„domnule, nu se poate caavocatul Gabriel Zbârceade la Zbârcea și Asociațiisă fie propunerea pentru Serviciul Românde Informații”.Este totuși un avocat, deci vinedin zona magistraturii.

S-au mai avansat șiastăzi niște nume – și domnulFlorin Vlădică, careoricum este la Palatul Cotrocenipe zona armatei.

G4 Medial-a avansat pe MirceaAbrudean care este„cărătorul de geantă” al lui Ilie Bolojande la Oradea. Este președinte al Senatului, un apropiat colaboratorpe care Ilie Bolojanîl vrea la ServiciulRomân de Informații, deși n-arenicio expertiză.

Astăzi a apărut varianta „hard” . Adică, dacă există un pro‑american, trebuie obligatoriu să avem și un anti-Trumpist. În această zonă apare Valentin Naumescu, pe filiera Babeș‑Bolyai, grupul de la Cluj…El este mai mult decât conectat la serviciul român de informații, dar, în același timp, un „sorosist” convins, un anti-Trumpist convins. Îl descrie pe Donald Trump drept arogant, cult al fanfaronadei, cel mai „net” președinte al Statelor Unite. Nu e bine ca un eventual șef al SRI să aibă asemenea abordări, dar, oricum, și acest nume apare ca posibilă nominalizare, susținută de Nicușor Dan, pentru șefia Serviciului Român de Informații.

Pentru șefia SIE, singurul nume vehiculat este domnul Marius Lazurca, ambasador al României în Mexic, pe filiera Vatican, pentru că a mai fost și la Sfântul Scaun, în Ungaria și în Republica Moldova. În același timp, s-au conturat două tabere: tabăra nicușoristă, care îl susține pe domnul Gabriel Zbârcea, și tabăra bolojanistă‑pesedistă‑useristă, care îl atacă. Am văzut și pozițiile lui Stelian Ion de la USR, care îl desființează pe Zbârcea.

Problema este că propunerea lui Nicușor Dan a ieșit din mecanica tradițională a partidelor. De 20 de ani încoace eram obișnuiți ca partidul principal de la putere, odată cu schimbarea președintelui, să revendice șefia SRI, prin tradiționala negociere dâmbovițeană. Adică PNL să pună un politruc la SRI și PSD să pună alt politruc la SIE. Nicușor Dan a dat totul peste cap: niciunul dintre numele avansate (Gabriel Zbârcea sau Marius Lazurca) nu este un politruc. Zbârcea este avocat la una dintre cele mai mari case de avocatură din România, Lazurca este diplomat de carieră.

Evident că asta a deranjat partidele, prinse pe nepregătite. Ele erau obișnuite cu „metehnele românești”, cu negocierile pentru sinecuri pe care să le păstorească odată PNL-ul și altă dată PSD-ul. A apărut întrebarea: a avut Nicușor Dan un plan, sau pur și simplu a vrut să agite apele fără să discute nimic în prealabil?

De fapt, nici nu avea de ce să discute. Președintele României este, prin Constituție, cel mai legitim om politic al țării, cu cel mai mare număr de voturi. Este președintele CSAT, gestionarul dosarelor de apărare națională, de politică externă și securitate. Nicio decizie de securitate nu se poate lua fără acceptul președintelui. Aceste lucruri nu le fac nici premierul, nici Parlamentul, nici partidele. Propunerile pentru șefia SRI și SIE sunt, potrivit legii, prerogativa președintelui României.

Problema fundamentală este că Nicușor Dan a rupt paradigma: „nu mai pun oameni de partide”. Este bine sau nu? Eu cred că este bine. Membrii partidelor au demonstrat, în trecut, că transformă instituțiile în instrumente personale. „Omul sfințește locul”, dar, mai degrabă, instituția are tendința să corupă omul. Am vorbit cu prieteni din magistratură: toți cei care au intrat sănătoși la cap în servicii au ieșit „defecți”. Foști șefi civili ai serviciilor au intrat cu idei bune și au ieșit cu ambiții de premier, de președinte, de candidați la primării. Dacă nu ești foarte bine ancorat, instituția te schimbă.

Exemplele sunt clare. George Maior a intrat ca om social-democrat și a ieșit cu vise de prim‑ministru. Eduard Hellvig a intrat ca secretar general PNL, omul care a pus bazele USL, și a ieșit certându-se cu Klaus Iohannis și Lucian Pahonțu, șeful SPP, recunoscând chiar el că funcțiile acestea duc la „fosilizare”, la idei care n-au legătură cu democrația. În plus, România are reminiscența comunistă a șase servicii secrete bugetofage, despre care nu e clar la ce folosesc toate.

Odată ce Nicușor Dan a ieșit din această „mecanică tradițională”, a enervat partidele. Grindeanu nu se aștepta să nu-și pună omul la SIE, la fel Bolojan la SRI. În perioada următoare, Nicușor intenționează să facă propunerile oficiale, săptămâna viitoare. Acestea trebuie validate în Parlament, iar validarea de obicei e o formalitate. Totuși, există riscul unei prime confruntări serioase între președinte și clasa politică.

Președintele vrea oameni cu CV-uri serioase, nu politruci. Partidele – inclusiv USR – vor contrariul. La numirile lui Hellvig (SRI) și Gabriel Vlase (SIE) a existat opoziție, dar doar două zile: apoi tot Parlamentul a aprobat, pentru că votul e comun, în ședința reunită a Camerelor. Atunci PSD a făcut scandal prin Sebastian Ghiță și totul s-a stins rapid.

De data asta, miza e mai mare. Contează dacă Nicușor Dan „alege America” sau „alege Europa”, pentru că SRI este principalul serviciu al țării, cel care colaborează direct cu NATO și cu americanii – scutul real de apărare al României, într-un context al unui conflict deschis la frontieră. Profilul viitorului director SRI e esențial.

Dacă Nicușor Dan insistă pe o persoană cu CV, cred că va avea acceptul și validarea cancelariilor occidentale. Din acest punct de vedere, ar putea învinge clasa politică dacă rezistă. Partidele, în schimb, îl presează: Bolojan, de exemplu, l-a propus pe domnul Abrudean, „de la Oradea la SRI”.

Se ridică întrebarea: dacă un sistem nu mai funcționează de mult, nu e mai bine să-l schimbi radical? Da, dar pentru asta e nevoie de oameni puternici, care să schimbe sistemul din interior, altfel sistemul îi schimbă pe ei. Am văzut numeroase exemple: Coldea, Pahonțu, Maior, Vlase – toți au fost transformați de sistem, nu invers. Instituțiile acestea sunt mașinării dure, cu putere de a distruge, seducătoare pentru oameni slabi, dar rezistibile doar pentru caractere foarte solide.

Acum, Nicușor va trebui să demonstreze dacă poate impune un astfel de om. El este prins și în alte crize suprapuse: reforma justiției, problemele cu magistrații (unde chiar președintele s-a poziționat de partea lor), reforma administrației și, bineînțeles, alegerile care urmează. Toate acestea îi creează probleme lui Ilie Bolojan, principalul adversar din tabăra politică. PSD, în schimb, pare irelevant: nu contează, bătălia reală se duce între tabăra lui Nicușor Dan și cea a lui Bolojan, cu bucăți din USR pendulând de o parte sau de alta.