Uniunea Europeană este no­torie pentru lentoarea cu care ia decizii de importanţă capi­ta­lă, chiar şi în con­diţii de criză. Cu guverne insta­bile în cele mai mari economii, problema nu poate decât să se agraveze. Iar la graniţele Euro­pei se desfăşoară un război care polarizează societăţi şi arde tot mai multe resurse.

Uniunea Europeană este no­torie pentru lentoarea cu care ia decizii de importanţă capi­ta­lă, chiar şi în con­diţii de criză. Cu guverne insta­bile în cele mai mari economii, problema nu poate decât să se agraveze. Iar la graniţele Euro­pei se desfăşoară un război care polarizează societăţi şi arde tot mai multe resurse.

Electoratul francez a şocat din nou Europa, dar nu prin prefe­rinţa pentru extremiştii de dreap­ta, aşa cum a făcut-o la europarla­men­tare, ci prin virajul către stânga, inclusiv către comunişti. Voturile francezilor în alegerile pen­tru parlament din weekend pot arunca Franţa într-o criză politică. Pot urma luni bune de ata­curi politice, negocieri, certuri şi incertitudine. Unii analişti spun că astfel a doua economie ca mărime din Uniunea Europeană se întoarce în vremurile tulburi de după război şi devine neguvernabilă.

Dar nu numai în Franţa este aşa. În Ger­mania, cancelarul social-democrat Olaf Scholz a reuşit să obţină un acord de la partenerii de guvernare liberali şi ecologişti pentru bugetul aferent anului 2025. Astfel, el şi-a salvat coa­liţia, dar numai după săptămâni de negocieri intense. Rezultatul este pozitiv, însă situaţia arată un guvern nesigur. Ca şi în Franţa lui Macron, Germania lui Scholz şi-a pedepsit la europarlamentare principalul partid aflat la guvernare. Opoziţia a cerut, după modelul francez, alegeri anticipate.

Marele câştigător al alegerilor parlamen­tare anticipate din Franţa este o formaţiune politică extrem de nouă, creată la repezeală în urmă cu doar o lună. Noul Front Popular, o coali­ţie a stângii care include şi comunişti şi extre­mişti de stânga, este rodul fricii preşe­din­telui Franţei de ascensiunea extremei drepte în alegerile europarlamentare şi a fost lansat imediat după ce Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul, pregătind calea alegerilor antici­pate în speranţa că prin acestea va tăia elanul electoral al extremistei de dreapta Marine Le Pen. Alegerile au adus Noului Front Popular cele mai multe mandate.

Partidul preşedintelui s-a clasat pe locul doi şi cel al Marinei Le Pen, lider în sondajele de popu­laritate, pe trei. Niciunul dintre ocupanţii po­diumului nu are majoritate şi diferenţele din­tre scoruri nu sunt foarte mari. Nu există nicio coaliţie evidentă. Iar Franţa nu are tradiţie cu guverne de coaliţie. Cu alte cuvinte, Macron a sacrificat guvernarea Franţei pentru a-i opri pe extremiştii de dreapta, aducându-i în schimb pe prima scenă a politicii pe socialişti şi cealaltă ex­tremă. Noul Front Popular, prin lide­rul veteran Jean-Luc Mélenchon, descris ade­sea ca extre­mist, s-a declarat pregătit să guver­neze, rezul­tatul din alegeri reprezentând sfida­rea şanselor arătate de sondajele de popula­ritate. Mélenchon a făcut anunţul în Piaţa Bătăliei de la Stalingrad din Paris. Victoria a sărbătorit-o într-o piaţă mai mare, Piaţa Repu­blicii. Dar grupul este o um­brelă netestată poli­tic pentru partide tradiţio­nale şi de nişă, cum ar fi formaţiuni ecologiste, vegane, marxiste, regionaliste, feministe.

Există acolo şi un partid al piraţilor şi mai multe care menţionează în nume că sunt comu­niste. Toate acestea înseamnă o stângă fărâmi­cioasă. Niciun partid de stânga şi nici macroniş­tii, tot o coali­ţie, nu au obţinut mai multe locuri în parlament ca Adunarea Naţională a Marinei Le Pen. Extrema dreaptă are acum cei mai mulţi parlamentari şi niciodată n-a avut atât de mulţi. Totuşi, multe capitale europene au răsu­flat uşurate la aflarea rezultatelor alegerilor din Franţa, după cum notează Euronews. Aceasta pentru că un guvern de extremă dreapta care a promis că va limita ajutorul dat Ucrainei pentru a se apăra de atacurile Rusiei şi retragerea mă­su­rilor contra schimbărilor climatice ar pertur­ba direcţia politică generală a UE.

Ziarul francez de stânga Libération a rezumat situaţia din Franţa cu titlul „C’est Ouf“, sugerând că redacţia a răsuflat şi ea uşurată. Însă titlul mai înseamnă şi „E nebunie“. În alte părţi ale presei franceze predomină senzaţia de „confuzie“. Între timp, în Italia, cu guvernarea consolidată de europarlamentare, extremista de dreapta Giorgia Meloni şi-a găsit timp să laude mersul economiei pe care o conduce: creştere mai rapidă decât în alte state europene în pofida încetinirii economiei globale şi a situaţiei internaţionale delicate, creştere a numărului de locuri de muncă şi creştere a investiţiilor, toate acestea fiind „semne importante de încredere în viitorul economiei italiene“.