Mulţi se întreabă cu nelinişte care va fi rezultatul alegerilor din 28 septembrie din Republica Moldova, dar energia şi ambiţia care se văd astăzi în Chişinău nu vor avea ca rezultat decât modernizarea ţării – nu există cale de întoarcere. Forumul de afaceri Moldova Business Week care se desfăşoară în aceste zile la Chişinău, la[...]

Mulţi se întreabă cu nelinişte care va fi rezultatul alegerilor din 28 septembrie din Republica Moldova, dar energia şi ambiţia care se văd astăzi în Chişinău nu vor avea ca rezultat decât modernizarea ţării – nu există cale de întoarcere.

Forumul de afaceri Moldova Business Week care se desfăşoară în aceste zile la Chişinău, la care a participat şi Ziarul Financiar, admirabil organizat, a dezvăluit ambiţiile practice ale unei ţări cu un PIB de doar 17 miliarde de euro, de 20 de ori mai mic decât al României: să atragă investitori şi să pună Republica Moldovei pe harta europeană.

În capitala Republicii Moldova ai cea mai puternică impresie că pe undeva ceva este greşit cu calculul PIB. Nu are cum o ţară unde micul dejun cu ouă poşate şi blinele din legume cu bacon este la îndemâna oricui să fie la nivel de trai, aşa cum ar indica diferenţa de PIB per capita, de 20 de ori mai în urmă decât Statele Unite de exemplu, unde deseori în loc de omletă primeşti un praf galben şi în loc de pâine carton dulce.

Dacă România a fost de-a lungul existenţei sale deseori caracterizată ca o ţară „alunecoasă”, dar care şi-a găsit drumul, această caracterizare poate fi atribuită Republicii Moldova la un nivel şi mai înalt. Şi nici nu ai cum să fii altfel când eşti strivit, istoric, între blocuri politice şi economice mari de la nord, de la est sau de la vest.

Singura soluţie este să devii personal mai bun şi este ceea ce arată Republica Moldova astăzi: lideri fâşneţi, buni vorbitori de engleză, trecuţi prin joburi internaţionale, care se mişcă la Bruxelles şi alte capitale europene ca acasă. Că mulţi au în CV-uri cariere în diverse ONG-uri care astăzi nu prea au renume bun sub noua administraţie Trump, este altceva.

Însă odată cu această deschidere şi acţiune fără niciun fel de reţinere pe scenele internaţionale, nu are cum ca pe termen mediu şi lung, prin absorbţia măcar a unor practici guvernamentale şi de administrare a bunurilor publice de alt tip, să nu se schimbe lucrurile.

Acum, cea mai mare provocare este ca stratul acesta de tineri lideri şcoliţi occidental să fie conectaţi cât mai profund în societate şi economie şi să nu fie ca un ulei deasupra care să fie îndepărtat la prima vâltoare.

Deşi România are o prezenţă din ce în ce mai bună ca business în Republica Moldova, atât ca investiţii cât şi ca partener comercial, nu ai această senzaţie în Chişinău, unde singurele branduri comune sunt de fapt ale unor restaurante / cafenele care au venit din Republică în România şi nu invers, cum sunt La Plăcinte sau Tucano Coffee.

Braseria Gustul Visului, covrigăria La Mămuca, magazinele de confecţii Dininimă, farmaciile Mama – ce evident este că moldovenii nu separă businessul de poezie – încă nu au ajuns în România.

De altfel, sunt 16.000 de companii moldoveneşti prezente în România şi doar 1.600 de întreprinderi cu capital privat românesc în Republica Moldova, deşi raportul de PIB între cele două ţări este în favoarea României cu 20 la 1.

Este încă o dovadă a ideii că România are PIB dar nu are încă destule întreprinderi puternice care să se extindă regional, sau cel mult abia au început.

În Republica Moldova şi-au dobândit cetăţenia română peste million de persoane, zeci de mii de elevi şi studenţi moldoveni au beneficiat sau beneficiază de burse în România, cele două ţări îşi conectează reţelele de gaz şi de electricitate.

Şi totuşi nu ai senzaţia că Republica Moldova este condusă de mână de România în Uniunea Europeană, ceea ce poate că este mai bine pentru toată lumea.

Vizitând Chişinăul când încă se mai foloseau litere chirilice pentru aşa numita „limbă moldovenească”, astăzi te-ai fi aşteptat ca după mai mult de trei decenii de trecere la grafia latină şi de asumare a limbii române frecvenţa de folosire a limbii ruse să fie mai redusă, dar nu este deloc aşa, inclusiv printre tineri.

Puţine sunt oraşe atât de muzicale şi de poetice precum Chişinăul, iar apropierea de culturi diferite, de la est şi de la vest, nu poate fi decât un avantaj. Cam toate arată că drumul ales de Chişinău este un drum al multilingvismului. Pe o terasă, o formaţie de tineri, Tricotagge, trece de la română la rusă prin engleză şi înapoi cu nonşalanţă şi încântă audienţa cu un etno-jazz-rock la fel de eclectic ca toată atmosfera oraşului.

Sigur că una este capitala, unde se desfăşoară 75% din activitatea economică naţională, şi una este restul ţării. Dar există o abordare suficient de pragmatică încât să fie tranformatoare.

Puţini ştiu, spre exemplu, că Republica Moldova are unul din cele mai favorabile regimuri de impozitare pentru companiile din IT, cu o taxă de 7% pe cifra de afaceri şi în rest nici un fel de impozite plătite de companiile din acest domeniu, adică impozit pe profit, pe venitul angajaţilor sau contribuţii sociale. Este o lege care ar trebui să fie valabilă până în 2035.

„Intenţia mea este să rămân în ţară, studiez în IT şi sper că o să ajung repede la un salariu de 1.000 de euro”, spune Ioana, o studentă pe care tatăl său a trimis-o la o conferinţă de real estate ca să vadă ce se întâmplă în business. Petru însă, care coboară în lift cu viza de la Ambasada Danemarcei în mână, spune că nu-şi vede viitorul în Republica Moldova. „Salariile sunt mici, iar în facultăţi nu sunt metode moderne de predare ca în Occident. Voi pleca la fratele meu în Danemerca, voi munci şi voi studia acolo”, spune el.

Chişinăul însă îi va zâmbi mereu şi lui Petru şi Ioanei, oriunde s-ar hotărî să meargă, cu străzile sale largi, pline de arbori şi cu cele 40 de chioşcuri de flori care acoperă o întreagă latură a Parcului Catedralei din centrul Chişinăului, ca probabil nicăieri în alt oraş din lume.

Braseria Gustul Visului, covrigăria La Mămuca, magazinele de confecţii Dininimă, farmaciile Mama – ce evident este că moldovenii nu separă businessul de poezie – încă nu au ajuns în România.