De-atâtea nopți aud plouîndAud românii înotândSe zbat să n-ajungă la fundPe lângă broaște și moluște Și parcă văd și animale udeÎn cimitir plutește-un cal –Privești în jur și te simți ca la mareDoar că nu-i niciun salvamar. Un gând istoric mă cuprindePentru tot neamul românescSă curgă nemilos șuvoaiePeste pământul strămoșesc De-atâtea nopți aud curgândAud barajul Porțile de Fier crăpândSunt singur și îmi vine să râdDe proștii care dau vâsle...