Nicusor Dan, strategia gesturilor si unirea cu R. Moldova

România și R. Moldova sunt „două țări care au nevoie una de cealaltă”, a spus Nicușor Dan la vizita sa peste Prut. Dar de ce nu a fost de Ziua Independenței? Fiindcă nu recunoaște R. Moldova ca țară separată? Președintele Nicușor Dan a traversat Prutul cu ocazia zilei limbii române, pentru a compensa absența lui programată de la Ziua Independenței Republicii Moldova. A refuzat să fie alături de președintele Franței Emmanuel Macron, de cancelarul german Friederich Merz, de premierul polonez Donald Tusk și a blocat inclusiv comunicatul tradițional de felicitare pe care Cotroceniul obișnuia să-l publice pe 27 august, ziua în care a fost adoptată Declarația de independență față de Uniunea Sovietică în 1991. O altă abordare față de predecesori Această lipsă a președintelui din peisajul sărbătoririi Zilei Naționale a R. Moldova este o declarație politică, o formulă prin care Nicușor Dan arată, fără să explice, care este viziunea lui față de republica de peste Prut. Se înțelege din gesturile lui recente că președintele român nu vrea să intre în tiparele predecesorilor săi, nu vrea să facă doar ceea ce se cade din punct de vedere protocolar sau al politicii așa zis tradiționale. Nicușor Dan vine cu o altă abordare, care nu se potrivește nici cu radicalii din AUR, fiindcă el nu e eurosceptic sau filorus, și nici cu trendul partidelor clasice, devenite între timp partide-sistem. O scrisoare trimisă de Nicușor Dan în anul 2000 revistei Dilema scoate la iveală un tânăr atras de naționalism, care spune „trăiesc fericirea de a-mi accepta identitatea colectivă”, explicând în ce fel naționalismul său ideologic „este sentimentul de identificare a membrilor comunității naționale cu valorile culturale tradiționale și opțiunea pentru primatul acestora în fața altor valori culturale”. În același text se declară „împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public”, pentru că „ultragiază valorile tradiționale și, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă”. Sugerează, tot acolo, spre lectură și „Spiritul dreptei”, o carte scrisă Răzvan Codrescu, un autor care nu și-a ascuns deloc simpatiile legionare. Naționalism luminat sau nostalgie interbelică? Sigur, oamenii se schimbă, înțeleg lumea treptat, dar adesea în profunzime rămân constanți. Ar fi vorba la Nicușor Dan despre un naționalismul luminat, compatibil cu pluralismul și toleranța? Sau despre o nostalgie după legionarismului interbelic? În fond, președintele a contestat la Curtea Constituțională noua lege care condamnă și legionarismul, explicând că în orașul său natal Făgăraș există o asociație care laudă memoria Rezistenței din munți și că în această asociație „sunt câteva persoane care în trecutul lor au fost parte din Mișcarea Legionară”. Președintele se întreba dacă acești oameni ar ajunge la închisoare potrivit noii legi și se înțelege că nu ar fi deloc de acord cu o eventualitate de acest fel. Dincolo de apărarea acestor oameni care au luptat cu arma în mână împotriva comunismului, dar care, poate, ca legionari au făcut crime, Nicușor Dan și-a păstrat mereu neclintită poziția sa pro-europeană, pro-atlantistă, pentru sprijinirea Ucrainei până la capăt și pentru ajutarea R. Moldova. Dar de ce a refuzat să sărbătorească independența acestei țări? Poate fiindcă nu-i place că România a recunoscut independența R. Moldova? Poate că ar fi vrut ca de la început să nu mai fie nicio graniță pe Prut? Poate fiindcă nu înțelege de ce, dacă tot guvernul de la Chișinău e format din cetățeni români, de ce fac ei parte din altă țară? Pe scurt, Nicușor Dan și-a exprimat prin absența sa invitația la unire? Strategia gesturilor, nu a vorbelor Acum patru luni, în plină campanie electorală, declara că „și-ar dori azi unirea cu R. Moldova”, chiar azi, dar că „decizia de unire trebuie juridic să fie luată de majoritatea din cele două state”. A amintit atunci și de momentul în care parlamentul de la București s-a declarat în 2018 gata să facă unirea și a adoptat o Declarație prin care se preciza că România „susține unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române”. Nicușor Dan a spus cu ocazia zilei limbii române că România și Republica Moldova sunt „două țări care au nevoie una de cealaltă” și care „au nevoie să lucreze împreună”. Spre deosebire de Traian Băsescu sau de Klaus Iohannis, actualul președinte nu a declarat însă niciodată că România și R. Moldova se vor întâlni și reuni în Uniunea Europeană. Opțiunea lui, care ține de naționalismul la care nu a renunțat niciodată, este o unire clară, făcută într-un moment oportun. Nicușor Dan are deocamdată o strategie a gesturilor, nu a vorbelor și a promisiunilor. Autor: Sabina Fati

Nicusor Dan, strategia gesturilor si unirea cu R. Moldova

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ